Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1735/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1735/2009

Ședința publică din 19 mai 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu

JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei

JUDECĂTOR 3: Claudia

GREFIER:

S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de debitoarea SC OV SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR COM împotriva sentinței civile nr. 123 din 19 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații COM, și având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.

La data de 19 mai 2009, s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea intimatului, prin care solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 123 din 19.01.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș.

dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 123 din 19 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș s-a espins cererea precizată formulată de Com B M, lichidator desemnat pentru falimentul SC OV SRL în contradictoriu cu pârâtul.

S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul cu privire la.

S-a stabilit termen pentru continuarea procedurii 16.02.2009.

În motivare se arată că, prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus lichidatorul judiciar Com desemnat pentru falimentul debitoarei a chemat în judecată pârâții și, administratori statutari ai debitoarei solicitând judecătorului sindic obligarea acestora în solidar la plata sumei de 212.237,12 lei ron reprezentând parte din pasivul societății.

Prin sentința civilă nr.3520/16.10.2006 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență cu privire la SC OV SRL fiind desemnată ca administrator judiciar al acesteia. În această calitate a notificat administratorul statutar al debitoarei pârâtul pentru preluarea documentelor contabile ale societății, fapt nerealizat.

Prin sentința civilă nr.932/26.03.2007 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei și predarea actelor contabile către administratorul judiciar, devenit lichidator, însă nici de această dată pârâtul nu s-a conformat solicitării.

Pârâtul a avut calitatea de administrator statutar al societății falite până la data de 27.06.2006, când a cesionat părțile sociale copârâtului, fapt ce a determinat reclamanta să solicite și chemarea acestuia în judecată, cu atât mai mult cu cât toate creanțele înregistrate sunt anterioare cesiunii de părți sociale.

Spre deosebire de prevederile în vigoare anterior adoptării Legii 85/2006, care au reglementat răspunderea administratorilor ( art. 137 (1) din legea 64/1995 modificată ), noile prevederi ( art. 138 (1) din legea 85/2006) sunt diferite în mod esențial.

În varianta inițială se cerea ca faptele enumerate de textul de lege, în mod limitativ, "să fi contribuit" la ajungerea debitoarei la starea de insolvență, în varianta actuală se cere ca faptele respective ( aceleași în ambele variante) "să fi cauzat" starea de insolvență.

Diferența de redactare a textelor de lege impune ca în prezent să se facă dovada că insolvența a fost determinată în mod efectiv de faptele invocate în motivarea acțiunii, cu alte cuvinte se cere probată existența unei legături de cauzalitate dintre respectivele fapte și insolvență.

Dacă, cu privire la existența faptelor de neconducere a evidenței contabile sau pierderea acestora de către pârâți s-ar putea aplica prezumția judiciară, așa cum este definită în art. 1203, capitolul IX cod civil intitulat "despre probațiunea obligațiilor", în sensul ca ele să fie deduse din nepredarea actelor cerute de art. 28 din lege, legătura de cauzalitate nu poate fi prezumată deoarece aceasta ar însemna să se răstoarne principiul prezumției de nevinovăție care acționează și în materia răspunderii civile delictuale.

Trebuie făcută o verificare obiectivă care să stabilească dacă au existat faptele invocate în motivarea acțiunii de către creditori și dacă ele au cauzat insolvabilitatea. Simpla existență a unui prejudiciu nu antrenează răspunderea administratorilor, impunându-se dovedirea elementelor răspunderii civile delictuale.

Întrucât reclamanta nu a dovedit săvârșirea unei fapte ilicite de către pârâtul cu atât mai mult nu se poate reține săvârșirea vreuneia în sarcina chematului în garanție care să determine antrenarea răspunderii administratorului.

Împotriva sentinței declarat recurs SC OV SRL prin lichidator judiciar COM M, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot sentinței atacate și pe cale de consecință. admiterea acțiunii precizate așa cum fost formulată.

În motivarea recursului, recurentul arată că, onform dispozitivului sentinței mai sus indicate, administratorul judiciar numit în cauză a realizat demersurile necesare pentru preluarea documentelor contabile ale debitoarei. În aceste sens, a notificat, prin scrisori recomandate debitorul să depună la dosarul cauzei și la dispoziția administratorului judiciar, în temeiul art 35, actele prev. de art. 28 alin. 1 din Legea nr.85/2006privind procedura insolvenței, fapt nerealizat. Deși notificarea a fost primită nu a dat curs solicitărilor.

Prin sentința civilă nr 932/26.03.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- s-a dispus intrarea în faliment și dizolvarea debitorului, dispunându-se totodată prin aceeași încheiere predarea gestiunii averii de către debitoare către lichidator judiciar desemnat în cauză până la data de 07.05.2007. În acest sens, lichidatorul judiciar a notificat debitorului intrarea în faliment prin recomandată și faptul că are obligația de a depune la dispoziția lichidatorului judiciar actele prevăzute de Legea falimentului, dar și de această dată fără nici un rezultat. Au fost notificați atât, cât și în vederea depunerii actelor solicitate, dar rară niciun rezultat.

În motivarea hotărârii instanța reține în mod greșit că simpla existență a unui prejudiciu nu antrenează răspunderea administratorilor că se impune dovedirea elementelor răspunderii civile delictuale.

Ceditoarea Administrația Finanțelor Publice SMa emis somații de plată încă de prin anul 2004, perioadă în care debitoarea a fost administrată de către. Totodată se poate observa că toate datoriile conform declarațiilor de creanță depuse în dosarul de faliment sunt anterioare cesionării părților sociale de către la. Din parcul auto anexat la procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. 14101/16.08.2006 (dosar de executare nr.505/2005) reiese că în patrimoniul debitorului au existat bunuri. Acest fapt rezultând și din analiza site-lui Ministerului d e Finanțe informații referitoare la societatea debitoare, constatându-se în urma analizării bilanțurilor contabile pentru anii 1999-2005 următoarele: societatea a avut o activitate M realizând următoarele cifre de afaceri, și anume: în anul 2003 cifra de afaceri a fost de 3.565.054 lei din care profit 111.650 lei, în 2004 cifra de afaceri a fost de 4.447.147 lei din care profit 144.272 lei, în 2005 cifra de afaceri a fost de 4.821.382 lei din care profit 1.636 lei. Conform bilanțului la 31.12.2005, ultimul depus, a avut active imobilizate de 349.839 lei, stocuri de 958.135 lei, disponibilități de 27.118 lei, creanțe

de 219.862 lei și datorii de 1.280.027Iei.

Examinând recursul, instanța constată următoarele:

În cauză, la data de 16.10.2007 s-a formulat de către lichidatorul judiciar al debitoarei cerere pentru antrenarea răspunderii pârâtului și, cerere întemeiată pe disp. art. 138 lit a, și e din Legea nr. 85/2006.

Potrivit articolului sus arătat, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte patrimoniului debitorului, persoană juridică ajunsă în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte: a)au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, d)au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și e) au deturnat sau au ascuns o parte din activele persoanei juridice, ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

Din istoricul firmei reiese că pârâtul avut calitatea de asociat și administrator al debitoarei de la înființare, iar în data de 27.06.2006, acesta se retrage din societate și intră în societate, urmare a cesiunii de părți sociale, ca administrator și asociat .

Prin sentința nr. 3250/16.10.2006 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC OV SRL.

Raportând data cesionării părților sociale 27.06.2006 la data deschiderii procedurii insolvenței, rezultă că cesiune s-a făcut cu intenția clară de sustragere pârâtului de la răspunderea pentru aducerea societății în stare de faliment.

Analizând bilanțurile contabile ale debitoarei, rezultă că aceasta deține active, disponibilități și bunuri care nu pot fi identificate, ceea ce duce la prezumția că au fost folosite în interesul propriu, fiind micșorat activul debitoarei și astfel fiind îndeplinite cerințele art. 138 lit. și e din Legea nr. -.

În cauză s-a solicitat antrenarea răspunderii în temeiul art. 138 lit. din Legea nr. 85/2006.

Astfel, neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar putea fi înlăturate, în condițiile unei contabilități ținute corect, care ar permite administratorilor luarea unor măsuri pentru preîntâmpinarea acestei situații.

Persoanele care au ținut o contabilitate fictivă sau au făcut să dispară unele documente contabile sau dimpotrivă, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, pot fi obligate la plata pasivului debitorului.

În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, prejudiciu ce constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.

Lipsa oricăror documente contabile și nepredarea acestora lichidatorului atrage încălcarea disp. art. 138 lit. d din legea insolvenței, în condițiile în care corecta ținere registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății prevăzută de Legea nr. 31/1990, care, în art. 73 stabilește că aceștia sunt solidar răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.

Din actele de la dosar rezultă că pârâtul încălcat dispozițiile art.138(1) lit. a, d și din Legea nr. 85/2006, iar cesiunea părților sociale a fost făcută cu scopul sustragerii de la răspundere acestuia.

Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(3), 304 (9).civ, va admite recursul, conform dispozitivului, în sensul că îl obligă pe pârâtul să suporte o parte a pasivului debitoarei.

Se va respinge cererea de chemare în garanție a lui, creanțele înregistrate fiind anterioare cesionării de părți sociale către acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de lichidatorul judiciar JUDICIAR COM BMî mpotriva sentinței civile nr. 123 din 19.01.2009 pronunțată în dosrul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că admite cererea formulată și precizată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâtul și în consecință obligă pârâtul să plătească parte a pasivului debitoarei SC OV SRL în cuantum de 212.237,12 lei.

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârât față de.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 19.05.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - --- - -

Red. dact. GC

2 ex/18.06.2009

Jud.primă instanță:

Președinte:Danusia Pușcașu
Judecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1735/2009. Curtea de Apel Cluj