Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1449/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 1449
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu Moleanu
JUDECĂTOR 3: Nela Ochea
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului formulat de creditoarea AVAS împotriva sentinței nr. 1167 din 4 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL, reprezentată prin lichidator TG. J și intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG.J, având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, recurenta fiind scutită de plata taxei de timbru. S-a mai învederat că, prin serviciul arhivă, a fost depusă, și atașată la dosar, întâmpinarea formulată de lichidatorul, după care:
Curtea, constatând recursul în stare de judecată, a trecut la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 1167 din 4 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, s-a respins cererea AVAS având ca obiect autorizarea sa să introducă cererea de antrenare a răspunderii administratorilor sociali în numele comitetului creditorilor, s-a aprobat raportul nr. 1904 din 23 mai 2008 întocmit de lichidatorul și, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL. Totodată, s-a dispus radierea societății debitoare din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, plata onorariului lichidatorului din fondul de lichidare și notificarea sentinței în condițiile art.135 din lege.
Judecătorul-sindic a reținut că prin raportul întocmit, lichidatorul a prezentat o analiză a situației debitoarei și a cauzelor insolvenței, concluzionând că nu sunt elemente ale antrenării răspunderii administratorului social pentru pasivul societății. În aceste împrejurări a apreciat că nu sunt întrunite condițiile autorizării creditorilor pentru promovarea acțiunii întemeiate pe art. 138 din Legea insolvenței.
A mai reținut că sunt îndeplinite premisele închiderii procedurii prevăzute de art.131 din Legea nr. 85/2007.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea AVAS, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenta susține că judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii aplicând în mod greșit dispozițiile art. 131 din legea insolvenței. Astfel, susține că lichidatorul-judiciar a solicitat închiderea procedurii fără a identifica cauzele insolvenței și cauzele concrete pentru care debitoarea nu a achitat datoria pe care o avea la CAS, de la care a preluat creanța. Mai susține că raportul final trebuia să fie o sinteză a întregii proceduri și să cuprindă și măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare pentru ajungerea societății în insolvență, prin prisma art.59 din lege, măsură ce are un rol deosebit în maximizare a averii debitoarei. Cu privire la raportul final, susține că nerespectarea procedurii de citare și a celei de convocare cad sub incidența prevederilor art.105 alin.2 civ.
Recurenta critică și lipsa de rol activ a judecătorului-sindic care avea îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului, în acest sens dispunând efectuarea unei expertize care să stabilească cauzele reale și împrejurările care au determinat ajungerea debitorului în insolvență, inclusiv persoanele vinovate de această stare.
Mai arată că judecătorul-sindic, nu numai că nu a solicitat asistența comitetului creditorilor într-o problemă ce îi viza direct pe creditori, dar a îmbrățișat concluziile lichidatorului care nu erau susținute.
Cu privire la solicitarea autorizării creditorilor să promoveze acțiunea întemeiată pe art. 138 din lege, apreciază că era de datoria judecătorului -sindic să dispună efectuarea unei expertize care să determine cauzele insolvenței și dacă administratorul social se face vinovat de această stare, deoarece s-a complăcut într-o situație ruinătoare de natură a-i păgubi pe creditori, față de care există obligația reparării integrale a prejudiciului.
Totodată, arată că mai înainte de aplicarea art.131, lichidatorul trebuia să solicite avansarea sumelor necesare continuării procedurii din fondul de lichidare și numai dacă aceste sume nu s-ar fi putut obține să dispună închiderea procedurii.
Lichidatorul a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Susține că închiderea procedurii nu este condiționată de promovarea acțiunii întemeiate pe art.138 și că administrarea de probe suplimentare, în concret a unei expertize, nu ar fi făcut decât să mărească masa pasivă cu cheltuieli inutile de administrare a procedurii câtă vreme a analizat cauzele insolvenței și a constatat că aceasta se datorează conjuncturii economice. Mai arată că, potrivit art.131 nu avea obligația să întocmească un raport final de lichidare și că, potrivit art. 20 alin.1 lit. i, avea îndatorirea să sesizeze de urgență judecătorul-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului sau că acestea sunt insuficiente pentru acoperi cheltuielile procedurii.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea apreciază că judecătorul-sindic a făcut în cauză aplicarea corectă a dispozițiilor art.131 din Legea nr. 85/2006, constatând că procedura nu mai poate continua în mod util deoarece în averea debitorului nu există bunuri care să servească la stingerea creanțelor și că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii și efectuării de noi investigații, în vederea depistării de bunuri sau fonduri.
În cele 2 rapoarte întocmite în cursul procedurii, depuse la dosar la 28.03.2008 (filele 8-69) și la 23.05.2008 (filele 103-105), lichidatorul a prezentat situația debitoarei arătând că aceasta și-a încetat activitatea din anul 2007 din motive pur economice, independente de vre-o culpă a administratorului din perspectiva faptelor prevăzute de art.138 din legea insolvenței. Prin ultimul raport, a solicitat și închiderea procedurii pe temeiul art.131 din lege, în virtutea atribuției sale prevăzute de art.20 alin.1 lit. i din lege.
Acest ultim raport are și valoarea unui raport final de lichidare deoarece face o sinteză a procedurii desfășurate, care însă nu are conținutul celui prevăzut de art.129 din lege și care nu trebuie supus aprobării adunării creditorilor în condițiile acestui text de lege, deoarece art.131 nu prevede această condiție. În consecință nu sunt incidente dispozițiile art.105 cod procedură civilă.
Susținerile recurentei potrivit cărora lichidatorul nu a analizat cauzele insolvenței sunt nefondate. În raportul depus la 23.05.2008 lichidatorul a menționat, la fila 3, cele 5 cauze ale insolvenței și a argumentat de ce printre ele nu se poate reține culpa administratorului social. Împrejurarea că administratorul s-a complăcut într-o situație ruinătoare nu se încadrează în faptele prevăzute de art.138, numai procurarea de fonduri prin mijloace ruinătoare pentru a întârzia starea de încetare de plăți constituie premisă pentru antrenarea răspunderii.
Curtea apreciază că nu intră în atribuția lichidatorului să stabilească motivul pentru care debitoarea nu a achitat o datorie concretă către un anumit creditor ci numai cauzele concrete ale insolvenței în general. răspunderii administratorului social este o măsură de maximizare averii debitorului însă ea poate fi aplicată numai în condițiile săvârșirii vreunei fapte dintre cele enumerate de textul legii.
Cât privește lipsa de rol activ a judecătorului-sindic, Curtea apreciază că, prin prisma art. 11 alin.2 din Legea nr.85/2006, rolul activ este limitat la procesele și cererile de natură judiciară și la controlul judecătoresc al activității administratorului/lichidatorului. Pe de altă parte, judecătorul-sindic nu putea dispune efectuarea unei expertize care să analizeze cauzele insolvenței, aceasta fiind o atribuție exclusivă a practicianului în insolvență, potrivit art. 20 lit. b din Legea nr. 85/2006 și art. 40 din OUG nr. 86/2006.
Teoretic, judecătorul-sindic nu avea obligația să ceară asistența comitetului creditorilor, acest comitet având obligația să adopte o atitudine activă în cursul procedurii și să acorde el însuși asistență lichidatorului. De altfel, în cauză nici nu există un comitet al creditorilor legal constituit deoarece la masa pasivă sunt înscriși numai doi creditori care nu puteau alcătui un comitet în condițiile art.16 din lege. Aceștia erau datori să adopte o atitudine activă în cadrul procedurii suplinind atribuțiile comitetului creditorilor.
La închiderea procedurii, judecătorul-sindic a luat în considerare concluziile lichidatorului, ca organ implicat în administrarea procedurii, concluzii întemeiate pe analiza actelor contabile ale debitorului și pe informațiile primite de la autorități. Nu s-a făcut dovada nici unei alte împrejurări care să infirme constatările și concluziile lichidatorului.
Curtea apreciază că înainte de aplicarea art.131 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul nu trebuia să solicite avansarea sumelor necesare continuării procedurii din fondul de lichidare câtă vreme are indicii că aceste sume nu se vor putea recupera din averea debitoarei. Nu se pot pune pe seama acestui fond sume nejustificate, art. 20 lit. i din lege obligând lichidatorul să sesizeze de îndată pe judecătorul-sindic pentru închiderea procedurii atunci când constată că nu există activ care să justifice scopul procedurii. Numai creditorii își pot asuma riscul de a suporta noi cheltuieli.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că soluția judecătorului-sindic este temeinică și legală încât recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea AVAS, cu sediul în B,- - 11, sector 1, împotriva sentinței nr. 1167 din 4 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL având CUI - și J-, cu sediul în Tg. J, B, nr. 44, cod poștal 1400, reprezentată prin lichidator, cu sediul în Tg. J,-, - + E, jud. G și intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG.J, cu sediul în Tg. J,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2008.
Președinte, Țăndăreanu | Judecător, Moleanu | Judecător, |
Grefier, |
30 Octombrie 2008
Red. / 5 ex./ 6.11.2008
Jud. - sindic: - Tribunalul Gorj
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu, Nela Ochea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
