Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 153/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.153/2008
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 3885 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul cu nr. unic -, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL B M, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare s-a realizat în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.93/11.01.2008.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, coroborat cu prevederile art. 197.fiscală.
S-a prezentat referatul cauzei, după care instanța constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin 2. civ.
Instanța în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată recursul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 3885 din 25 octombrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 3064/12845/2007 al Tribunalului Comercial Clujs -a respins ca neîntemeiată cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva debitoarei SC SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 3 pct 1 lit a și b din Legea nr.85/2006, prin insolvență se înțelege acea stare a patrimoniului debitorului ce se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvența fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori sau iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Conform art. 3 pct 6 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, pct 12 al aceluiași articol stabilind și o valoare prag pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, în sumă de 10.000 lei.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale mai sus enunțate la cazul în speță, judecătorul sindic a constatat că, în susținerea cererii, creditoarea a arătat că debitoarea datorează către bugetul statului suma în cuantum de 175.832 lei reprezentând debite și accesorii, care figurează în evidența analitică pe plătitor.
La dosar au fost depuse înscrisuri emise de creditoare, care nu îi sunt opozabile debitoarei, respectiv notă de fundamentare a necesității deschiderii procedurii de insolvență, act unilateral al creditoarei, aviz de garanție inițial precum și fișă sintetică totală, act emis, probabil, de creditoare, având în vedere că aceasta nu poartă nici un fel de semnătură.
Înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, întrucât nu întrunesc cerințele prevăzute de art. 379 alin 3 Cod procedură civilă. Conform acestor dispoziții legale, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însăși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Aceasta întrucât nici unul din actele depuse la dosar de creditoare nu emană de la debitoare și nu sunt recunoscute de acesta, nefiindu-i, pe cale de consecință, opozabile.
Creditoarea și-a întemeiat cererea și pe dispozițiile art.173 alin 3 Cod procedură fiscală, potrivit cărora neintroducerea contestației în termenul prevăzut la alin 2 nu îl împiedică pe cel de-al treilea să își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
Acest text de lege se referă la contestația care poate fi promovat de debitoare împotriva unei creanțe fiscale pretinse de creditoare și pentru care s-a emis de către creditoare titlu executoriu. Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de titluri și cu atât mai puțin dovada că acestea nu au fost contestate de către debitoare.
În ceea ce privește susținerea creditoarei că sumele cuprinse în fișa analitică pe plătitor reprezintă creanțe bugetare și nu trebuie verificate, au fost înlăturate, întrucât raportat la dispozițiile art. 66 alin 2 din Legea nr. 85/2006, de un astfel de tratament beneficiază doar creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute în legi speciale, ceea ce, așa cum s-a arătat și în cele ce preced, nu este cazul în speță.
În considerarea dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă a dispus citarea creditoarei cu mențiunea de a depune la dosar înscrisurile doveditoare ale creanței pretinse, însă creditoarea, nesocotind atât dispozițiile instanței, cât și cele ale art. 3 pct 6 din Legea nr. 85/2006 care prevăd în ce condiții un creditor este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, s-a limitat să depună la dosarul cauzei acte unilaterale care nu sunt de natură să facă dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal,creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii creditoarei privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii în sensul că instanța nu a ținut cont de natura creanțelor existente în cauză și anume creanțe fiscale, care se în momentul în care se constituie baza de impunere ce le generează tot atunci născându-se și dreptul organului fiscal de a stabili și determina acea obligație. Prin urmare, în mod greșit instanța a reținut că nu s-a făcut de către creditoare dovada faptului că deține titluri executorii împotriva debitoarei atâta timp cât s-au depus în probațiune pe lângă cererea de deschidere a procedurii și fișa sintetică pe plătitor care nu numai că prezintă toate titlurile executorii și debitele existente dar și dovedește în opinia recurentei existența acestor titluri.
Asupra caracterului creanțelor acesta este cert deoarece rezultă din însuși actul de creanță, respectiv fișa sintetică.
În concluzie, față de lipsa oricărui temei de drept și de fapt care să susțină soluția de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolvenței și având în vedere faptul că recurenta a dovedit existența creanței față de patrimoniul debitoarei și a respectat prevederile Legii nr. 85/2006 se impune admiterea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Orice creditor care printr-o cerere solicită deschiderea procedurii insolvenței față de un creditor trebuie în primul rând să-și dovedească calitatea de "creditor îndreptățit" așa cum aceasta este definită de art. 3 pct 6 din Legea nr. 85/2006 în sensul că acesta are o creanță împotriva patrimoniului debitorului certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Creditorul-recurent DGFP Cas olicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL motivat de faptul că aceasta datorează către bugetul statului suma de 175.832 RON. În susținerea cererii creditoarea a depus o fișă analitică din care rezultă cuantumul datorat în opinia recurentei cu titlu de creanță bugetară fiind indicate o serie de titluri executorii.
Așa cum în mod întemeiat a reținut judecătorul sindic înscrisurile emise de creditoare nu sunt opozabile debitoarei întrucât nota de fundamentare pe care și-a întemeiat cererea de deschidere a procedurii insolvenței este un act unilateral al acesteia și nu întrunește exigențele impuse de legea insolvenței.
Creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței față de un debitor trebuie să facă dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței așa cum impun prevederile art. 379 alin (3) Cod procedură civilă. Astfel, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însăși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Actele depuse de creditor în susținerea cererii nici nu emană de la debitor și nici nu sunt recunoscute de acesta pe cale de consecință nu-i sunt opozabile.
Chiar dacă se susține de către creditoare că este suficientă în dovedirea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței depunerea unei fișe analitice dată fiind natura creanței (una fiscală) nu există nici un raționament care să permită aplicarea unui tratament discriminatoriu față de alți creditori a căror creanțe nu sunt bugetare.
Pe de altă parte, susținerea creditoarei-recurente în sensul că sumele cuprinse în fișa analitică pe plătitor reprezintă creanțe bugetare și nu trebuie verificate se impune a fi înlăturată deoarece dispozițiile art. 66 alin (2) din Legea nr. 85/2006 prevăd că un astfel de tratament poate fi aplicat doar creanțelor bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute în legi speciale.
În concluzie, actul depus în probațiune de către creditorul-recurent nu face dovada existenței unui titlu executoriu, fiind un act unilateral nerecunoscut de debitor care nu este de natură să facă dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței așa cum prevăd dispozițiile art. 3 pct.6 și 12 din Legea nr. 85/2006.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă recursul formulat de creditorul DGFP C urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 3885 din 25.10.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./24.01.2008
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
