Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1385/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1385/2009
Ședința publică de la 14 aprilie 2009
Completul este compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței comerciale nr.2609/22.10.2008 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu intimații: - SRL, - SRL LA PUNCT LUCRU, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C, NV SA PRIN MANDATAR ROMÂNIA CREDIT MANAGEMENT SRL, - SRL, - ROMÂNIA SRL, - SA- UNITATEA REGIONALĂ C, - SRL, - GENERAL SA, - SRL, - SRL PROCESUAL, - SRL- ALES, - SRL, - GRUP SRL, având ca obiect procedura insolvenței -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă recurentul și intimatul-lichidator, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că la dosar au fost înregistrate note scrise, din partea recurentului, formulate prin prisma întâmpinării lichidatorului și o cerere din partea intimatei - SRL prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al. 2 cod procedură civilă.
Părțile prezente arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, constată că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul respingerii în totalitate a cererii de angajare a răspunderii patrimoniale personale a administratorului statutar al debitoarei, pentru motivele invocate în scris și susținute oral cu ocazia acordării cuvântului pe fond, precum și a notelor scrise depuse la dosar. Solicită a se avea în vedere faptul că la data de 15.10.2003, debitoarea a luat cunoștință de sentința civilă prin care s-a admis cererea creditoarei - SRL de declanșare a procedurii insolvenței. Ca atare, după această dată, societatea nu a mai putut să își desfășoare activitatea normală, atât datorită suspiciunilor partenerilor, cât și datorită faptului că nu mai putea să participe la licitații, activitatea fiind diminuată până la terminarea procesului. a apărut datorită perioadei lungi care a trecut până la soluționarea procesului, respectiv iunie 2005, dată la care, cererea creditoarei - SRL de declanșare a procedurii de faliment al - SRL, a fost respinsă.
Solicită a se ține seama de faptul că, pe tot parcursul activității debitoarei, respectiv 1997-2003, s-a urmărit cu strictețe direcția principală de dezvoltare și anume pardoselile PVC din domeniul public, până la 15.10.2003, aceasta având un rulaj de peste 1 milion lei pe an, rulaj care demonstrează un managementul corect. De asemenea, arată că nu era necesar să se adreseze Camerei de Arbitraj pentru soluționarea litigiului dintre părți, respectiv a somației de plată, întrucât se putea adresa direct Tribunalului Comercial Cluj, iar cu privire la debite, o parte dintre acestea au fost recuperate, o parte prescrise și o parte respinse. Cu privire la concluziile lichidatorului, arată că acesta face referire la bilanțul depus la data de 31 decembrie 2005 și nu la situația contabilă existentă în iunie 2006, în acest sens, învederează instanței că se află în posesia actelor contabile până la acea dată, acte pe care le va depune la dosarul de fond, pentru a fi predate spre a fi verificate de către lichidator. Cu privire la cererea lichidatorului de angajare a răspunderii membrilor organelor de conducere, arată că nu a plătit debitele la stat pentru motivele arătate, însă în perioada de 6 ani cât a activat, a adus bani la stat și a oferit locuri de muncă, motiv pentru care solicită admiterea recursului.
Lichidatorul judiciar solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinare și susținute oral cu ocazia acordării cuvântului pe fond. Solicită a se avea în vedere faptul că administratorul statutar al debitoarei nu a făcut diligențe pentru recuperarea debitelor restante. Având în vedere că a fost numit lichidator în cursul anului 2006, în dosarul de faliment, iar actele au fost depuse o parte in iunie 2006 și o parte în februarie 2007, întocmit un raport, care cuprindea creanțele care pot fi recuperate și cele care sunt prescrise, pe baza actelor contabile care i-au fost puse la dispoziție. Debitoarea nu a formulat obiecțiuni la nici un raport întocmit de lichidator, deși avea această posibilitate și nu i s-a adus la cunoștință faptul că mai sunt acte contabile care nu au fost predate lichidatorului și care se găsesc în posesia pârâtului.
Recurentul, în replică, arată că a depus bilanțul contabil la data de 30 iunie 2006 la Administrația Finanțelor Publice C N, documentele contabile există înregistrate în contabilitatea firmei, însă din omisiune nu au fost depuse la dosarul de fond, pentru a fi predate lichidatorului.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 2609/22.10.2008 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Comercial Clujs -a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar, d-l, și, în consecință:
A fost obligat pârâtul, la ., să plătească întregul pasiv neacoperit al debitoarei - SRL, în sumă de 242.652,83 lei.
În motivare se arată că prin sentința comercială nr. 192/15.02.2006 s-a respins contestația formulată de debitoare, s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoare și a fost desemnat ca administrator judiciar domnul.
Prin încheierea comercială nr. 4001/04.10.2006, s-a încuviințat tabelul definitiv al creanțelor debitoarei: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C N, creanță privilegiată în cuantum de 157.977 lei; AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, creanță privilegiată în cuantum de 28.064,92, echivalentul sumei de 8.489,40 USD; INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C, creanță privilegiată în cuantum de 118 lei; NV SA, creanță chirografară în cuantum de 192.411,43 lei; - SRL, creanță chirografară în cuantum de 42.528,07 lei; - SRL, creanță chirografară în cuantum de 1.480,93 lei; - SRL, creanță chirografară în cuantum de 935,35 lei; - SA, creanță chirografară în cuantum de 1.446,11 lei; - SRL, creanță chirografară în cuantum de 8.679,30 lei; - GENERAL SA, creanță chirografară în cuantum de 2.810,14 lei; - SRL, creanță chirografară în cuantum de 1.061 lei.și s-a desemnat comitetul creditorilor: C, NV SA și - SRL.
Prin sentința comercială nr. 5376/8 noiembrie 2006 s-a admis cererea formulată de administratorul judiciar și s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei - SRL C N, conform prevederilor art. 59 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus dizolvarea societății debitoare și a fost desemnat lichidator provizoriu d-l, urmând a îndeplini atribuțiile prevăzute de secțiunea a 7-a din Legea nr. 85/2006.
Prin cererea înregistrată la data de 9 septembrie 2008, lichidatorul judiciar, d-l a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale personale a pârâtului, administratorul statutar al debitoarei - SRL, până la concurența părții din pasiv rămasă neacoperită, 242.652,83 lei.
În motivarea cererii, a arătat că pârâtul, administratorul statutar al debitoarei, a folosit bunurile debitoarei în folosul altor persoane și "nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
În concret, a arătat că pârâtul nu a recuperat unele datorii - -,43 lei - de la partenerii de afaceri, rămânând în pasivitate, bunurile debitoarei fiind astfel folosite în interesul persoanelor în favoarea cărora prescripția a fost lăsată să curgă. În mod similar, a arătat că din contabilitatea debitoarei nu rezultă ce reprezintă un debit de 2459,84 lei al debitoarei - GRUP SRL, de altfel nerecunoscut de debitoarea - GRUP SRL. În același sens, a arătat că pârâtul nu a restituit avansuri de trezorerie în valoare de 2236,14 lei.
A mai arătat că, la inventarul mijloacelor fixe, au rezultat lipsuri de mijloace fixe în cuantum de 7829,73 lei și stocuri lipsă în cuantum de 61622,69 lei, iar din evidențele contabile nu s-a putut stabili ce anume reprezintă imobilizări financiare în cuantum de 11032 lei. A apreciat că aceste lipsuri sunt imputabile pârâtului administrator statutar, care nu a luat măsurile necesare pentru organizarea corespunzătoare a contabilității societății.
Astfel cum rezultă din coroborarea înscrisurilor care atestă corespondența între lichidatorul judiciar și pârât, inclusiv prin intermediul mandatarului pârâtului, d-l cu poziția pasivă a pârâtului, lichidatorul judiciar a identificat anumite neregularități în actele contabile ale debitoarei, respectiv nu a identificat motivele pentru care anumite creanțe ale debitoarei asupra unor terți nu au fost recuperate, intervenind prescripția dreptului la acțiune în sens material, însă pârâtul nu a furnizat nici o explicație pentru aceste fapte ilicite din perspectiva dispozițiilor art. 72 și 73 din Legea nr. 31/1990 actualizată, care stabilesc obligația administratorului societății comerciale de a realiza drepturile societății, respectiv de a ține în mod corect registrele impuse de lege.
eluarea de către pârât a măsurilor necesare pentru recuperarea creanțelor debitoarei față terțele societăți debitoare ale - SRL, în valoare totală de -,43 lei se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006. Astfel, fapta pârâtului de a nu încerca să recupereze debitele clienților față de - SRL reprezintă o folosire a bunurilor - SRL (creanțe) în favoarea acestor terțe societăți, în detrimentul interesului legitim al debitoarei de a își acoperi propriile debite față de proprii săi creditori. De asemenea, nereturnarea avansurilor de trezorerie luate pârât, în cuantum de 2236,14 lei, întrunește elementele constitutive ale aceleiași fapte ilicte prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, cu mențiunea că, în acest caz, folosirea bunurilor societății s-a făcut de către pârât în interes personal. Tot în interes personal poate fi prezumat pârâtul că a folosit și mijloacele fixe lipsă în cuantum de 7829,73 lei și stocurile lipsă în cuantum de 61622,69 lei, dată fiind imposibilitatea de identificare a acestor bunuri de către lichidator și nepredarea lor de către pârât administratorului.
În schimb, imposibilitatea lichidatorului de a identifica debitul - GRUP SRL față de debitoare, respectiv imposibilitatea de a se stabili ce anume reprezintă imobilizările financiare în cuantum de 11032 lei atestă faptul că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapt care a contribuit la instalarea stării de insolvență a debitoarei, în condițiile în care neplata la timp a debitelor a condus la imposibilitatea urmăririi cuantumului acestora.
În consecință, judecătorul sindic a apreciat pe deplin dovedite faptele ilicite ale pârâtului, vinovăția sa sub forma dolului pentru fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, respectiv sub forma neglijenței pentru fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, precum și raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciu, conform art. 998 și art. 999.civ.
Împotriva sentinței a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate sentinței, în sensul respingerii în totalitate cererii de angajare a răspunderii personale a administratorului statuar al - SRL.
În motivare se arată că referitor la debitele neîncasare în cuantum de 105.746,43 lei, recurentul nu se consideră răspunzător de nerecuperarea lor deoarece, în ce privește datoria - SA Câmpia, aceasta se compune din următoarele facturi nedatorate în totalitate: factura F -/30.01.2002 în valoare de 554.953.312 lei vechi, respectiv factura F-/30.01.2002 în valoare de 255.228.433 lei.
Factura F -/30.01.2002 a fost achitată astfel:
- 30.000.000 lei vechi prin Ordinul de Plată în ianuarie 2003
- 205.000.000 lei vechi prin Bilet la Ordin scadent în iulie 2004, girant la cererea către Ro, către care exista un credit.
Rămâne, prin urmare, o restanță în cuantum de 334.593.312 lei vechi, adică 33.459,33 lei. Față de această restanță, la primul proces intentat, invocat faptul că - SRL nu efectuat lucrările de instalații prevăzute în contract, respectiv cuprinse în factura susmenționată, apreciind că cele două plăți făcute fiind în perioada în care avea două conduceri, au fost greșit făcute.
În ceea ce privește datoria - SRL în cuantum de 13.623,38 lei, recurentul arată faptul că, din investigațiile făcute rezultat că asociatul unic era plecat din țară, firma nu mai putea fi găsită la sediul din, jud. În aceste condiții, demararea procedurilor legale de recuperare debitului puteau să fie numai consumatoare de timp și bani, în condițiile în care, după doi ani de proces, - SRL nu dispunea de fonduri pentru demararea unei astfel de proceduri.
Pe de altă parte, din recuperarea debitului rezultat din factura nr. -/04.09.2003 în cuantum de 3.445,94 lei, respectiv factura nr. -/24.09.2003 în cuantum de 3.365,75 lei se putea ocupa și lichidatorul, debitul nefiind prescris la data începerii activității acestuia.
În ceea ce privește datoria - SRL în cuantum de 7.583,46 lei, acest debit rezultă din factura nr. -/3.10.2005, ca atare nu era prescris la data intrării în activitate lichidatorului.
Pe de altă parte, faptul că ulterior emiterii facturii mai sus menționate către - SRL, aceasta intrat în lichidare, nu este imputabil administratorului statuar al - SRL, debitori care și-au achitat debitul, cuprinși în Nota Informativă din 20.01.2007 predată lichidatorului dl..
În ceea ce privește nerecuperarea avansurilor din trezorerie în cuantum de 2.336,14 lei, această sumă nu poate fi imputată recurentului, deoarece valoarea totală a avansurilor de trezorerie este de 2.879,05 lei. Aceste sume au fost ridicate de către următoarele persoane: în cuantum de 1.059,10 lei, avans în cuantum de 1.509,40 lei și recurentul, avans în sumă de 310,55 lei. Recurentul menționează că el și au restituit avansurile.
Referitor la avansul de trezorerie a lui, dl. lichidator a fost înștiințat de recurent prin nota Informativă din 29.01.2007 și trebuia să procedeze la somarea debitorului.
În ceea ce privește nerecuperarea debitului de 2.459,84 lei de la - Grup SRL, recurentul nu este răspunzător de nerecuperarea acestuia, deoarece așa cum reiese din adresa nr. 1/08.01.2009 - Grup SRL nu recunoaște respectivul debit, în situația contabilă a acesteia figurând alte sume și se arată dispusă să-și achite orice obligații ce ar rezulta în urma unui punctaj pe care-l solicită.
În ceea ce privește dobânzile și penalitățile pentru neplata debitelor la bugetul de stat, în cuantum de 51.726 lei, sentința comercială nr. 2609/2008 nu cuprinde motivația pentru care s-ar fi angajat răspunderea recurentului pentru această sumă, nici considerentele pentru care această situație ar putea fi încadrată în vreuna dintre cauzele prevăzute de lege în mod exhaustiv în vederea angajării răspunderii administratorului. Față de lipsa motivației, admiterea angajării răspunderii recurentului și față de această sumă este nelegală.
Lichidatorul prin întâmpinare solicitat respingerea recursului, fostul administrator săvârșind acte ilicite care se încadrează în prevederile art. 138 (1) din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul, instanța constată că este nefondat, din următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 9.03.2008, lichidatorul judiciar a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, administratorul statuar al debitoarei.
Cauzele de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute de alin. 1 art. 138 lit a-g din Legea nr. 85/2006. Natura juridică răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală administratorului.
În cauză s- reținut în sarcina pârâtului incidența art. 138 lit.a și d, respectiv că " folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane și a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Bunurile sau creditele persoanei juridice pot fi folosite în nume propriu sau în interesul unui terț. Folosirea constă în întrebuințarea temporară a unui bun sau mai multor bunuri ori a creditului debitorului. Prin nerecuperarea unor datorii de la partenerii de afaceri, organele de conducere rămânând în pasivitate, bunurile persoanelor juridice au fost folosite în interesul persoanei în favoarea căreia au fost lăsate.
Ori în cauză s-a dovedit că pârâtul nu luat nici o măsură pentru recuperarea creanțelor debitoarei de la terțe persoane, ceea ce reprezintă o utilizare sumelor de bani în favoarea acestora, după cum prin nereturnarea avansurilor luate din trezoreria debitoarei de către pârât se creează prezumția că aceste sume de bani au fost folosite de pârât în interesul propriu.
În cauză se constată săvârșirea și a faptei prevăzute la lit. d din raportul lichidatorului rezultând că lipsesc documente contabile corecte, care să evidențieze bunurile debitoarei (materiale, bani, creanțe).
La inventarul mijloacelor fixe au rezultat lipsuri de mijloace fixe în sumă de 7.829,73 RON, stocuri de materiale lipsă în sumă de 69.452,42 lei, după cum reiese din evidențele contabile ale debitoarei, nu s- putut stabili ce reprezintă imobilizările financiare în sumă de 11.032 lei, cele semnalate datorându-se faptului că fostul administrator statuar nu luat măsurile necesare pentru organizarea corespunzătoare contabilității societății, în condițiile în care corecta ținere registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 stabilește că aceștia sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Motivul invocat de recurent pentru justificarea neurmăririi și nerecuperării debitelor nu îl poate exonera de răspundere, el fiind în culpă pentru ajungerea debitoarei în insolvență.
Nerecuperarea creanțelor și defectuoasa gestionare bunurilor societății de către administratorul statuar condus la situația ca debitoarea să nu aibă disponibilități bănești pentru plata obligațiilor bugetare, ceea ce condus la acumularea de datorii, de dobânzi și penalități de întârziere și în final la insolvența debitoarei.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1).civ, va respinge ca nefondat recursul, nici unul din motivele invocate de recurent neîncadrându-se în prevederile art. 304 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile 2609 din 22.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red. dact. GC
2 ex/12.05.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
