Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1524/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSARUL NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZI A NR. 1524
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Lotus Gherghină
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țăndăreanu
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Moleanu
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de creditoarea SC SRL S, reprezentată prin administrator -, împotriva sentinței comerciale nr. 779 din 8 septembrie 2008, pronunțată Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL P O, privind acțiunea având ca obiect procedura insolvenței - deschidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta creditoare SC SRL S reprezentată de avocat, lipsind intimata debitoare SC SRL P
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul formulat de creditoarea SC SRL S prin administrator -, este declarat și motivat în termenul prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea 85/2006. Mai învederează și depunerea, prin serviciul arhivă, a unei cereri formulată de intimata debitoare, prin care solicită amânarea cauzei față de lipsa consilierului juridic, acesta fiind delegat în susținerea unei alte cauze la Înalta Curte de Casație și Justiție
Avocat, pentru recurenta creditoare, depune la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei prin chitanța seria - nr. - din 12.11.2008, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și un set de înscrisuri în susținerea recursului de față. Cu privire la cererea de amânare formulată în cauză, solicită respingerea acesteia ca nedovedită, la dosar nefiind nici un fel de dovadă în susținerea cererii.
Instanța, respinge cererea de amânare formulată de intimata debitoare ca fiind nedovedită și, având în vedere prevederile art. 8 alin.3 din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia recursul trebuie soluționat în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curte și, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului de față;
Avocat, pentru recurenta creditoare, solicită admiterea recursului modificarea hotărârii primei instanțe și, pe fond, admiterea cererii creditoarei privind deschiderea procedurii insolvenței formulată împotriva debitoarei SC SRL P
Arată că dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. a din Legea 85/2006, sunt aplicabile în cauză, la dosarul cauzei fiind depuse dovezi din care reiese că datoria pe care debitoarea o are față de recurenta creditoare este certă și exigibilă. Mai mult, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reiese că debitoarea mai are și alte creanțe, față de alți creditori, fiind în proces cu aceștia.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin Sentința nr. 779 din 8 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, s-a admis contestația debitoarei SC SRL P și s-a respins cererea formulată de creditoarea SC SRL S, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
Judecătorul-sindic a reținut că debitoarea a răsturnat prezumția simplă de stare de insolvență depunând la dosar înscrisuri - bilanț întocmit la 31.12.2007, situația plăților față de furnizori pe lunile martie-august 2008, extrase de cont, ordinele de plata depuse la filele 51-174, cu care face dovada că nu se află în încetare de plăți și că face plăți constante către partenerii comerciali. Astfel, s-a reținut că debitoarea a făcut plăți atât față de organele financiare cât și față de furnizorii săi, atât înainte de introducerea cererii de deschidere a procedurii, cât și în timpul litigiului.
Cât privește creanța creditoarei, judecătorul-sindic a reținut că aceasta nu este certă, lichidă și exigibilă deoarece creditoarea a emis mai multe facturi, o parte dintre ele au fost achitate parțial, altele au fost refuzate la plată pentru deficiențe cantitative și calitative ale mărfii așa încât creanța concretă nu se poate stabili decât în cadrul unei acțiuni de drept comun în care pot fi administrate probe complexe. Judecătorul-sindic a apreciat că nici creanța ce reprezintă penalități nu este certă, lichidă și exigibilă.
Astfel, a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile deschiderii procedurii insolvenței.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Creditoarea invocă faptul că instanța își motivează soluția pe existența unor plăți către terți, deși potrivit dispozițiilor art.3 pct.1 lit. a din Legea nr.85/2006, insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când o datorie nu este plătită după 30 de zile de la scadență chiar și numai către un singur creditor.
Recurenta invocă o gravă eroare și în ce privește aprecierea judecătorului-sindic referitoare la caracterul incert al creanței sale față de debitoare. Susține că facturile au fost însușite de debitoare fără obiecțiuni, fiind înregistrate în contabilitate, și acest lucru este dovedit cu documentul emis de Garda Financiară.
De asemenea, invocă reținerea eronată a faptului că debitoarea ar dispune de fonduri suficiente pentru plata creanțelor sale deoarece situațiile financiare depuse demonstrează o pierdere în cuantum de 823.593 lei.
În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În susținerea recursului, creditoarea a depus înscrisuri cu care intenționează să facă dovada că debitoarea are mai multe litigii pe rolul instanțelor cu creditorii săi.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea apreciază că judecătorul-sindic și-a întemeiat soluția pe aprecierea corectă a stării de solvabilitate a debitoarei. Articolul 3 pct.1 lit. a definește insolvența și stabilește o prezumție simplă de insolvență atunci când o datorie nu a fost plătită timp de 30 de zile de la scadență. Prezumția este însă una simplă, debitorul putând să facă dovada că nu se află în stare de insolvență și că are disponibilități pentru a face plăți către partenerii săi comerciali. Oricum, fiind vorba de o procedură colectivă, insolvența se apreciază în general ca neputință de a face față plăților exigibile cu sumele de care dispune sau de care poate dispune, și nu prin prisma unei singure neplăți, către un anumit creditor, care poate fi consecința unui refuz de plată.
Debitoarea a formulat contestație față de cererea creditoarei de deschidere a procedurii formulată la 3 aprilie 2008 și a contestat starea de insolvență făcând dovada, cu extrasele de cont și cu ordinele de plată depuse că în perioada 03.03.2008-14.08.2008 a efectuat plăți către diverși creditori ai săi în valoare totală de 1.272.865 lei. Aceste plăți demonstrează că debitoarea dispune de suficiente fonduri pentru plata creanțelor sale certe, lichide și exigibile și că nu se află în stare de insolvență.
Documentele fiscale depuse demonstrează că la sfârșitul anului 2007 debitoarea avea un profit de - lei (fila 37 din dosarul de fond) și nu o pierdere de 823.593 lei, așa cum susține creditoarea, acesta fiind o cifră intermediară din contul de profit și de pierdere.
Curtea apreciază ca nefondate și criticile privitoare la caracterul cert al creanței. Judecătorul-sindic a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite cerințele legii insolvenței privitoare la creanță. Aceeași creanță a făcut obiectul unei somații de plată pentru a cărei admisibilitate se cere de asemenea caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Instanța, prin hotărârea nr.11/5.01.2008 a apreciat că lipsește caracterul cert al creanței deoarece debitoarea a făcut mai multe plăți iar imputația plății s-a făcut de către creditoare nelegal încât creanța datorată în mod real se poate stabili numai în cadrul unei acțiuni de drept comun. Și în cadrul contestației față de cererea creditoarei de deschidere a procedurii debitoarea justifică un refuz de plată. În aceste condiții, curtea apreciază că neplata integrală a creanței de către debitoare nu este consecința lipsei fondurilor disponibile ci consecința unui refuz de plată întemeiat pe anumite argumente care pot face obiectul analizei numai în cadrul unei acțiuni de drept comun. Faptul că debitoarea are și alte litigii pe rol nu demonstrează neapărat neputința ei de a face față plăților.
Față de aceste argumente, curtea va respinge ca nefondat recursul creditoarei, apreciind că judecătorul-sindic a pronunțat o soluție temeinică și legală, întemeiată pe aprecierea corectă a stării de fapt dovedite și pe aplicarea corectă a dispozițiilor privitoare la condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea SC SRL cu sediul în S, str. -. -., - 18,. A,. 5, jud. O, reprezentată prin administrator -, împotriva sentinței comerciale nr. 779 din 8 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL cu sediul în P O, sat., nr. 8, jud. O, având J- și CUI -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2008
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
13 2008
Red.NT/25.11.2008/2 ex/
Judecător sindic / Tribunalul O l
Președinte:Lotus GherghinăJudecători:Lotus Gherghină, Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
