Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1399/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1399
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 972/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL, prin lichidator judiciar Expert A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 972/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a aprobat raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar Expert
S-a închis procedura insolvenței debitoarei - SRL și s-a dispus radierea sa din evidențele Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, fiind descărcat lichidatorul judiciar Expert A și toate persoanele care l-au asistat de orice îndatoriri sau de responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, prin sentința civilă nr.1975/27.09.2006, s-a admis cererea formulată de debitorul - SRL A, s-a deschis procedura simplificată de insolvență și s-a numit lichidator judiciar Expert
A avut în vedere împrejurarea că, pe parcursul desfășurării procedurii lichidatorul judiciar a valorificat toate bunurile aflate în patrimoniul debitorului și a distribuit sumele obținute din valorificare;
De asemenea, judecătorul sindic a reținut că, în ședința din data de 23.04.2009 lichidatorul judiciar a prezentat raportul final însoțit de situațiile financiare finale și că, acest raport a fost notificat creditorilor, dar aceștia nu au formulat contestații (200-201).
Împotriva susmenționatei hotărâri au declarat recurs creditoarele Administrația Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Împotriva aceste hotărâri au declarat recurs Administrația Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Creditoarea Administrația Finanțelor Publice A, prin recursul său, a solicitat modificarea sentinței atacate, arătând, în motivare, următoarele:
În fapt prin sentința comercială nr. 972/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar de faliment nr-, privind pe - SRL, se dispune în temeiul disp. art. 132 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței.
Creditoarea recurentă solicită instanței de recurs continuarea procedurii deschise și implicit obligarea lichidatorului de a proceda la continuarea măsurilor prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, întrucât partea din pasiv acoperită în cadrul procedurii este nesemnificativ.
Potrivit art. 5 din Legea 85/2006 "Organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni."
Potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006, "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic."
De asemenea, trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale fostului administrator ori a succesorilor acestuia în vederea promovării acțiunii prevăzute de art. 138 din lege.
Recurenta consideră că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii 85/2006.
Nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventuale conturi bancare.
Având în vedere că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății (Prof univ. -Falimentul-Noua Procedură, ed. B, 2003, pag 395-406), este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi si depune un raport asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă si, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligentă în conducerea activității societății, atragerea răspunderii, potrivit autorului citat, având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
Întocmirea raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a societății, cu conținutul arătat mai sus este o cerință imperativă a legii, nu una facultativă.
În derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către adunarea generală a asociaților, care să poată primi raportul final si situațiile financiare finale ale procedurii. Același raport final și bilanțul de închidere, trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării în mod legal a adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final, (art.129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii, așa cum rezultă și din doctrină. (, -Noua lege a insolvenței - Legea nr. 85/2006- comentată pe articole. Editura, 2006, pag.318).
În concluzie, solicită instanței, în principal, admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea cu trimitere, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară.
În drept își întemeiază recursul pe disp. art. 2,5,18,131 și 138 si 147 din Legea 85/2006 și art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ.
Creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bas olicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea creanțelor.
În motivarea cererii de recurs se arată că în fapt, instanța de fond a admis solicitarea lichidatorului judiciar și, pe cale de consecință, a dispus închiderea procedurii de lichidare judiciara declanșata împotriva debitoarei.
În motivarea hotărârii atacate, instanța de fond a apreciat că această soluție se impune datorită faptului că în patrimoniul debitoarei nu au fost evidențiate bunuri valorificabile, iar, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, s-a specificat că nu se poate spune dacă situația în care a ajuns debitoarea s-ar datora faptelor săvârșite de către foștii administratori, având în vedere faptul că nu au fost depuse documentele contabile ale debitoarei.
Creditoarea recurentă consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea dispozițiilor legii, pentru următoarele considerente:
În opinia recurentei în cauză era necesară formularea cererii de chemare în judecată, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
Din punctul de vedere al creditoarei recurente, pornind de la însăși izvorul solicitate de AVAS, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS A, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150 / 2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 3021din Codul penal (în prezent art. 454.pen.) și art. 280 din Codul Muncii.
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, statul R, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existenta certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării ca obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
Faptul că încă nu s-a intrat în posesia documentelor contabile nu impietează cu nimic considerentelor expuse anterior, având în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.138 lit.d) din Legea nr. 85/2006, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă " au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
Este adevărat că, în speță, încă nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute, însă în acest moment, având în vedere că fostul administrator se dorește a nu fi găsit, se poate presupune că în cazul debitoarei actele contabile pot să nu fi fost încheiate în conformitate cu dispozițiile legale, iar acest aspect este întărit cu atât mai mult cu cât se analizează mai în profunzime considerentele legate de creanța creditoarei recurente.
De aceea, consideră că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin 1 lit. c și alin 2, ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 rep. - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. - Legea contabilității.
Astfel:, potrivit dispozițiilor art. 73 alin 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 rep. "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:. c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere" și potrivit dispozițiilor art. 73 alin 2 "Acțiunea în răspundere Împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 11 alin 4 din Legea nr. 82/1991 rep. Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor. care au obligația gestionării patrimoniului".
Având în vedere contextul prezentat anterior, opinia recurentei este că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 si urm. din Legea 85/2006.
Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsita de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei (cum, din păcate mult prea adesea se confunda), ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pe cale de consecință, având în vedere cele arătate, solicită să se dispună admiterea prezentului recurs, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care - SRL le are de achitat creditorilor.
În drept, își întemeiază prezentul recurs pe dispozițiile art. 304, pct. 9, coroborat cu dispozițiile art. 3041din codul d e procedura civila cu privire la recurs, precum și pe dispozițiile art. 2, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 138 art. 140, precum si art. 142 alin. 1, din Legea nr. 85/2006.
Recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce succed:
În privința recursului formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A, Curtea reține că sunt fondate criticile vizând încălcarea de către judecătorul sindic a dispozițiilor art. 129 din Legea 85/2006.
Acest text de lege arată că, după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului, iar judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final.
În speță însă, deși judecătorul sindic a reținut, în motivarea sentinței atacate, că raportul final "a fost notificat creditorilor, dar aceștia nu au formulat contestații", Curtea constată că aceste aspecte nu se confirmă.
Astfel, la data de 23.04.2009, în ședința de judecată, reprezentantul lichidatorului judiciar EXPERT a depus la dosarul cauzei raportul final al lichidării (fără situațiile financiare finale), fără dovezile de comunicare către creditori, însă judecătorul sindic nu a dispus comunicarea raportului final creditorilor și nici nu a dispus convocarea adunării creditorilor, ci având în vedere că se formulase o cerere de atragere a răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006, a amânat cauza pentru termenul din data de 21.05.2009, pentru a pune în discuția părților posibilitatea suspendării procedurii, conform art. 244, pct. 1.proc.civ. până la soluționarea cererii de atragere a răspunderii.
La respectivul termen de judecată, judecătorul sindic a suspendat procedura insolvenței, în baza art. 244, pct. 1.proc.civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- (antrenarea răspunderii).
Ca urmare a soluționării irevocabile a acțiunii în atragerea răspunderii, lichidatorul judiciar a solicitat repunerea pe rol a cauzei, judecătorul sindic fixând termen de judecată la data de 19.05.2009, când, în baza art. 132, alin. 2 din Legea 85/2006 a închis procedura, fără ca, vreodată, creditorilor să li se comunice raportul final al lichidării pentru a putea formula obiecțiuni, fără ca raportul final să fie afișat la ușa tribunalului, fără a cere lichidatorului judiciar să depună la dosar situațiile financiare finale și fără a convoca adunarea creditorilor, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, conform art. 7, alin. 1 din Legea 85/2006.
Toate aceste omisiuni ale judecătorului sindic au făcut ca creditorilor să li se răpească dreptul de a formula obiecțiuni conform art. 129, alin. 1.proc.civ. Nerespectând aceste forme legale, s-a pricinuit creditorilor o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii atacate, fiind astfel incident cazul de casare prevăzut de art. 304, pct. 5.proc.civ. rap. la art. 105, alin. 2.proc.civ.
În cursul procedurii reluate astfel, judecătorul sindic va întreprinde toate măsurile pentru a corecta viciile de mai sus, ce țin de închiderea procedurii conform art. 132, alin. 2 din Legea 85/2006.
Având în vedere că această situație se extinde asupra tuturor creditorilor, și recursul formulat de creditoarea AVAS va fi admis în aceleași condiții, pentru a se asigura o soluționare unitară a cauzei.
Față de soluția casării, cu motivarea de mai sus, este de prisos cercetarea tuturor celorlalte motive de recurs, motive care însă vor fi avute în vedere de judecătorul sindic cu ocazia soluționării cererilor din cadrul procedurii de insolvență.
În baza art. 7, alin. 1 din Legea 26/1990, un exemplar al deciziei va fi trimis la ORC A, pentru a se face cuvenitele mențiuni în registrul comerțului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 972/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe spre continuarea procedurii insolvenței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR- - - - - - Dr. - -
GREFIER,
Red../27.11.2009
Dact. /27.11.2009/3 ex./1 com.
Prima instanță - Trib.
Judecător sindic -
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 185/2008.... → |
|---|
