Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 143/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 143/
Ședința publică din 02 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu domiciliul în Târgu M,-, jud-. M, împotriva sentinței nr. 1517/17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal se prezintă recurentul personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În baza disp. art. 98 ind. 2 alin. 8 din, pentru lipsa justificată din instanță a domnului judecător, s-a încheiat procesul verbal nr.1/01.02.2010, procedându-se la înlocuirea acestuia cu doamna judecător.
Recursul este declarat și motivat în termenele legale, și este legal timbrat fiind achitată taxa de timbru de 20.00 lei prin chitanțele CEC depusă la filele 2 și 16 dosar și s-au anulat timbru judiciar de 0,15 lei.
Se constată că a sosit dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș, în care s-a pronunțat hotărârea atacată; și s-au depus la dosar:
- la data de 11 decembrie 2009 întâmpinare din partea intimatului, din care un exemplar se înmânează recurentului;
- la data de 1 februarie 2010 cerere de amânare din partea intimatului, în vederea pregătirii apărării;
- la data de 2 februarie 2010 taxa de timbru datorată de recurent.
Recurentul solicită acordarea unui termen în vederea studierii întâmpinării.
Instanța respinge cererile de amânare formulate în cauză, urmând a lua cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitate recurentului să procedeze la studiul întâmpinării.
Se reia cauza la a doua strigare.
Nemaifiind ale cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Recurentul pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost declarat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de angajare a răspunderii personale.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.1571 din 17 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Comercial Mureș a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar General Consult și în consecință, în baza art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, a obligat administratorul să plătească în contul de faliment al debitoarei SC" "SRL, suma de 77.256 lei și a respins acțiunea față de pârâtul.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că temeiul legal invocat în cererea creditoarei este art.138 alin.1 lit. din Legea nr.85/2006. În ce privește fapta de la lit.d judecătorul sindic a reținut că au existat nereguli în conducerea contabilități societății care au determinat ajungerea acesteia în stare de insolvență.
Fapta culpabilă a fost reținută în sarcina celui de-al doilea administrator, deoarece prin omisiunea de a preda actele contabile și de a răspunde la interogatoriu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, însă nu și în sarcina pârâtului, întrucât acesta a dovedit că s-a opus modului de administrare al societăți.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul și a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și respingerea cererii de angajare a răspunderii personale.
În motivele de recurs s-a arătat că nu s-a furnizat nicio dovadă că societatea nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale.
S-a arătat că toate argumentele reținute pentru celălalt pârât sunt valabile și pentru recurent.
S-a arătat că în ianuarie 2009 la Registrul comerțului recurentul nu figura ca administrator al societății, astfel că nu se justifica depunerea cererii de angajare a răspunderii în anul 2009.
Pârâtul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, arătând că recurentul nu a contestat starea de fapt reținută în cadrul procesual, nu a depus întâmpinare și nu și-a făcut nicio apărare la fond.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului nr- judecătorul sindic instrumentează procedura falimentului debitoarei SC"" SRL.
În cadrul acestei proceduri lichidatorul judiciar General Consult a formulat cerere de angajare a răspunderii administratorilor și în baza art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Astfel,art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 prevede că se angajează răspunderea personală dacă administratorii au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Legea la care se face referire în textul de lege este evident legea contabilității.
Legea nr.82/1991 rep. prevede obligativitatea ținerii unor registre și a întocmirii unor acte pentru fiecare operațiune efectuată de societate.
Din raportul cu cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență reiese că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și că debitoarea nu a depus la organul fiscal teritorial bilanțurile contabile aferente anilor 2003-2008, răspunderea revenind administratorilor (filele 30-33 dosar fond).
Acest raport nu a fost contestat în condițiile legii.
La data de 1 martie 1999 s- încheiat un act adițional prin care foștii administratorii ai societății și se retrag din această calitate iar cei doi pârâții devin noii administratori ai societății (filele 66-69 dosar fond).
La filele 70-72 din dosarul de fond s-a depus și sentința nr.1110/17 mai 2004 Tribunalului Mureș, rămasă irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea reclamantului și s-a constatat că acesta nu mai deține calitatea de administrator la SC""SRL.
Este irelevant listingul depus în recurs cu privire la faptul că în Registrul comerțului nu s-au efectuat înregistrările cu privire la modificările intervenite în structura societății, câtă vreme există actul adițional la dosar și sentința prin are se constată fără echivoc intervenirea modificărilor menționate.
Neconducerea contabilității în conformitate cu legea nu presupune doar neîntocmirea bilanțului ci a oricărui act contabil pentru care legea contabilității prevede obligativitatea existenței acestuia.
În speță, administratorii societății nu au întocmit nici bilanțul, nici alte acte contabile care să permită obținerea unor date reale cu privire la patrimoniul debitoarei. Lipsa registrului-jurnal, a registrului-inventar și a registrului unic de control, au determinat imposibilitatea exercitării controlului asupra activității societății.
Prin neîntocmirea actelor contabile mai sus menționate administratorii puteau să ascundă situația reală a operațiunilor efectuate prin societate.
Lipsa unor evidențe în condițiile legii a dus la scăparea de sub control a societății, la neplata datoriilor și implicit la starea de insolvență.
Este evidentă astfel legătura de cauzalitate între neținerea contabilității și starea de insolvență.
În consecință, considerăm că neținerea contabilității în conformitate cu legea este dovedită prin probele aflate la dosar și că a determinat ajungerea societății în stare de insolvență, situație în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.138 alin.1 din lege săvârșirea uneia dintre faptele menționate în acest articol este suficientă pentru a atrage răspunderea administratorilor.
În ce privește susținerea recurentului că argumentele reținute de prima instanță pentru respingerea cererii față de celălalt pârât îi erau aplicabile și lui, menționăm ca recurentul avea posibilitatea să-și formuleze apărarea în fața primei instanțe, însă nu a făcut acest lucru, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art.225 pr.civ. așa cum în mod corect a reținut prima instanță.
Poziția instanței de recurs este însă diferită cu privire la respingerea acțiunii față de celălalt pârât, însă având în vedere faptul că lichidatorul judiciar nu a formulat recurs împotriva hotărârii judecătorului sindic, instanța poate efectua analiza doar în limitele sesizării în recurs.
În consecință, în baza art.312 pr.civ. instanța va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul, cu domiciliul în Tg-M-, județul M, împotriva sentinței nr.1571/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică la 2 februarie 2010.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
5 exp.
11.02.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Alte cereri. Decizia 385/2008. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
