Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 234/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 234/
Ședința publică din 12 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul MEF-DGFP M, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței comerciale nr.1928/26.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art.17 al Legi inr.146/1997, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.1928/26.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureșs -au respins obiecțiunile formulate de creditoarea M împotriva raportului final întocmit în cadrul procedurii de faliment a debitoarei falite Societatea Agricolă de către lichidatorul judiciar GENERAL CONSULT și a fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Împotriva debitoarei falite Societatea Agricolă a fost deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul în insolvență GENERAL CONSULT Tg.- Ulterior s-a dispus trecerea la procedura falimentului fiind desemnat în calitate de lichidator, administratorul judiciar desemnat inițial.
Din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, se poate reține că la data deschiderii procedurii debitoarea nu deținea bunuri în patrimoniu, precum și faptul că evidențele contabile ale acesteia nu erau ținute la zi. S-a mai învederat lichidatorului judiciar că administratorul debitoarei a dispus continuarea unei activități care a produs pierderi societății în condițiile în care a utilizat bunurile societății în interes personal. În ceea ce privește continuarea unor activități care au adus pierderi societății lichidatorul judiciar a precizat că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale față de mai multe societăți care a generat acumularea unor datorii față de debitoare.
Judecătorul sindic reține de asemenea că lichidatorul judiciar nu a putut identifica alte bunuri în patrimoniul fostului administrator al debitoarei, a întocmit raportul final prin care a propus închiderea procedurii.
Având în vedere această stare de fapt, judecătorul sindic apreciază că obiecțiunile formulate de creditoarea DGFP M sunt nefondate, întrucât nu au fost identificate bunuri în patrimoniul societății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii obiecțiunilor sale, a respingerii raportului final întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, cu consecința continuării procedurii instituită de Legea 85/2006.
În motivarea cererii de recurs se arată că nu au fost depuse suficiente diligențe în identificarea bunurilor administratorului societății. Se arată în continuare că prin închiderea acestei proceduri nu s-a atins scopul prevăzut de Legea 85/2006, acela al recuperării integrale a datoriilor către creditori.
Analizând hotărârea sub aspectul motivelor invocate de această recurentă instanța constată că nu se aduce nici un argument de natură să justifice aceste obiecții la raportul final și continuarea procedurii, nu indică nici un bun aparținând administratorului sau societății debitoare pentru a i se putea imputa lichidatorului judiciar că nu a depus suficiente demersuri în identificarea bunurilor.
Se invocă doar argumente cu de principiu ale legii insolvenței care nu se contestă dar se face abstracție de datele concrete ale dosarului, date din care rezultă toate demersurile pe care lichidatorul le-a efectuat pentru identificarea și valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societății debitoare.
Se susține de asemenea de către recurentă că odată închisă procedura de faliment nu se mai poate recupera pasivul debitorului întrucât acesta poate fi recuperat doar în cadrul procedurii și nu după închiderea acesteia.
Aceste susțineri ale recurentei nu pot fi primite deoarece prin art.142 alin.2 din lege legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc care trebuie să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator și aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului.
Prin aceste dispoziții legale legiuitorul a urmărit finalizarea acestei proceduri și atingerea scopului acestei legi, acela de recuperare a datoriilor.
Prin urmare Curtea de Apel Tg.-M apreciază criticile recurentei asupra raportului final întocmit de către lichidator ca fiind nefondate, așa cum corect a reținut și prima instanță, astfel că în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea MEF-DGFP M, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței comerciale nr.1928/26.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
30.04.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
