Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1526/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DosarUL nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 1526
Ședința publică de la 08 2009
PREȘEDINTE: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 2: Angela Rădulescu
Judecător Mateucă
Grefier
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta împotriva sentinței comerciale nr. 220 din 26 februarie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Radu Mateucă l-sindic de la Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul lichidator desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC SRL, având ca obiect antrenare răspundere administrator.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru recurenta pârâtă, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocat învederează că partea pe care o reprezintă nu a găsit actele contabile ale debitoarei și că nu mai are alte cereri sau excepții de formulat.
Curtea, constatând dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, solicită, în principal, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 5 Cod procedură civilă admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, în cauză nefiind conceptați și citați administratorii societății, și, indicați de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, având în vedere caracterul solidar al răspunderii administratorilor.
Mai mult, suma pentru care a fost admisă cererea de antrenare este de 47.935 lei în condițiile în care prin cererea introductivă s-a menționat decât suma de 8.755,26 lei.
Mai arată că cererea promovată de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI nu întrunește condițiile legale, acesta nedeținând 30% din totalul creanțelor, neavând autorizarea prealabilă a judecătorul-sindic și nici mandatul conferit de comitetul creditorilor.
În subsidiar, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtei.
Arată că instanța de fond a reținut în mod greșit calitatea recurentei de administrator al societății debitoare, aceasta nefiind acceptantă a mandatului de administrator.
Chiar dacă s-ar fi acceptat tacit mandatul de administrator, acesta ar fi ajuns la termen în condițiile art. 134 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, respectiv la data de 21.07.2000, la doi ani după adoptarea statutului și a actului constitutiv și nu în anul 2006, cum a reținut instanța de fond.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 220 din 26 februarie 2009, pronunțată de judecătorul-sindic de la Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, s-a admis cererea AVAS Pârâta a fost obligată să suporte pasivul, în sumă de 47.935 lei, al debitoarei SC SRL reprezentată de lichidator.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că pârâta a deținut funcția de administrator la societatea debitoare de la 03 aprilie 1998 și până la 11 octombrie 2006, când a fost revocată prin deschiderea procedurii, așa cum reiese din certificatul de furnizare relații emis de ORC de pe lângă Tribunalul Dolj, cu nr. 31262/26 iunie 2008. Din raportul preliminar întocmit de lichidator la data de 15 martie 2007, reiese că pârâta a refuzat în mod nejustificat să predea documentele contabile ale debitoarei și a menținut aceeași atitudine și pe parcursul litigiului, neprezentându-se nici la interogatoriu. Administratorii sociali răspund pentru ținerea evidențelor contabile, conform art. 1 din Legea nr. 82/1991, art. 144 indice 2, art. 73 alin. 1 lit. c și art. 72 din Legea 31/1990. Totodată, se reține că în materie comercială contractul de mandat este cu titlu oneros, astfel încât nu se poate înlătura răspunderea pentru neîndeplinirea obligațiilor legale. Ca urmare, se impune aplicarea art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta care a invocat nelegalitatea și netemeinicia și a susținut, în esență, că nu a acceptat niciodată funcția de administrator, deoarece nu a depus niciodată specimen de semnătură la registrul comerțului și, oricum, mandatul a încetat după doi ani. În cauză, trebuiau citați în solidar ceilalți doi administratori ai societății, și HG, ca și chemați în garanție. Contabilitatea a fost ținută de contabilul a, iar documentele se află la domiciliul acesteia, în comuna, județul D, fiind la dispoziția lichidatorului. În cererea introductivă se pretinde o creanță de 8755,26 lei, dar prin hotărâre s-a acordat mai mult, adică suma de 47.935 lei. Greșit s-a aplicat o prezumție de răspundere împotriva sa, fără să se stabilească dacă faptele sale au adus societatea debitoare în stare de insolvență. Totodată, recurenta a invocat lipsa unui comitet al creditorilor și lipsa de calitate procesuală activă a AVAS.
La dosar nu s-a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 pct. 5, 6 și 9 și 3041Cod procedură civilă, Curtea găsește recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă reglementează nulitatea hotărârii prin care s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Necitarea atrage, însă, nulitatea hotărârii - potrivit art. 304 pct. 5 și art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă - numai în ipoteza în care este invocată de către partea care a fost vătămată prin neîndeplinirea procedurii de citare. Ca urmare, acest motiv de recurs nu se regăsește în cauză.
În realitate, recurenta pârâtă este nemulțumită pentru că judecătorul sindic a soluționat cauza fără să fi conceptat și citat pe ceilalți doi administratori sociali prevăzuți în certificatul emis de registrul comerțului, și.
Nici această critică nu poate fi primită.
În procedura specială a insolvenței nu are legitimarea procesuală activă de a declanșa răspunderea unei persoane care a făcut parte din organele de conducere ale societății debitoare decât administratorul judiciar sau lichidatorul, potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Cu titlu de excepție, art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 prevede că au legitimare procesuală activă și comitetul creditorilor sau creditorii care dețin mai mult de 1/2 din valoarea tuturor creanțelor, dacă sunt autorizați de judecătorul sindic să introducă acțiunea și dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul său persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei persoană juridică ori a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea amenință să se prescrie.
Ca urmare, nicio altă persoană, fie ea chiar unul dintre administratorii sociali, nu are legitimarea procesuală activă de a declanșa aplicarea răspunderii prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, nici pe cale de acțiune și nici pe cale de excepție astfel încât, în această materie, dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă, referitoare la chemarea în garanție a altor persoane, sunt inaplicabile.
Cât privește legalitatea autorizării AVAS și legitimarea acestei creditoare de a solicita autorizarea, criticile formulate exced prezentului recurs, deoarece vizează o altă hotărâre judecătorească decât cea supusă controlului judiciar exercitat în cauză, putând fi invocate exclusiv pe calea unui recurs împotriva încheierii pronunțate de judecătorul sindic la data de 17 aprilie 2008 (fila nr. 172 din dosarul de fond), încheiere care, însă, nu a fost atacată.
Referitor la legitimarea procesuală pasivă a pârâtei, Curtea reține că actul adițional are între părți forța obligatorie a oricărei convenții legal încheiate, potrivit art. 969 cod civil și, în plus, este opozabil terților, prin înregistrarea în registrul comerțului.
Ca urmare, actul juridic prin care s-au modificat actele constitutive ale debitoarei al cărei acționar este și recurenta pârâtă, autentificat sub nr. 520/16.06.1998 (filele 45-46 din recurs), prin care a fost numită administrator al societății, este neatacat și, prin urmare, obligatoriu și opozabil tuturor.
La data încheierii acestui act adițional, art. 138 din Legea nr. 31/1990 prevedea necesitatea depunerii specimenului de semnătură la oficiul registrului comerțului.
Această cerință nu reprezintă, însă, o condiție prevăzută de lege pentru existența mandatului încheiat prin adoptarea hotărârii adunării generale de modificare a actului constitutiv, ci exclusiv pentru ca administratorul să poată semna acte juridice în numele și pe seama societății.
Durata de doi ani a mandatului, prevăzută de art. 134 alin. 6 din Legea nr. 31/1990 (în forma republicată în Monitorul Oficial nr. 33/23 ianuarie 1998), este reglementată exclusiv pentru a asigura acționarilor un mai mare control asupra gestiunii și nicidecum în contra terților. În lipsa unei modificări corespunzătoare a actelor constitutive, mandatul administratorului social înregistrat la registrul comerțului se prezumă a fi fost prelungit tacit.
Răspunderea administratorilor societăților comerciale pentru ținerea contabilității în conformitate cu legea este prevăzută de art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 și art. 10 alin. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991. Răspunderea contabilului este limitată la raporturile interne, din cadrul societății.
Nedepunerea actelor contabile în procedura insolvenței dă naștere prezumției lipsei acestor evidențe sau neținerii contabilității în conformitate cu legea.
În speță, administratorul social nu a răsturnat această prezumție, deși s-a angajat, așa cum reiese din consemnările făcute în încheierea de ședință de la data de 16.06.2009, să depună diligențele necesare identificării și depunerii documentelor contabile ale societății debitoare.
Așa cum corect a reținut judecătorul sindic, lipsa evidențelor sau neținerea contabilității în conformitate cu legea este o faptă sancționată de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, deoarece dă naștere prezumției intenției de fraudare a intereselor creditorilor.
Ca legătură de cauzalitate, lipsa sau incorectitudinea evidențelor contabile determină imposibilitatea cunoașterii și controlării situației patrimoniale, a creanțelor și datoriilor societății, imposibilitatea conducerii normale a unei activități profitabile, în consecință, determină incapacitatea societății de a face față obligațiilor sale.
Recurenta pârâtă nu a răsturnat această prezumție și nici nu a invocat sau demonstrat o altă cauză a insolvenței societății debitoare.
Ca urmare, judecătorul sindic a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, antrenând răspunderea administratorului social pentru întreg pasivul societății debitoare.
Procedura insolvenței este o procedură de executare silită colectivă, astfel încât orice măsură vizează în întregime averea debitoarei, în scopul acoperirii întregului pasiv.
În ipoteza în care numărul creditorilor este prea mic, atribuțiile comitetului se exercită de adunarea creditorilor, conform prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în speță, de către AVAS și DGFP D (conform tabelului definitiv consolidat al creditorilor aflat la fila nr. 98 din dosarul de fond).
Ca urmare, chiar dacă AVAS a invocat neacoperirea creanței sale, de 8755,26 lei, cererea de antrenare a răspunderii administratorului a fost exercitată în numele tuturor creditorilor, astfel încât răspunderea pentru lipsa evidenței contabile a fost corect angajată pentru întregul pasiv.
În consecință, nici critica bazată pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă nu este fondată.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta, domiciliată în C, str. -, nr. 14, -. 1,. 9, jud. D, împotriva sentinței comerciale nr. 220 din 26 februarie 2009, pronunțate de judecătorul-sindic de la Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul lichidator desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC SRL, cu sediul în, str. - B, 15B, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, Mateucă |
Grefier, |
Red. jud. / 18.12.2009
Tehnored /3 ex.
Jud. sind.
16 2009
Președinte:Carmen PopescuJudecători:Carmen Popescu, Angela Rădulescu, Radu Mateucă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
