Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1391/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1391/2009
Ședința publică din 14 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea B împotriva sentinței comerciale nr. 59 din 3 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimata SC. SRL, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal se prezintă pentru intimata-debitoare, doamna avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 8 aprilie 2009, s-a înregistrat la dosar un înscris din partea recurentei, la care este anexată chitanța prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei și a fost aplicat timbru judiciar mobil în valoare de 0,5 lei, ( filele 11-13).
La data de 10 aprilie 2009, s-a înregistrat la dosar, transmisă prin fax, întâmpinare din partea intimatei, iar în data de 13 aprilie 2009, s-a înregistrat originalul acesteia la dosar, (filele 14-20).
Reprezentanta intimatei-debitoare, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocațial, pentru motivele invocate în întâmpinare și expuse oral cu ocazia acordării cuvântului pe fond. Solicită a se ține seama de faptul că, tocmai urmare a analizării tuturor actelor de la dosar, instanța a ajuns la concluzia că intimata nu se află în incapacitate de plată și că neachitarea sumei se datorează altor împrejurări decât lipsa de disponibilități bănești, respectiv suma contestată urma să fie compensată cu datoria reclamantei de restituire a -ului în același cuantum. Apreciază că, sumele se pot compensa între cele două societăți și după ce acestea își vor face decontările, creanța va fi recuperată. Arată că se deduce în Ungaria și recurenta trebuia să facă demersuri pentru restituirea acestei taxe, în dovedirea susținerii sale, depus înscrisul de la fila 20 din dosar, cu mențiunea că documentele au fost restituite creditoarei, semnate și ștampilate, astfel că urmează să fie restituit -ul solicitat, urmând ca litigiul dintre cele două societăți să fie stins.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.59 din 3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a admis contestația formulată de debitorul SC SRL și s-a respins cererea formulată de creditorul zRt, pentru deschiderea procedurii insolvenței, în contradictoriu cu debitorul SC SRL.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței creditoarea a invocat o creanță de 12.169,81 euro (43.292,88 lei la cursul BNR din 28.08.2008 de 1 euro = 3,5574 lei) și din această sumă debitoarea a achitat suma de 4.800 euro, (respectiv 3.000 euro cu dispoziția de transfer din 27.10.2008 fila 110 și suma de 1.800 euro cu ordinul de plată din 15.12.2008 112). De altfel, și creditoarea, prin Notele scrise a confirmat efectuarea plăților mai sus menționate.
S-a reținut că creditoarea a achitat în decursul a mai puțin de 2 luni de zile suma de 4.800 euro, respectiv 39% din creanța invocată de creditor, și astfel nu se poate susține cu temei că starea patrimoniului debitorului s-ar caracteriza prin insuficiența fondurilor disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Prin contestația sa, debitorul a susținut că creditorul îi datorează suma de 5.112,04 euro, cu titlu de restituire, potrivit adresei nr. 178/01.09.2008, iar diferența de 2.257,77 euro (echivalentul sumei de 8.850,46 lei) o va achita odată cu întocmirea actelor de compensare a, iar debitorul prin Notele scrise a invocat angajamentele de plată ale debitoarei din 20.08.2008 și 3.11.2008 și a arătat că nu s-a obligat să recupereze achitat, acesta făcând obiectul altui contract de prestări de servicii și presupune achitarea tuturor facturilor.
Analizând aceste susțineri ale părților, instanța a constatat că într-adevăr debitorul a trimis creditorului adresa nr. 178/01.09.2008 în vederea recuperării sumei de 5.112,04 lei, și cu toate acestea creditorul nu s-a obligat să recupereze, în aceste condiții suma de 5.112,04 euro este cel puțin o creanță contestată, ce o face să nu fie certă, lichidă și exigibilă.
Într-adevăr prin adresa din 20.08.2008 apreciată de creditor ca angajament de plată debitorul a cerut reeșalonarea datoriei de 12.169,81 euro, dar prin adresa din 3.11.2008 considerată la fel, angajament de plată, debitorul arătând că a achitat o sumă de 3.000 euro și o altă sumă de 1.800 euro, iar pentru suma de 5.112,04 euro a solicitat compensarea cu pe care creditorul trebuia să îl restituie conform înțelegerii părților, restul sumei de 2.257,77 euro urmând a fi achitat de îndată ce va fi compensată suma de 5.112,04 euro.
Așadar, și din aceste "angajamente de plată" reiese din creanța totală de 12.169,81 euro, suma de 5.112,04 euro este contestată.
În condițiile în care creanța creditorului este certă, lichidă și exigibilă numai în ce privește suma de 2.257,77 euro (echivalentul sumei de circa 8.000 lei), cu mult sub valoarea-prag de 10.000 lei, prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 și din actele dosarului nu se desprinde că debitorul nu ar avea suficiente fonduri pentru plata datoriilor exigibile, tribunalul a constatat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute pentru deschiderea procedurii insolvenței, prevăzute de art. 31 alin. 1, raportat la art. 3 pct. 1 și 12 din Legea nr. 85/2006 și în consecință a admis contestația formulată de debitor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC zRt solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și judecând fondul, admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că a depus la data de 21.10.2008 la Tribunalul Bistrița N cererea pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare dar instanța nu i-a transmis contestația formulată de aceasta, astfel fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Consideră că instanța nu a analizat toate documentele depuse la dosarul cauzei care atestă faptul că recurenta deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Prin adresa din 20.028.2008 debitoarea a recunoscut și a solicitat reeșalonarea întregii datorii de 12169,81 Euro, necontestând nici o parte a acestei sume.
Referitor la solicitarea debitoarei de a se compensa suma de 5112,04 euro reprezentând TVA, arată că societatea recurentă nu s-a angajat să recupereze TVA-ul pentru debitoare și nu are nici o obligație față de aceasta, compensarea reprezentând stingerea între doi parteneri comerciali a unor debite pe care le au unul față de celălalt, ori debitorul nu face dovada că societatea recurentă are față de aceasta un debit în valoare de 5112,04 euro care să poată fi stins prin operațiunea de compensare.
Debitoarea SC SRL, prin întâmpinarea de la 14-17, solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În cererea de deschiderea procedurii insolvenței formulată la data de 21 octombrie 2008 de către creditoarea recurentă zRt s-a invocat existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 12.169,81 Euro reprezentând echivalentul în lei a sumei de 43292,88 lei la cursul BNR din data de 28 august 2008 de 1 Euro = 3.5574 lei reprezentând contravaloarea debitului principal precum și dobânda legală și cheltuieli de judecată.
În fapt, între creditoarea recurentă și debitor SC SRL s-a încheiat un contract de furnizare prin card al cărui obiect consta în furnizarea de combustibil, plata taxelor de drum, de autostradă și a altor servicii de către creditor către debitor în baza unor carduri, iar plata serviciilor urmând să se facă la scadența facturilor emise de acesta.
Deoarece nu a fost achitată la scadență creanța în cuantum de 12.169,81 Euro, s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Creanța creditorului care solicită deschiderea procedurii insolvenței trebuie să îndeplinească mai multe condiții așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 pct 6 coroborat cu art. 3 pct 12 din Legea nr. 85/2006. Astfel, analizând aceste prevederi legale rezultă că deschiderea procedurii insolvenței, se poate face și la cererea creditorului în următoarele condiții:
-creanța să fie certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile;
-creanța să îndeplinească condiția valorii-prag care reprezintă cuantumul minim al creanței pentru a putea fi admisă numai cererea introductivă a creditorului și care este 10.000 lei, iar pentru salariați de 6 salarii medii pe economie.
Creanța este certă când existența sa este neîndoielnică, astfel încât asupra ei nu există vreun litigiu. O creanță care nu este certă poate fi obiectul unui refuz întemeiat de plată și, în aceste condiții, neachitarea datoriei nu reprezintă o consecință a insolvenței, ci o apărare de fond invocată cu bună credință.
Pornind de la cele mai sus arătate Curtea reține că suma de 12.169,81 Euro (43.292,88 lei) întrunește exigențele unei creanțe, certe, lichide și exigibile așa cum impun dispozițiile art. 31 raportat la art. 3 pct 6 și 12 din Legea nr. 85/2006.
De altfel, însăși debitorul recunoaște întreaga creanță prin angajamentul de plată încheiat la data de 20 august 2008 (fila 121 dosar fond) prin care a solicitat însă reeșalonarea acesteia.
Ulterior, din adresa emisă la data de 3 noiembrie 2008 Curtea constată că debitorul a achitat suma de 3.000 Euro și ulterior suma de 1.800 Euro. Așadar, pentru totalul de 4.800 Euro creanța creditorului-recurent a fost stinsă prin plată însă din întreaga datorie debitorul mai are de achitat suma de 7.369,81 Euro.
Deși debitorul recunoaște prin contestația formulată doar suma de 2257,77 Euro, apreciind că pentru suma de 5.112,04 Euro aceasta reprezintă o creanță contestată ceea ce o face să nu fie certă, lichidă și exigibilă, Curtea urmează a înlătura aceste susțineri pentru cele ce vor fi analizate.
Pe de o parte, din angajamentul de plată încheiat la data de 20 august 2008 rezultă fără dubiu că debitorul a recunoscut întreaga datorie de 12.169,81 Euro iar din cererea de reeșalonare solicitată se desprinde concluzia că în fapt acesta nu contestă nici o parte din acest debit atâta vreme cât solicită reeșalonarea pentru întreaga sumă datorată.
Deși judecătorul sindic reține că debitorul a solicitat compensarea sumei de 5112,04 Euro, sumă ce reprezintă în opinia acesteia TVA de recuperat, din actele dosarului rezultă faptul că, nici un moment creditorul nu s-a angajat prin contractul încheiat să recupereze TVA-ul pentru debitor și nici nu are de altfel o obligație materială față de acesta care să poată fi stinsă prin compensare.
Deoarece compensarea reprezintă stingerea a două datorii reciproce și cum în speță debitorul nu a făcut dovada faptului că, recurenta creditoare are față de acesta un debit în valoare de 5112,04 Euro care să poată fi stins prin compensare, în speță nu sunt întrunite condițiile legale pentru a putea fi invocată compensarea.
Drept urmare, creditorul deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 7369,81 Euro, creanță ce întrunește condițiile impuse de lege pentru a fi admisă cererea de deschiderea procedurii așa încât în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă, recursul declarat de creditor este întemeiat motiv pentru care va fi admis iar potrivit art. 304 pct 9 Cod procedură civilă hotărârea judecătorului sindic va fi modificată în sensul respingerii contestației formulată de debitoarea SC SRL, admiterii cererii creditorului zRt cu consecința trimiterii dosarului judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC împotriva sentinței civile nr.59 din 03.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o modifică în sensul că respinge contestația debitoarei SC SRL, admite cererea creditoarei SC și trimite dosarul judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
3 ex./7.05.2009
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
