Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2780/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2780/2008
Ședința publică din data de 25.11.2008
este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-au luat în examinare în vederea pronunțării, recursurile declarate de în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SRL C și creditoarea - SA C împotriva sentinței comerciale nr. 1682/2008 din 03.07.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C N, - SRL C N, CONSILIUL LOCAL AL MUN.C N, - COM SRL, - TRANSILVANIA NORD SA - SUCURSALA C, I, -, - SRL C N, - SRL C N, ( ), -, - ROMÂNIA SRL B, ELE, HG, FUNDAȚIA COPII ROMÂNIA C N, -, -, - SA C N, - SRL C N, )., ON. GAZ ROMÂNIA - SUCURSALA C, )., - SRL B, )., -, -, având ca obiect procedura insolvenței -contestație la tabelul creditorilor.
S-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea administratorului special, formulate prin avocat.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.11.2008, dată la care pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1682 din 3 iulie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis excepția tardivității înregistrării cererii de admitere a creanței formulată de creditoarea - SA în cadrul procedurii falimentului debitoarei - SRL.
S-a admis în parte contestația formulată de creditoare împotriva tabelului definitiv al creditorilor debitoarei și s-a dispus înscrierea acesteia în tabel cu o creanță decăzută în cuantum de 4.180.615,09 lei, în condițiile prev. de art.76 din Legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin încheierea comercială nr.1015/13 aprilie 2006 pronunțată în dosarul cu nr. de mai sus, s-a deschis procedura reorganizării judiciare și falimentului astfel cum era reglementată de Legea nr.64/1995 față de debitoarea - SRL, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul în insolvență, dispunându-se ridicarea dreptului debitoarei de a-și mai conduce activitatea, fiind fixate termenele pentru depunerea declarațiilor de creanță pentru data de 6 mai 2006, termenul pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 26 mai 2006, termenul pentru soluționarea eventualelor contestații la data de 15 iunie 2006 și termenul pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la data de 16 iunie 2006.
Prin raportul preliminar de activitate înregistrat la dosarul cauzei la data de 13 iunie 2006 fost încunoștiințat judecătorul sindic despre faptul că actele prev. de art.33 din Legea nr.64/1995 republicată și modificată nu au fost depuse în termenul legal și că abia după împlinirea termenelor prev. de art.76 din Legea nr.64/1995 i-au fost predate documentele contabile ale debitoarei, lista creditorilor și situația privind salariații acesteia.
Pe cale de consecință, administratorul judiciar fiind în imposibilitate de a respecta termenele inițial fixate, a stabilit alte termene, respectiv data de 2 iunie 2006 pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei, 9 iunie 2006 termen de verificare a creanțelor, întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar, 6 iulie 2006 termen pentru soluționarea eventualelor contestații și 10 iulie 2006 termen de definitivare a tabelului creanțelor.
Au fost notificați toți creditorii identificați în lista furnizată de serviciul contabilitate al debitoarei și s-a realizat și publicarea notificării într-un ziar de largă circulație, în conformitate cu prev. art.75 alin.3 din Legea nr.64/1995, dovada fiind depusă la dosar în vol.I fila 192.
În conformitate cu disp. art.78 din Legea nr.64/1995 sub imperiul căreia s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei, toți creditorii ale căror creanțe erau anterioare datei de deschidere a procedurii aveau obligația să depună cererea de admitere a creanțelor în termenul fixat și conform prev. art.80, creanțele urmau a fi suspuse procedurii de verificare, cu excepția celor constatate prin titluri executorii.
Ulterior verificării, în baza prev. art.86 administratorului judiciar îi revenea obligația de a întocmi tabelul preliminar al creditorilor, cu precizarea caracterului creanței, a ordinii de preferință, tabelul urmând a fi afișat la ușa instanței, acest fapt al afișării fiind menționat și în cadrul unui proces-verbal de afișare.
În îndeplinirea atribuțiilor mai sus menționate administratorul judiciar a afișat la ușa instanței și a înregistrat la dosarul cauzei la data de 12 iunie 2006 tabelul preliminar al creditorilor debitoarei, depus la dosarul cauzei la filele 155-156, vol.
Urmare soluționării contestațiilor împotriva tabelului preliminar, contestații formulate de administratorul judiciar față de creanța CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, prin sentința comercială nr.3336/6 iulie 2006 fost încuviințat tabelul definitiv al creditorilor astfel cum este depus la dosarul cauzei la filele 253-255.
Ulterior încuviințării tabelului definitiv al creditorilor și trecerii debitoarei în faliment, respectiv la data de 9 noiembrie 2006, fapt menționat și în încheierea ședinței publice din aceeași dată (279 vol.I), solicitând înscrierea sa în tabelul creditorilor cu o creanță în cuantum de 1.794.183,01 lei, reprezentând contravaloarea folosinței spațiului comercial în suprafață de 2594 mp construcții și 2909 mp curte situat în C-N, str.-, pentru perioada 15 iulie 1999-16 mai 2005 și contravaloarea energiei electrice furnizată debitoarei și consumată de aceasta în perioada ianuarie 2005-martie 2005 în cuantum de 21.877,09 lei.
În motivarea declarației de creanță s-a susținut că prin sentința penală nr.760/2003 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, devenită definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr.102/R/2004 a Curții de Apel Cluj, pronunțată la data de 13 februarie 2004, s-a dispus anularea licitațiilor și a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între - SA și debitoarea - SRL, contracte în baza cărora debitoarea a dobândit bunurile imobile mai sus menționate, dispunându-se restabilirea situației anterioare în sensul obligării debitoarei la predarea în deplină proprietate și pașnică folosință a imobilelor atelier mecanic și atelier întreținere cu terenurile aferente către fostul proprietar.
Hotărârea intrată în putere de lege a fost pusă în executare în dosar execuțional nr.242/2005 al BEJ, debitoarea fiind evacuată din imobil la data de 16 mai 2005.
Urmare restabilirii situației anterioare creditoarea a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. art.998 și urm. civ. și că debitoarea îi datorează contravaloarea prejudiciului cauzat prin lipsirea sa de folosința imobilelor atelier întreținere și atelier mecanic, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Cât privește contravaloarea energiei electrice furnizate debitoarei în perioada 1 ianuarie 2005-31 martie 2005, creditoarea a arătat că debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale nr.-/31 ianuarie 2005, -/28 februarie 2005 și -/31 martie 2005.
Referitor la creanța declarată de - SA prin raportul de activitate din 5 decembrie 2006 administratorul judiciar a arătat că, urmare verificării creanțelor declarate, a apreciat că nu se impune înscrierea acestora în tabelul creditorilor și că hotărârea sa de a înlătura creanța formulată de - SA urmează să-i fie comunicată cu celeritate, notificarea fiind depusă la dosar la filele 303-304 vol.I, iar comunicarea s-a făcut ulterior acestei date, stabilindu-se posibilitatea creditoarei de a depune la dosar contestații până la data de 21 decembrie 2006.
La data de 21 decembrie 2006 creditoarea - SA a formulat contestație în baza prev. art.73 alin.1 din Legea nr.85/2006 împotriva înlăturării creanței sale din tabelul preliminar al creditorilor, solicitând înscrierea sa în tabel cu suma totală în cuantum de 1.794.183,01 RON (267-271 vol.II).
În motivarea contestației s-a arătat că neînscrierea în tabelul creditorilor de către administratorul judiciar este nelegală, întrucât a fost lipsită de folosința spațiului comercial în suprafață de 2.594 mp construcții și 2.909 mp teren situate în C-N, str.-, pe perioada 15 iulie 1999-16 mai 2005 și că această lipsire de folosință rezultă și din cuprinsul deciziei penale nr.320/2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în baza căreia contractele de vânzare-cumpărare încheiate între cele două părți litigante au fost desființate retroactiv, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
La data de 1 aprilie 2008 creditoarea și-a precizat cuantumul creanței ce s-a solicitat a fi înscrisă în tabelul creditorilor debitoarei, arătând că acesta se ridică la suma de 5.429.422 RON plus TVA, sumă reactualizată urmare expertizei tehnice de specialitate efectuate în cauză.
Referitor la declarația de creanță înregistrată la dosarul cauzei de creditoarea - SA, în ședința publică din data de 26 iunie 2008, judecătorul sindic a invocat, din oficiu, excepția tardivității înregistrării acesteia.
Pronunțându-se asupra excepției tardivității înregistrării declarației de creanță formulată de creditoarea - SA, judecătorul sindic a reținut faptul că cererea de admitere a declarației de creanță formulată de această creditoare a fost formulată la dosarul cauzei la data de 9 noiembrie 2007, în condițiile în care termenul limită pentru înregistrarea declarațiilor de creanță astfel cum a fost stabilit de administratorul judiciar după desemnarea acestuia, a fost data de 2 iunie 2006.
Se impune a se face mențiunea că deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei - SRL s-a făcut sub incidența dispozițiilor Legii nr.64/1995 republicată și modificată întrucât Legea nr.85/2006 a intrat în vigoare abia de la data de 20 iulie 2006.
În aceste condiții, judecătorul sindic a apreciat că analiza tardivității declarației de creanță se impune a se face raportat la dispozițiile Legii nr.64/1995 republicată și modificată, întrucât aceasta era legea aplicabilă și derularea procedurii, cel puțin în ceea ce privește notificarea creditorilor și a termenelor prevăzute de actualele art.61,62 din Legea nr.85/2006, s-a făcut în conformitate cu prev. art.75 și 76 din Legea nr.64/1995.
Astfel, conform art.75 alin.1, după deschiderea procedurii administratorul judiciar urma să trimită o notificare tuturor creditorilor, debitorului și Oficiului Registrului Comerțului unde era înmatriculat debitorul pentru efectuarea mențiunii, notificarea impunându-se a se publica conform alineatului 3 al aceluiași articol, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație.
În cazul în speță, administratorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile pe care legea le stabilea în sarcina sa, publicând în ziarul "Adevărul" din 25 mai 2006 termenele limită prevăzute de art.76 din Legea nr.64/1995.
În ceea ce privește creditorii menționați în lista comunicată de debitoare, - SA nu figura în această listă pe care debitoarea trebuia să o depună la dosarul cauzei conform prev. art.33 lit.c și nu a fost notificată în altă modalitate decât printr-un ziar de largă circulație.
Disp. art.75 se coroborau cu disp. art.7 din Legea nr.64/1995 republicată și modificată, notificarea creditorilor făcându-se în conformitate cu dispozițiile Codului d e procedură civilă pentru acei creditori care erau identificați în lista depusă de debitor la dosarul cauzei.
Scopul avut în vedere de legiuitor pentru care se impunea notificarea creditorilor în conformitate cu prev. art.75 și 76 era acela de a-i încunoștiința despre deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului împotriva debitoarei și de a le da posibilitatea de a formula declarațiile de creanță.
Publicarea în ziar a notificărilor făcută pe cheltuiala averii debitoarei avea ca justificare aceeași aducere la cunoștință a creditorilor și a oricărei persoane interesate a hotărârii de deschidere a procedurii și a termenelor prev. de art.76.
În cazul în speță, creditoarea - SA avea cunoștință de deschiderea procedurii, întrucât, așa cum rezultă din cererea formulată și înregistrată la dosarul cauzei la data de 17 mai 2006, solicitat eliberarea unui certificat de grefă pentru a-i fi comunicat stadiul procedurii falimentului debitoarei - SRL, din însăși cuprinsul cererii rezultând fără putință de tăgadă împrejurarea că avea cunoștință despre deschiderea procedurii.
De altfel, cele două părți aveau calitatea de contestator și intimat într-un dosar aflat în recurs, nr.19414/R/2005, având ca obiect contestație la executare.
Urmare formulării cererii, la data de 17 mai 2006, în aceeași zi, în favoarea creditoarei s-a eliberat certificatul de grefă în baza căruia i s-a adus la cunoștință faptul că prin sentința comercială nr.1015/13 aprilie 2006 s-a dispus deschiderea procedurii împotriva debitoarei și că termenul de judecată a fost acordat pentru data de 15 iunie 2006.
În aceste condiții, un creditor diligent care era încunoștiințat despre data deschiderii procedurii, avea posibilitatea să formuleze declarație de creanță și, cu toate acestea, declarația a fost formulată doar la data de 9 noiembrie 2007, deci la mai bine de un an și J după data deschiderii procedurii.
Judecătorul sindic a apreciat că eliberarea certificatului de grefă la solicitarea creditoarei și publicarea în ziar a hotărârii de deschidere a procedurii și a termenelor pentru depunerea declarațiilor de creanță precum și a celorlalte termene prevăzute de art.76 îi dădea posibilitatea creditoarei să formuleze declarație de creanță, cu atât mai mult cu cât certificatul de grefă solicitat poate fi considerat ca o notificare a creditoarei în condițiile în care Legea nr.64/1995 stabilea în cuprinsul disp. art.7 alin.1 modalitatea efectivă de notificare a creditorilor (conform disp. art.85-94.pr.civ.), esențial fiind încunoștiințarea acestora cu privire la deschiderea procedurii și acordarea posibilității de a depune declarație de creanță, alineatul 2 al aceluiași articol prevăzând că, prin exceptie, indeplinirea actelor mentionate la alin.1 (citarea, notificarea) se va face prin publicitate, in cazurile expres prevazute de lege.
Or, în cazul de față, dispozițiile art.75 alin.3 stabileau fără echivoc faptul că notificarea prevăzută de alineatul 1 se va publica, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă publicitate, situație care îi viza pe acei creditori care nu figurau în listele depuse de debitor în conformitate cu art.33 sau art.39 din Legea nr.64/1995 republicată și modificată.
În plus, judecătorul sindic a considerat că după data definitivării tabelului preliminar al creditorilor, definitivare care a avut loc în cazul în speță la data de 6 iulie 2006, înscrierea unei declarații de creanță în tabel era posibilă doar prin contestarea tabelului conform prev. art.90 din Legea nr.64/1995 până la data intrării în vigoare a Legii nr.85/2006 (20 iulie 2006).
Astfel, conform acestor dispoziții mai sus menționate, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii care nu depunea cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prev. la art.76 alin.1 lit.b, era decăzut cât privește creanțele respective din dreptul de a participa și de a vota în cadrul adunării creditorilor, dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării și falimentului, dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă sau să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase.
Alineatul 2 al art.90 din Legea nr.64/1995 prevedea în mod expres că decăderea poate fi invocată pe cale de acțiune sau excepție,oricând, de orice parte interesată.
De altfel, dispozițiile reglementate de art.90 din Legea procedurii reorganizării judiciare și falimentului se regăsesc și în cuprinsul Legii nr.85/2006 în art.76, având același conținut.
Pe cale de consecință, judecătorul sindic a admis excepția tardivității declarării creanței de către - SA, iar în ceea ce privește contestația formulată împotriva măsurii administratorului judiciar de a nu o înscrie în tabelul creditorilor, a admis-o în parte, cu consecința înscrierii sale în tabelul definitiv al creditorilor cu o creanță tardivă în cuantum de 4.180.615,09 lei.
La stabilirea cuantumului creanței judecătorul sindic a avut în vedere expertiza efectuată de domnul expert depusă la dosarul cauzei la filele 74-95 vol.III. Astfel, va fi avută în vedere acea contravaloare a lipsei de folosință asupra imobilului situat în str.- pe perioada 15 iunie 1999-16 mai 2005, stabilită anterior efectuării investițiilor, întrucât aceste investiții au fost realizate de către debitoare și, de altfel, părțile se judecă în dosarul nr- ce are ca obiect solicitarea creditoarei de a se stabili contravaloarea acelor îmbunătățiri aduse la imobilul proprietatea creditoarei - SA cu datele de identificare mai sus menționate.
Totodată, judecătorul sindic a avut în vedere sentința penală nr.760/17 iunie 2003 și decizia penală nr.102/R/13 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar penal nr.320/2004, în baza cărora au fost anulate licitațiile, precum și contractele de vânzare-cumpărare, din data de 28 mai 1999 și 15 iulie 1999, încheiate între debitoarea - SRL și - SA, cu consecința restabilirii situației anterioare, - SRL fiind obligată să predea atelierul mecanic și atelierul de întreținere în deplină proprietate și pașnică folosință către creditoarea - SA.
Susținerile lichidatorului judiciar și a creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N în sensul că - SA nu a dovedit calitatea de proprietar asupra imobilelor mai sus menționate nu pot fi reținute față de considerentele deciziei penale și dispozitivul acesteia, în care s-a stabilit clar și fără echivoc, instanța penală pronunțându-se și asupra laturii civile, restabilirea situației anterioare și predarea imobilelor în favoarea creditoarei - SA.
Totodată, în cuantumul creanței va fi inclusă și contravaloarea energiei electrice aferentă facturilor nr. nr.-/31 ianuarie 2005, -/28 februarie 2005 și -/31 martie 2005, facturi depuse în copie xerox anexate declarației de creanță (202-208 dosar declarații de creanță), în cuantum de 21.877,09 lei, sumă achitată de creditoare prin ordinele de plată depuse la dosar, conform graficului de eșalonare a datoriilor (201), achitarea făcându-se după data intrării în posesia imobilului și evacuarea debitoarei din spațiu prin intermediul BEJ la data de 16 mai 2005 (202 verso și 203).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, lichidatorul debitoarei - C-N, și creditoarea - SA
Lichidatorul judiciar al debitoarei - C-N solicită admiterea recursului declarat, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a contestației formulată împotriva tabelului definitiv al creditorilor de intimata - SA și a menținerii acestui tabel fără înscrierea creanței decăzute în cuantum de 4.180.615,09 lei.
Primul recurent în dezvoltarea motivelor de recurs arată că hotărârea pronunțată de judecătorul sindic este nelegală cât privește stabilirea unui drept de creanță în favoarea intimatei - SA, fie chiar și decăzută în condițiile art. 76 din Legea nr. 85/2006.
În concret, judecătorul sindic a făcut o greșită aplicare a legii deoarece creditoarea-intimată a invocat o creanță constând în contravaloarea folosinței spațiului comercial în suprafață de 2594 mp (construcții) și suprafața de 2909 mp ( curte), situat în C-N str. - județul C în perioada 15 iulie 1999-16 mai 2005 precum și contravaloarea energiei electrice furnizată debitoarei în perioada 01.01.2005-31.03.2005.
În ceea ce privește pretinsa creanță constând în contravaloarea spațiului mai sus arătat hotărârea pronunțată de judecătorul sindic este netemeinică considerând că efectul anulării contractului de vânzare-cumpărare în baza căruia debitoarea a deținut acest spațiu, nu poate fi acela al nașterii unei creanțe în favoarea vânzătorului pentru lipsa de folosință a spațiului pe perioada de la încheierea contractului până la declararea nulității actului. Repunerea părților în situația anterioară nu înseamnă altceva decât restituirea prestațiilor executate în virtutea contractului declarat nul iar cuantumul prestațiilor supuse restituirii vor trebui stabilite în mod actual la momentul restituirii lor. În acest sens, este de observat că spațiul restituit nu a suferit în nici un caz o scădere de valoare.
Totodată cu privire la pretențiile pentru lipsa de folosință în perioada menționată nu există nici un temei de drept pentru ca în sarcina aparentului cumpărător să se nască o obligație de despăgubire atâta vreme cât reaua credință nu este probată și manifestată. Nu se poate susține nici antrenarea unei răspunderi contractuale în sarcina cumpărătorului și nici a unei răspunderi delictuale civile pentru simplul motiv că nu există reglementată în această materie o răspundere obiectivă iar o răspundere subiectivă presupune elementul de culpă care în cauză nu este dovedit.
Mai mult, în realitate intimata a solicitat o chirie a spațiului pe care aceasta ar fi putut să o perceapă dacă ar fi dispus de folosința spațiului iar chiria unui bun mobil nu reprezintă decât fructul civil pe care bunul imobil îl poate produce. Unul dintre principiile efectelor nulității este acela al retroactivității însă acest principiu cunoaște o excepție în ceea ce privește fructele culese anterior anulării actului (art. 485 Cod civil) potrivit căruia posesorul de bună credință câștigă proprietatea fructelor.
Pentru perioada 13.02.2004 -și până în data de 16.05.2005 când debitoarea a fost evacuată silit de către executorul judecătoresc problema pusă în discuție își schimbă dimensiunile în sensul că nu se mai pune întrebarea perioadei de timp în care cumpărătoarea folosește bunul în temeiul contractului declarat nul.
Pentru această perioadă în opinia recurentei, intimata nu este în drept a i se recunoaște o creanță pentru simplul motiv că nu a restituit prețul achitat al vânzării. De altfel, această obligație a intimatei de restituire a prețului a fost stabilită expres prin hotărâre judecătorească irevocabilă respectiv atunci când s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Atâta vreme cât intimata nu și-a îndeplinit propria obligație de restituire a sumelor încasate de recurenta-debitoare, aceasta era perfect îndreptățită să refuze predarea bunului având în acest sens un drept de retenție.
În altă ordine de idei, judecătorul sindic nu a avut în vedere următorul aspect: dacă totuși s-ar primi teza potrivit căreia vânzătorul bunului a cărui vânzare a fost anulată are un drept de creanță reprezentând lipsirea de folosință pe perioada de la încheierea contractului și până la anularea lui, atunci trebuie observate și analizate efectele repunerii în situația anterioară.
În acest caz, ar fi trebuit observat că în speță debitoarea a deținut spațiul anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în virtutea unui contract de închiriere care a încetat prin confuziune, acest contract de închiriere fiind în vigoare la data licitației și a vânzării spațiului. În atare situație, se poate considera că acel contract de închiriere nu a încetat până la momentul la care proprietarul vânzător nu și-a manifestat intenția de încetare a contractului de închiriere deci, până la momentul solicitării de evacuare a chiriașului.
Un ultim aspect, de nelegalitate a hotărârii judecătorului sindic vizează stabilirea dreptului de creanță pentru suma de 21877,09 RON reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizată debitoarei în perioada 1 ianuarie 2005-31 martie 2005, creanță stabilită prin hotărâre ca legitimă însă în condițiile art. 76 din Legea nr. 85/2006.
Și din această perspectivă hotărârea este netemeinică deoarece cu aceeași creanță a fost înscrisă în tabel - TRANSILVANIA NORD SA -SUCURSALA C așa încât una și aceeași creanță nu poate fi înscrisă în tabel de două ori în favoarea a doi creditori.
Recurenta - SA C solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată și precizată, respingerea excepției tardivității și înscrierea - SA în tabelul definitiv al creditorilor cu creanța de 5.429.422 RON plus TVA și suma de 21.877,09 RON.
Cea de-a doua recurentă - SA C în dezvoltarea motivelor de recurs arată că hotărârea judecătorului sindic este nelegală, în ceea ce privește excepția tardivității, din această perspectivă fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 90 alin (1) din Legea nr. 64/1995 republicată și modificată.
Astfel, așa cum corect s-a reținut în considerentele sentinței recurate analiza tardivității declarației de creanță se impune a se face în raport de dispozițiile Legii nr. 64/1995 aplicabilă la acea dată în ceea ce privește notificarea creditorilor.
Este necontestat faptul că, - SA nu a fost inclusă în lista creditorilor comunicată de către debitoare iar pe cale de consecință aceasta nu a fost notificată de către administratorul judiciar, deși potrivit dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 64/1995, în urma deschiderii procedurii, administratorul era obligat să trimită o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor și să publice totodată notificarea, pe cheltuiala averii debitorului într-un ziar de largă circulație.
Din conținutul art. 75 rezultă caracterul cumulativ al celor două obligații, publicarea într-un ziar de largă circulație nefiind aptă să suplinească obligația notificării reglementată în mod expres de lege.
Coroborând lipsa notificării cu faptul că deschiderea procedurii s-a făcut sub imperiul Legii nr. 64/1995 recurenta era îndreptățită să se înscrie în orice moment la masa credală a debitoarei așa încât declarația sa de creanță nu putea fi considerată ca fiind formulată tardiv.
În ce privește notificarea creditorilor, legiuitorul a stabilit (art. 7 din Legea nr. 64/1995) că orice comunicare sau notificare a oricărui act de procedură se va face în conformitate cu dispozițiile reglementate de Codul d e procedură civilă însă, față de recurenta - SA nu s-a îndeplinit procedura notificării fiind astfel încălcate aceste dispoziții legale.
În ce privește sancțiunea aplicabilă creditorilor care nu depun cererile de admitere a creanțelor în termenele stabilite, legiuitorul a stabilit în art. 90 din Legea nr. 64/1995 că aceștia sunt decăzuți în ce privește acele creanțe, cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art 7 din Legea nr. 64/1995 ceea ce este și în cazul de față.
Nu în ultimul rând cererea din data de 17 mai 2006 de eliberare a unui certificat de grefă formulată de - SA prin reprezentant convențional nu poate fi considerată ca o notificare a creditoarei deoarece esențial în speță este încunoștiințarea creditorului la deschiderea procedurii iar în speță cererea nu a fost formulată de un reprezentant legal al debitoarei ci dimpotrivă de unul convențional care nu avea mandat să o reprezinte în dosarul de faliment.
În concluzie, deoarece acest creditor nu a fost notificat cu privire la deschiderea procedurii falimentului debitoarei, așa cum impun prevederile art. 76 din Legea nr. 64/1995, în mod nelegal și prin interpretarea eronată a dispozițiilor legale judecătorul sindic a admis excepția tardivității.
În ceea ce privește fondul cauzei, judecătorul sindic a recunoscut legitimitatea creanței - SA apreciind că există o creanță certă, lichidă și exigibilă motiv pentru care a dispus înscrierea creanței în tabelul definitiv al creditorilor.
Cu toate acestea, declarația de creanță a fost formulată inițial pentru suma de 1.772.305,92 RON + TVA (precizată ulterior la suma de 5.429.422 TVA ) sumă ce reprezenta prejudiciul (câștig nerealizat) cauzat prin ocuparea fără titlu și, corelativ lipsirea de folosință a spațiului comercial precum și contravaloarea energiei electrice furnizată debitoarei în perioada 15 iulie 1999-16 mai 2005 pentru suma de 21.877,09 RON, iar judecătorul sindic a admis în parte contestația formulată în sensul că a înscris - SA în tabelul definitiv al creditorilor cu o creanță tardivă, dar diminuată în mod nelegal.
Singurul argument al judecătorului sindic avut în vedere pentru diminuarea cuantumului prejudiciului a fost acela că, suma ce s-ar cuveni acesteia ar fi cea stabilită prin raportul de expertiză fără a avea în vedere investițiile realizate în imobilul în litigiu întrucât acele investiții au fost efectuate de către debitoare, adăugând însă că "părțile se judecă în dosarul nr- ce are ca obiect solicitarea creditoarei de a se stabili contravaloarea acelor îmbunătățiri aduse la imobilul proprietatea - SA ".
O primă reținere eronată este aceea al obiectului cererii din dosarul sus-menționat iar pe de altă parte diminuarea creanței - SA s-a fundamentat pe o "chestiune prejudicială" respectiv existența unui alt litigiu care însă, are cu totul alt obiect.
Nu în ultimul rând judecătorul sindic a anticipat în mod nelegal soluția ce se va pronunța în dosarul la care a făcut referire iar pe de altă parte se desprinde și o lipsă a motivării ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Administratorul special al debitoarei a depus la rândul său concluzii scrise (66) prin care arată că este de acord cu admiterea recursului declarat de lichidatorul judiciar și corelativ respingerea recursului - SA.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea de apel constată următoarele:
La data de 9 noiembrie 2007 - SA a formulat o declarație de creanță inițial pentru suma de 1.772.305,92 RON +TVA precizată ulterior la suma de 5.429.422 RON +TVA ce reprezenta prejudiciul (câștig nerealizat) cauzat prin ocuparea fără titlu și, corelativ lipsirea acesteia de folosința spațiului comercial în suprafață de 2594 mp construcții și suprafața de 2.909 mp (curte) situat în C-N str - județul C în perioada 15 iulie 1999-16 mai 2005 și pentru suma de 21.877,09 RON reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizată debitoarei și consumată în perioada ianuarie 2005-martie 2005.
Pentru o analiză a acestei declarații de creanță este de reținut faptul că, în perioada 15 iulie 1999-13 februarie 2004 acest spațiu a fost deținut de către debitoare în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între - SA în calitate de vânzător și - SRL în calitate de cumpărător.
Anterior încheierii contractului debitoarea a deținut spațiul în temeiul unui contract de închiriere care a încetat a mai produce efecte în urma dobândirii în proprietate a spațiului de către debitoare. Contractul de vânzare-cumpărare a fost însă anulat prin hotărârea judecătorească irevocabilă la data de 13 februarie 2004 prin decizia penală nr. 102/2004 a Curții de Apel Cluj. În perioada 13 februarie 2004- și până la data de 16 mai 2005 când debitoarea a fost evacuată silit de către executorul judecătoresc, spațiul a fost folosit în continuare de către debitoare.
Acesta este motivul pentru care - SA a invocat un drept de creanță constând în contravaloarea folosinței spațiului și ocuparea acestuia fără titlu.
Un prim aspect supus analizei recursului este acela al îndeplinirii cerinței declarării în termen a creanței invocate.
De la bun început este de relevat faptul că, analiza tardivității declarației de creanță invocată și soluționată de judecătorul sindic se impune a se face în raport de prevederile Legii nr. 64/1995 republicată, ca lege aplicabilă la acea dată în ceea ce privește notificarea creditorilor.
Deoarece - SA nu a fost inclusă în lista creditorilor depusă de debitoare, urmează a se analiza modalitatea în care s-a realizat notificarea de către administratorul judiciar.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 64/1995, în urma deschiderii procedurii administratorul era obligat să trimită o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor și să publice totodată notificarea, pe cheltuiala averii debitorului într-un ziar de largă circulație.
Așa cum de altfel arată și recurenta - SA textul sus menționat impune îndeplinirea cumulativă a celor două obligații ceea ce s-a și realizat în speță.
Pe de o parte, administratorul judiciar a trimis o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depus de debitor. Cum însă, - SA nu s-a aflat inclusă în lista creditorilor comunicată de către debitoare, pentru toți ceilalți creditori neidentificați în listă, procedura de notificare trebuia realizată prin publicarea sa într-un ziar de largă circulație.
Această cerință a fost îndeplinită în speță prin publicarea în Ziarul Adevărul din 25 mai 2006 realizată de administratorul judiciar, și în care erau stabilite termenele limită prevăzute de art. 76 din Legea nr. 64/1995 în care creditorii erau în drept să-și depună declarația de creanță.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei - SA în sensul că, în lipsa notificării deschiderii procedurii în cele două modalități, aceasta era îndreptățită să se înscrie în orice moment la masa credală a debitoarei.
Din această perspectivă în mod legal judecătorul sindic a reținut că dispozițiile art. 75 se coroborau cu prevederile art. 7 din Legea nr. 64/1995 republicată, notificarea creditorilor făcându-se în conformitate cu dispozițiile Codului d e procedură civilă pentru acei creditori identificați în lista depusă de debitor și prin publicarea în ziar care, avea ca justificare aducerea la cunoștință a celorlalți creditori neidentificați în listă precum și a oricărei persoane interesate de hotărârea de deschidere a procedurii debitoarei.
Cum notificarea deschiderii procedurii s-a realizat în speță conform prevederilor art. 75 alin (3) coroborat cu art. 33, 39 și respectiv art. 7 din Legea nr. 64/1995 titularul de creanță anterioară deschiderii procedurii care nu a depus cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prev de art. 76 alin (1) lit b este decăzut cât privește creanțele respective din dreptul de a participa și a vota în cadrul adunării creditorilor, de a-și realiza creanțele împotriva debitorului, cum este și în cazul de față cât o privește pe recurenta - SA așa încât în mod legal judecătorul sindic a admis excepția tardivității.
Mai mult decât atât, după data definitivării tabelului preliminar al creditorilor (6 iulie 2006), înscrierea unei declarații de creanță în tabel era posibilă doar prin contestarea acestuia conform art. 90 din Legea nr. 64/1995 ceea ce, recurenta - SA nu a făcut.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că în speță în mod legal judecătorul sindic a admis excepția tardivității declarației de creanță formulată de - SA așa încât recursul declarat de aceasta cu privire la această excepție, urmează a fi respins conform art. 312 alin (1) Cod procedură civilă.
Hotărârea judecătorului sindic a fost însă contestată atât de către lichidatorul judiciar cât și de către - SA și cu privire la existența dreptului de creanță și respectiv întinderea acestuia.
Pentru a analiza acest aspect, Curtea reține că în speță între - SA în calitate de locator și debitoarea - SRL în calitate de locatar s-a încheiat la data de 24 septembrie 1996 un contract de închiriere asupra imobilului ce face obiectul litigiului cu termen de valabilitate de 10 ani, expirând la data de 24 septembrie 2006. Acest contract de închiriere a fost notat în CF - al localității C-N asigurând opozabilitatea față de terți.
La data de 19 iulie 1999 imobilul ce a făcut anterior obiectul contractului de închiriere este vândut de - SA prin contract autentic de vânzare cumpărare către debitoarea - SRL, vânzare realizată la data de 19 iulie 1999.
Prin decizia penală nr. 102/2004 pronunțată în dosarul nr. 320/2004 al Tribunalului Cluj se anulează contractul de vânzare cumpărare încheiat între cele două societăți reținându-se în esență că procedura de vânzare la licitație a fost viciată prin fraudarea sa de către reprezentanții - SA, cei care au organizat licitațiile.
În acest context, se formulează de către - SA o declarație de creanță care așa cum s-a arătat mai sus a fost tardiv formulată și în care se pretinde suma de 5.429.422 RON +TVA cu titlu de beneficiu nerealizat invocându-se existența unei răspunderi civile delictuale în privința debitoarei pentru lipsa de folosință a spațiului întrucât aceasta este suma pe care ar fi putut-o obține în intervalul iulie 1999-mai 2005 din închirierea acestui spațiu.
Pentru existența răspunderii civile delictuale se impun a fi întrunite cumulativ patru condiții respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, culpa și raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită.
Astfel, ca prim element al răspunderii civile delictuale respectiv prejudiciul, în opinia - SA acesta este întrunit în speță și este reprezentat de suma pe care aceasta ar fi putut să o obțină în intervalul de timp sus arătat din închirierea pentru o anumită chirie a imobilului obiect al litigiului. Pentru aceasta - ar fi trebuit să facă dovada unor contracte de închiriere încheiate cât privește acest imobil și a unei sume concrete negociate, obiect al acestui contract, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Pe de altă parte, unul din efectele nulității contractului de vânzare cumpărare este repunerea părților în situația anterioară. Astfel, se susține de către - SA ca efect al retroactivității nulității contractului de vânzare cumpărare că acesta nu a existat niciodată așa încât pe același raționament juridic ar rezulta că nici contractul de închiriere încheiat între aceleași părți nu a existat să existe niciodată. Pe tot intervalul de timp pe care se solicită cu titlu de drept de creanță folosul nerealizat, contractul de închiriere a fost notat în CF drept pentru care acest imobil nu putea fi închiriat vreunei terțe persoane.
Prin urmare, - SA atunci când invocă dreptul său de creanță ia în considerare prejudiciu ipotetic care în speță naf ost întrunit, nemaivorbind că acesta nici nu are un caracter cert, respectiv de a fi sigur atât în privința existenței cât și în privința întinderii sale.
Cât privește al doilea element al răspunderii civile delictuale respectiv fapta ilicită, aceasta o reprezintă în opinia contestatoarei - SA ca fiind lipsa de folosință asupra spațiului în perioada în care acesta a fost vândut prin contract autentic de vânzare cumpărare către debitoare.
După cum rezultă din toate actele dosarului, posesia debitoarei la acel moment asupra imobilului avea un caracter licit fiindu-i transmisă în temeiul contractului de vânzare cumpărare iar în ipoteza în care, ca efect al nulității acestui contract se apreciază că el nu ar fi existat niciodată, debitoarea deține posesia imobilului în temeiul contractului de închiriere asupra căruia nici o instanță nu s-a pronunțat și care își avea valabilitatea pe intervalul de timp cuprins între septembrie 1996-data încheierii sale- septembrie 2006. În concluzie, nici această condiție nu este întrunită în speță.
Cu privire la vinovăția debitoarei ca element al răspunderii civile delictuale, aceasta îmbracă forma greșelii ori neglijenței sau imprudenței prin care s-a cauzat altuia un prejudiciu conform art. 998-999 Cod civil.
Din această perspectivă pentru cele mai sus relevate nu se poate stabili vreo vinovăție în sarcina debitoarei cât privește folosința unui spațiu pe care a exercitat-o în nume de proprietar și a cărui anulare a titlului s-a datorat din însăși culpa vânzătorului în speță - SA.
Cum nici unul dintre cele trei condiții mai sus arătate nu este îndeplinit în speță, nu poate fi reținută nici legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu ca o condiție esențială de existență a răspunderii civile delictuale.
În speță, între părți încheindu-se un contract de vânzare cumpărare, s-ar fi putut pune problema unei răspunderi civile contractuale însă aceasta nici nu a fost invocată ca temei de drept și nici nu a fost dovedită.
Pentru toate aceste motive, Curtea reține că în speță nu s-a dovedit existența unei creanțe certe, lichide și exigibile care să determine înscrierea unui drept de creanță al contestatoarei - SA în tabelul creditorilor debitoarei cât privește așa zisul prejudiciu cauzat de lipsa de folosință a spațiului în litigiu.
S-a mai invocat cu titlu de drept de creanță contravaloarea energiei electrice în sumă de 21.877,09 RON consumată de către debitoare însă cât privește această creanță, din actele dosarului rezultă că ea a fost înscrisă de către lichdiatorul judiciar în creditorilor în favoarea - TRANSILVANIA NORD SA C care de fapt a fost furnizorul acestui serviciu, drept pentru care, înscrierea unei creanțe nu poate fi dispusă în favoarea mai multor creditori. Cum această creanță era deja înscrisă în favoarea - TRANSILVANIA NORD SA C și necontestată, în mod legal lichidatorul judiciar nu a mai procedat la înscrierea sa și în favoarea - SA.
Pe de altă parte,îndreptățirea intimatei la recuperarea acestei creanțe se poate realiza numai în condițiile în care se invocă atât în contradictoriu cu debitoarea cât și cu creditorul înscris în tabel (- TRANSILVANIA NORD SA) a subrogației prin plată a intimatei în drepturile acestui creditor.
Față de toate considerentele mai sus expuse, recursul - SA cu privire la înscrierea unei creanțe în cuantumul indicat de aceasta în declarația de creanță, apare ca nefondat urmând a fi respins în timp ce, recursul declarat de lichidatorul judiciar al debitoarei pentru aceleași considerente mai sus expuse va fi admis, conform art. 312 alin (1) Cod procedură civilă cu consecința modificării în parte a hotărârii judecătorului sindic în sensul respingerii contestației formulate împotriva tabelului definitiv al creditorilor, de către - SA, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de lichidatorul judiciar al debitoarei - C N, împotriva sentinței comerciale nr. 1682 din 03. iulie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o modifică în parte în sensul respingerii contestației formulată împotriva tabelului definitiv al creditorilor de către - SA.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de - SA împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./11.12.2008
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
