Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 146/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 146/
Ședința publică din 19 Februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de către debitoarea " ",cu sediul în Târgu -M,-, jud.M, împotriva Încheierii nr.56 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde debitoarea - recurentă " " Tg.-M prin avocat cu delegație la dosar (18),lipsă fiind creditoarea " LEASING "SA B, și partea interesată ORC de pe lângă Tribunalul Mureș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, potrivit disp.art.301, 303 Cod pr.civ. fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 39,oo lei prin chitanța de la fila 3 dosar și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, acordă cuvântul părții prezente asupra căii de atac exercitate.
Reprezentanta debitoarei - recurente " "SRL solicită admiterea recursului,modificarea în tot a Încheierii nr.56 din 17 ianuarie 2008. Susține că, în mod eronat s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii prin intermediul căreia a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.33 (2) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței. Învederează că, excepția de neconstituționalitate a fost formulată în baza prevederilor art.29 alin.(1), (2) și (3) din Legea nr.47/1992, republicată.
CURTEA,
Prin Încheierea din 17.01.2008 pronunțată în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr- judecătorul sindic desemnat în această cauză a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006 invocată de debitoarea SC SRL Târgu-M, excepție invocată în contextul în care debitoarea a formulat tardiv contestație la starea de insolvență -, urmare a cererii de deschidere a procedurii formulată împotriva acesteia de către creditoarea SC Leasing SA.
Astfel, judecătorul sindic a reținut că debitoarea și-a motivat excepția prin aceea că limitarea termenului de contestare a stării de insolvență la 10 zile și pierderea dreptului de a solicita reorganizarea judiciară în cazul în care contestația este respinsă, îngrădește accesul liber la justiție, încalcă prevederile art.53 alin.1 și art.135 alin.2 lit.a, precum și art. 45 din Constituție. De asemenea, a avut în vedere faptul că, în cursul soluționării cererii părțile au solicitat acordarea mai multor termene pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, cauza amânându-se pe acest considerent din 26 septembrie 2007 și până la 12 decembrie 2007 iar debitoarea abia la 12 decembrie 2007 formulat contestația la starea de insolvență, contestație în care a invocat și excepția de neconstituționalitate. În plus, Curtea Constituțională a mai fost sesizată cu o excepție de neconstituționalitate a aceluiași articol din Legea nr.85/2006, excepție respinsă prin decizia nr.606/19.06.2007. Întrucât pentru a fi admisibilă conform art.29 alin.1 din Legea nr.97/1992, excepția invocată trebuia să aibă legătură cu cauza dedusă judecății, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că debitoarea nu și-a exercitat dreptul procedural prevăzut de art.33 privind formularea contestației în condițiile în care a cerut termen pentru rezolvarea litigiului pe cale amiabilă și ulterior a contestat starea de insolvență. S-a constatat astfel că, în contextul celor arătate, excepția invocată nu este pertinentă soluționării cauzei, astfel devine inadmisibilă.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de debitoare care a solicitat modificarea în sensul constatării admisibilității invocării excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale conform art.29 alin.4 și 5 din Lege anr.97/1992.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit s-a constatat inadmisibilitatea, deoarece excepția vizează art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006, lege în vigoare, dispozițiile articolului de lege au legătură cu soluționarea cauzei, excepția poate fi depusă în orice fază a litigiului iar prevederile art.33 alin.2 nu au fost constatate a fi neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. S-a precizat că dispozițiile art.8 alin.7 din Legea nr.85/2006 prevăd o derogare de la regula suspendării cauzei până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională, lăsând dispoziția de suspendare la latitudinea judecătorului sindic, însă nu instituie o nouă condiție de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate situația în care dispozițiile invocate au făcut obiectul cel puțin al unei decizii.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prev.art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Însăși recurenta a depus la dosar, copia contestației și a cererii de invocare a excepției de neconstituționalitate, ambele fiind înregistrate la 12 decembrie 2007, pentru termenul de judecată din 13 decembrie 2007.
Procedura insolvenței este reglementată de o lege specială, Legea nr.85/2006 republicată, care cuprinde dispoziții derogatorii de la dreptul comun. Potrivit prevederilor art.33 alin.2 din acest act normativ, în termen de 10 zile de la primirea copiei de pe cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditoare, debitorultrebuiefie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. La primul de termen de judecată, deci 27 septembrie 2007, judecătorul sindic a constatat că debitoarea nu a formulat contestație împotriva stării de insolvență și a cerut în scris amânarea pentru angajare de apărător și pregătirea apărării. la acest termen de judecată, era tardivă formularea unei contestații, deoarece, din moment ce solicitase termen, avea cunoștință de cererea de deschidere a procedurii.
Aceasta deoarece, potrivit cererii aflate la fila 22 dosar fond prin care debitoarea, la data de 10 octombrie 2007, deci anterior comunicării citației, pentru termenul din 11 octombrie 2007 (20 dosar fond) "în urma introducerii cererii pentru deschiderea insolvenței de către creditorul", cere amânarea cauzei pentru "definitivarea aspectelor litigiului pe cale amiabilă, prin plata debitului restant".
Prin urmare, cel mai târziu anterior termenului de 15 noiembrie 2007, debitoarea era decăzută din dreptul de a mai formula contestație la starea de insolvență. Termenul prevăzut de art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006, este imperativ și se raportează la data comunicării cererii de deschidere a procedurii, astfel că în raport cu datele concrete din dosar, judecătorul sindic era obligat să pună în discuție în primul rând tardivitatea contestației. Tardivitatea survenind la o dată cu mult anterioară termenului la care debitoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 33 alin.2 din Legea nr.85/2006 republicată, este evident că nu mai era oportună, nemaiputând influența soluționarea fondului contestației. Debitoarea era deja decăzută din dreptul de a mai contesta starea de insolvență și prin urmare, constatarea judecătorului sindic este corectă sub aspectul inadmisibilității excepției de neconstituționalitate. Faptul că s-a invocat excepția la aceeași dată cu contestației nu are relevanță față de data anterioară la care deja expirase termenul de formulare a contestației și anume, la o dată cu mult anterioară celor de 12 decembrie 2007. Procedural judecătorul sindic nu putea să constate că articolul considerat neconstituțional de către debitoare influențează modul de soluționare a contestației, întrucât tardivitatea excepției a fost de fapt constatată încă de la termenul din 27 septembrie 2007, implicit, prin mențiunea că debitoarea nu a formulat contestație împotriva stării de insolvență. Altfel s-ar fi analizat incidența temeiului invocat ca fiind neconstituțional sub aspectul legăturii de cauzalitate dacă măcar s-ar fi formulat o cerere de repunere în termenul de formulare a contestației, or instanța nu a fost investită cu o asemenea cerere.
În consecință, nu dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 și existența unei decizii prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a acestui articol au determinat soluția inadmisibilității, ci împrejurarea că la data formulării excepției contestația era deja tardivă și nu mai avea rol determinat în soluționarea cauzei, de altfel nu mai avea cum să influențeze soluția pentru o cauză (contestație) intrată deja sub puterea unei excepții de decădere din dreptul de a mai fi supusă discuției pe fond, prin pierderea termenului în care putea fi contestată starea de insolvență.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de " ",cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva Încheierii nr.56 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond: GREFIER,
-26.02.2008- pentru, fiind în
concediu medical, semnează
Grefier șef secție,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
