Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 152/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 152/
Ședința publică din 12 Februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de SC SRL, cu sediul în B, - nr. 42, sector 3, împotriva sentinței nr. 1582/24 octombrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic desemnat Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal se prezintă debitoarea SC PLUS SRL prin av., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat în termenele legale, și este legal timbrat fiind achitată taxa de timbru aferentă recursului.
Reprezentantul debitoarei depune la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul debitoarei pune concluzii de respingere a recursului ca nelegal și nefondat, menținerea dispozițiilor sentinței pronunțate de judecătorul sindic, pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinare.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1582 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- privind procedura falimentului debitoarei SC. Plus SRL, s-a dispus, printre altele, respingerea excepției tardivității contestației promovate de creditoarea SC. SA invocată de administratorul judiciar și s-a respins contestația promovată de creditoare la tabelul preliminar de obligații al debitoarei.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că în raport de termenul de 16.10.2008 stabilit pentru soluționarea contestațiilor la tabelul preliminar, contestația creditoarei expediată la data de 06.10.2008 este în termen. Pe fondul contestației, judecătorul sindic a considerat-o nefondată întrucât, creanța de 174.750,39 lei reprezentând penalități de întârziere nu a fost declarată de creditor în termenul stabilit pentru înregistrarea creanțelor, singura sumă declarată în termen fiind cea de 285.234,23 lei rezultată din dosarul nr-.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea SC. SA arătând că la termenul limită stabilit pentru înregistrarea creanțelor, creanța sa nu era certă întrucât, somația sa de plată admisă în dosarul nr- fusese atacată cu acțiune în anulare. Doar la data de 03.10.2008 aceasta a devenit certă prin respingerea acțiunii în anulare. Consideră că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a solicita înscrierea în tabel a creanței de 174.750,39 lei în termenul limită de depunere a declarațiilor de creanțe. Prin neînscrierea creanței în tabel s-ar ajunge la situația absurdă ca, deși deține împotriva debitoarei o hotărâre judecătorească, să nu-și poată realiza creanța cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, nu poate trece nici la executarea silită a acesteia.
Debitoarea, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041. pr. civ. instanța apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 s-a deschis față de debitoare prin sentința nr. 26.06.2008, stabilindu-se termen limită pentru înregistrarea creanțelor data de 29.08.2008.
Creditoarea a fost notificată de administratorul judiciar în vederea depunerii declarației de creanță la data de 08.07.2008. În termenul limită de înregistrare a declarației de creanță, creditoarea și-a declarat o creanță de 285.234,23 lei cu care, de altfel, a și fost înscrisă în tabel.
Susținerile creditoarei cum că la data termenului limită creanța de 174.750,39 lei nu era certă, ordonanța nr. 159/2008 fiind atacată cu acțiune în anulare, nu poate fi primită deoarece certitudinea unei creanțe nu rezultă doar dintr-o hotărâre judecătorească.
În termenul limită de declarare a creanțelor, Ordonanța nr. 159/15.02.2008 avea caracter executoriu așa încât, independent de faptul că fusese atacată cu acțiune în anulare, creditoarea putea cere înscrierea în tabel și cu suma consemnată în aceasta cu titlu de penalități de întârziere. Introducerea acțiunii în anulare nu suspendă executarea, creditoarea dând dovadă de neglijență nesolicitând înscrierea unei creanțe constatate printr-un titlu executoriu, conform art. 7208. pr. civ.
Față de dispozițiile Legii nr. 85/2006, creditoarea avea și alte posibilități de a-și înregistra în termen și această creanță. Astfel, aceasta putea solicita fie prelungirea termenului de înregistrare a cererilor de admitere a creanțelor, conform art. 62 alin. 2 din lege, fie înscrierea provizorie la masa credală, conform art. 64 alin. 4, considerându-și creanța sub condiție.
În raport de aceste considerente, apărarea creditoarei cum că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a depune în termen declarația de creanță pentru această sumă, nu este decât un artificiu pentru repunerea în termenul de înregistrare a creanțelor. Mai mult, așa zisă "imposibilitate obiectivă" nu reprezintă decât propria neglijență a creditoarei dublată de o necunoaștere a dispozițiilor legale în materie comercială.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază sentința judecătorului sindic, în privința creditoarei, temeinică și legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea SRL, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței nr. 1582 din 24 octombrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-10.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 150/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
