Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 149/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 149/
Ședința publică din 19 februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de cu domiciliul în comuna, str.S - județul M, prin mandatar împotriva Sentinței comerciale nr.596/25 aprilie 2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr.2979/2004 al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal răspunde pârâtul-recurent prin avocat în substituirea avocatului, lipsă creditoarea-intimată DGFP M, lichidatorul-intimat General Târgu-M, debitoarea-intimată - și partea interesată-intimată ONRC B prin ORC de pe lângă Tribunalul Mureș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 19,50 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei.
Cauza fiind în stare de judecată instanța, acordă cuvântul părții prezente asupra căii de atac exercitate.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingeri cererii de angajare a răspunderii personale a administratorului pentru pasivul debitoarei falite Societate Agricolă, desființarea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor administratorului, pentru motivele invocate în cuprinsul cererii.
CURTEA
Prin sentința nr.596 din 25 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr.2979/2004 Tribunalul Comercial Mureșa respins excepția lipsei calității procesual active a creditoarei DGFP M, invocată de administratorul-pârât; a admis cererea formulată de creditoarea reclamant DGFP M în contradictoriu cu administratorul-pârâtul; a dispus angajarea răspunderii administratorului-pârât pentru pasivul debitoarei falite Societatea Agricolă, până la concurența sumei de 1.385.469,08 lei; a obligat pe administratorul-pârât să aducă la masa credală a debitoarei falite suma de 1.385.469,08 lei; a dispus instituirea de măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând administratorul-pârât iar executarea silită se va face potrivit Codului d e procedură civilă, sumele dispuse în conformitate cu dispozițiile art.124 alin.1 din Legea nr.64/1995, vor intra în averea debitoarei și vor fi destinate plății datoriilor.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că temeiul legal invocat în cererea creditoarei este art.137 alin.1 lit. din Legea nr.85/2006. În ce privește fapta de la lit.d judecătorul sindic a reținut că au existat nereguli în conducerea contabilități societății care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul și a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și respingerea cererii de angajare a răspunderii personale.
În motivele de recurs s-a arătat că administratorul s-a aflat într-o situație de forță majoră care l-a pus în imposibilitate obiectivă de a supraveghea și conduce activitatea societății. Astfel, s-a susținut că recurentul suferea de o boală gravă ce l-a împiedicat să îndeplinească activitățile specifice în calitate de administrator al debitoarei.
În acest sens s-a invocat decizia nr.8911/14.11.2006 emisă de CJP prin care se atestă diagnosticul clinic al pârâtului, respectiv demență Alzheimer.
S-a menționat că faptele administratorului nu au fost săvârșite cu intenție și că nu există o prezumție de culpă.
DGFP Mad epus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, menționând că din raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei reiese că administratorul se face vinovat de aceasta.
S-a invocat și raportul de inspecție fiscală nr.1642/21.09.2005 în cuprinsul căruia au fost consemnate abateri referitoare la sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, neconducerea evidenței contabile la zi, nevărsarea sumelor datorate către bugetul de stat, etc.
Un alt aspect evidențiat a fost lipsa unor acte și documente contabile și imposibilitatea determinării naturii cheltuielilor.
În ce privește starea de sănătate mentală a pârâtului, s-a arătat că la data efectuării inspecției fiscale pârâtul a semnat o declarație prin care și-a asumat responsabilitatea pentru exactitatea și legalitatea datelor furnizate organelor de inspecție fiscală.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului nr.2979/2004 judecătorul sindic instrumentează procedura falimentului debitoarei Societate Agricolă.
În cadrul acestei proceduri creditoarea DGFP Maf ormulat cerere de angajare a răspunderii administratorului în baza art.137 lit.d din Legea nr.65/1995 rep.(246 dos.fond), anterior modificărilor aduse de Legea 85/2006, care dispune numai pentru viitor. Pentru aceste motive excepția lipsei calității procesual active a creditoarei a fost respinsă de judecătorul sindic.
Cu privire la analiza pe fond apreciem că există elemente care să atragă răspunderea administratorului.
Astfel, art.137 lit.d din Legea nr.64/1995 rep.(în prezent art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006) prevede că se angajează răspunderea personală dacă administratorii au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Legea la care se face referire în textul de lege este evident legea contabilității.
Legea nr.82/1991 rep. prevede obligativitatea ținerii unor registre și a întocmirii unor acte pentru fiecare operațiune efectuată de societate.
Din raportul de inspecție fiscală nr.1642/21.09.2005 (filele 131-192 dosar fond) reiese neconducerea evidenție contabile la zi și alte abateri referitoare la sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, nedepunerea declarațiilor de impozite și taxe, nedepunerea deconturilor TVA, lipsa actelor și documentelor contabile ale societății. Din actele dosarului nu reiese că acest raport de inspecție a fost atacat de către debitoare, ceea ce confirmă exactitatea datelor reținute în cuprinsul acestuia.
La fila 150 dosar fond, se reține în raportul de inspecție fiscală că debitoarea nu a făcut dovada ținerii și utilizării registrelor contabile obligatorii.
Neconducerea contabilității în conformitate cu legea nu presupune doar neîntocmirea bilanțului ci a oricărui act contabil pentru care legea contabilității prevede obligativitatea existenței acestuia.
În speță, administratorul societății nu a întocmit nici bilanțul, nici alte acte contabile care să permită obținerea unor date reale cu privire la patrimoniul debitoarei. Lipsa registrului-jurnal, a registrului-inventar și a registrului unic de control, au determinat imposibilitatea exercitării controlului asupra activității societății.
Prin neîntocmirea actelor contabile mai sus menționate administratorul putea să ascundă situația reală a operațiunilor efectuate prin societate.
Lipsa unor evidențe în condițiile legii a dus la scăparea de sub control a societății, la neplata datoriilor și implicit la starea de insolvență.
Societatea a contractat în anul 1996 un credit de la, iar lipsa unor evidențe contabile a făcut imposibilă urmărirea plății ratelor de credit.
Consecința a fost neîndeplinirea obligațiilor de plată și ulterior deschiderea procedurii falimentului la cererea creditoarei.
Este evidentă astfel legătura de cauzalitate între neținerea contabilității și starea de insolvență.
Iar sumele datorate(peste un milion de lei RON) fac dovada lipsei de control asupra societății.
În consecință, considerăm că neținerea contabilității în conformitate cu legea este dovedită prin probele aflate la dosar și că a determinat ajungerea societății în stare de insolvență, situație în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit.d din lege.
Potrivit art.138 alin.1 din lege săvârșirea uneia dintre faptele menționate în acest articol este suficientă pentru a atrage răspunderea administratorilor.
Cu privire la aspectele invocate de recurent legate de starea sa de sănătate considerăm că acestea nu au nicio relevanță în cauză.
Decizia asupra capacității de muncă nr.8911/2006 emisă de CJP atestă un diagnostic la data emiterii sale. Aspectele menționate mai sus cu privire la neplata datoriilor, neținerea contabilității și ajungerea societății în stare de faliment, durează din anul 1996. Recurentul nu poate invoca o decizie din anul 2006 pentru fapte ale sale efectuate cu mulți ani înainte, numai pentru a se sustrage de la plata obligațiilor stabilite de către instanță.
În situația în care administratorul a avut probleme de sănătate, exista posibilitatea legală a numirii unui alt administrator, ceea ce nu s-a întâmplat însă. În aceste condiții nu se poate reține aspectul invocat de recurent și anume acela că datorită stării sale de sănătate ar fi acționat din culpă și nu cu intenție.
În consecință, în baza art.312 pr.civ. instanța va respinge recursul pârâtului,.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul domiciliat în, str.- -, județul M, prin mandatar A, împotriva sentinței comerciale nr.596/25.04.2007 pronunțată de judecătorului sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr.2979/2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
20.03.2008.
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
