Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 138/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 138
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 2: Angela Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Radu Mateucă Mateucă
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea DGFP O împotriva sentinței nr.1227/16.11.2009 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL C prin lichidator BNP, având ca obiect procedura insolvenței - inchidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că prin serviciul arhivă, lichidatorul intimatei debitoare SC SRL C, a depus întâmpinare, după care, constatându-se recursul în stare de judecată, s-a reținut pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1227/16.11.2009 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL C, fiind descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
În considerentele sentinței, judecătorul sindic a reținut faptul că debitoarea nu are bunuri în patrimoniu care să poată fi valorificate și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare.
Împotriva sentinței nr. 1227/16.11.2009 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, a declarat recurs DGFP criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.
Criticile recurentei creditoare s-au referit la faptul că nu era suficient doar raportul final al lichidării întocmit de lichidatorul judiciar pentru a se dispune închiderea procedurii. De asemenea, recurenta a considerat că acest raport era necesar să cuprindă inclusiv măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare pentru generarea stării de insolvență a debitoarei astfel că se impunea completarea raportului final cu acele mențiuni care privesc săvârșirea de către persoanele prevăzute de art. 138 a vreuneia din faptele prevăzute de textul legal.
O altă critică recurentei creditoare s-a referit la faptul că este prematură soluția de închidere a procedurii câtă vreme nu s-a acordat o atenție sporită acțiunii de identificare bunurilor debitoarei, existând posibilitatea ca acestea să fie sustrase de la urmărire.
Prin întâmpinarea formulată, lichidatorul judiciar BNP a solicit respingerea recursului susținând faptul că au fost prezentate cauzele care au dus la apariția stării de insolvență prin raportul întocmit de lichidator și necontestat de către creditoare. De asemenea, a precizat că nu există elemente în temeiul cărora să fie solicitată antrenarea răspunderii administratorilor, singurul debit provenind din majorările și penalitățile calculate la impozitul pe dividende care a fost plătit cu întârziere.
Analizând criticile de recurs, Curtea apreciază că sunt nefondate și ca atare va respinge recursul având în vedere următoarele considerente:
Astfel, Curtea apreciază că este nefondată critica recurentei-creditoare potrivit căreia hotărârea instanței de fond s-ar fi dat doar în baza raportului întocmit de lichidatorul judiciar referitor la lipsa bunurilor din averea debitoarei. În acest sens, se constată că la data de 07.09.2009 lichidatorul judiciar prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au condus la apariția stării de insolvență a arătat faptul că Primăria C -Direcția generală Venituri și Cheltuieli a comunicat prin adresa nr. 7874/23.04.2009 că debitoarea nu figurează în evidența fiscală cu bunuri mobile sau imobile declarate.
Referitor la critica recurentei privind faptul că raportul final ar fi trebuit să includă măsura de identificare a persoanelor răspunzătoare pentru generarea stării de insolvență, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate deoarece nu poate fi imputată lichidatorului judiciar împrejurarea că nu ar fi promovat acțiune în răspundere potrivit dispozițiilor art. 138 din lege, în condițiile în care acesta a precizat că nu există elemente în temeiul cărora să fie solicitată antrenarea răspunderii administratorilor, singurul debit al SC SRL C provenind din majorările și penalitățile calculate la impozitul pe dividende care a fost plătit cu întârziere.
De altfel, deși recurenta susține că există posibilitatea ca anumite bunuri ale debitoarei să fie sustrase de la urmărire sau să apară în evidența altor autorități locale, pe parcursul soluționării litigiului, aceasta nu întreprins demersuri și nici nu indicat o altă localitate în care să poată fi identificate bunuri mobile sau imobile aparținând societății debitoare.
Ca atare, în baza dispozițiilor art. 312 pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de creditoarea DGFP O cu sediul în S,-, județul O, împotriva sentinței nr.1227/16.11.2009 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL C prin lichidator BNP C cu sediul în C, str.- nr.5..2. parter, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, Mateucă |
Grefier, |
11 Februarie 2010
Red.jud. /
3 ex./
Președinte:Carmen PopescuJudecători:Carmen Popescu, Angela Rădulescu, Radu Mateucă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
