Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1563/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1563
Ședința publică de la 20 2008
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 3: Maria Necșulescu
GREFIER - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de CUI - lichidator al debitoarei SC ROMANIAN SA CUI R-, J- împotriva sentinței nr.1039 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr- - nr.format vechi -, în contradictoriu cu intimații creditori SC SRL TG. CUI -, J- și -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.11. 2008, susținerile orale ale părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.1039 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr--nr.format vechi - au fost admise contestațiile formulate de creditorii SC SRL Tg-J și împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitorului SC SA Tg-
S-a dispus modificarea tabelului preliminar al creanțelor în sensul înscrierii celor doi creditori cu următoarele creanțe: SC SRL suma de 161.802,77 lei, suma de 4.909.201,33 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 3 aprilie 2007, creditorul SC SRL Tg-J, a formulat contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitorului SC ROMANIAN SA Tg-C, întocmit de lichidatorul judiciar A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înscrierea sa în tabel cu suma pretinsă în cererea de creanță respectiv -,77 lei reprezentând contravaloare avans achitat debitorului conform facturilor - din 17.12.2003 și nr. - din 22.12.2003.
A precizat că suma achitată cu titlu de avans reprezintă contravaloarea unor servicii ce urmau să fie executate de către debitor pentru creditor, servicii care nu au mai fost executate.
A considerat creditorul că suma reprezintă o plată nedatorată în baza art. 992 cod civil, că în mod greșit lichidatorul judiciar refuzat înscrierea acestei creanțe în tabelul preliminar cu toate că aceasta îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 2 pct.6 din L 85/2006.
Pentru dovedirea contestației depus la dosar cele două facturi despre care face vorbire și din care rezultă valoarea sumelor achitate de către creditor debitorului.
La data de 2 aprilie 2007 creditorul a formulat contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se modifice tabelul în sensul de a se înscrie creanța sa în sumă de 3.339.339.470 ROL în tabelul preliminar deoarece sunt îndeplinite toate condițiile legale în acest sens.
În motivarea contestației a arătat că la 18 martie 2003 încheiat cu debitorul contractul de execuție lucrări nr. 726, iar la 16 decembrie 2003 respectiv 14 ianuarie 2004 au fost încheiate între părți acte adiționale la acest contract și două anexe care fac parte din contract.
A arătat că în baza contractului modificat prin actele adiționale, achitat debitorului suma sus menționată reprezentând contravaloare lucrări de construcții căror termen de finalizare era 30 mai 2004 așa cum rezultă din actul adițional din 16.12.2003 la capitolul 4.3.
A invocat faptul că prin același act părțile au convenit ca în situația în care nu se respectă termenul de finalizare și predare al lucrărilor debitorul datorează penalități de întârziere în cuantum de 2 % pentru fiecare zi de întârziere.
Creditorul a arătat că se impune înscrierea în tabelul preliminar cu contravaloarea sumei achitate plus cuantumul penalităților de 2 % calculate pentru neexecutarea contractului.
A susținut că, faptul că această creanță nu se regăsește în contabilitatea debitorului nu este de natură să conducă la concluzia că această creanță nu poate fi înscrisă în tabel deoarece condiția legii insolvenței este ca creanță să fie certă, lichidă și exigibilă și nicidecum să se regăsească sau nu în evidența contabilă debitorului.
De asemenea a arătat că debitorul recunoscut suma achitată în scris, că nu există nici un act din care să rezulte că s-au executat lucrările prevăzute în contract.
A considerat creditorul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 85/2006 în sensul că, creanța are cuantumul mai mare decât cel prevăzut de lege, este certă, lichidă și exigibilă, este constatată printr-un înscris iar debitorul confirmă primirea sumei.
A arătat că, este întemeiată și cererea pentru penalități, că termenul de execuție fost depășit la 30 mai 2004, dată de la care se calculează termenul de 30 de zile pentru a verifica insolvența astfel că se impune ca suma reprezentând penalități să fie înscrisă la masa credală.
La 16 aprilie 2007 lichidatorul judiciar a depus la dosar un raport de activitate în care face referire la contestațiile formulate de cei doi creditori.
Astfel a arătat că din analiza documentelor puse la dispoziție de către debitor rezultă clar că cele două facturi din 17.12.2003 și 22.12.2003 în valoare totală de 161.802,77 lei emise de către debitor către SC SRL Tg- au fost achitate în urma operațiunilor de compensare în baza ordinelor de compensare seria B nr. - din 22.12.2003, și seria B nr. - din 22.12.2003.
A arătat că această creanță nu apare în contabilitatea debitorului tocmai pentru că obligațiile de plată au fost stinse.
Lichidatorul judiciar a solicitat admiterea contestației formulate de creditorul și înscrierea la masa credală cu suma de 506.718 RON deoarece din verificarea documentelor cu privire la plățile efectuate pentru contractul 726 din 18 martie 2003 a constatat că suma achitată este de 2.533.589.470 ROL iar conform art.4 alin.3 din L 469/2002 totalul penalităților pentru întârziere în decontare prevăzute la alin. 1 și 2 nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate cu excepția cazului în care nu s- stipulat contrariul.
La dosar lichidatorul judiciar a depus comunicările adresate celor doi creditori în sensul că în tabelul preliminar nu se înscriu creanțele lor precum și suplimentul la tabelul preliminar.
Pentru soluționarea corectă a cauzei s-a dispus atașarea dosarului 262 COM/2005 care a avut ca obiect acțiune în pretenții formulată de creditorul împotriva debitorului și care a fost atașat la dosarul de faliment ținând cont că debitorul se afla deja în insolvență.
În ședința publică din 7 mai 2007 creditorii prin apărător au solicitat admiterea probei științifice expertizelor tehnice în construcții și contabile arătând că sunt concludente soluționării cauzei.
Judecătorul sindic a admis proba ținând cont și de acordul lichidatorului judiciar și prin aceeași încheiere a stabilit obiectivele expertizei tehnice în construcții.
După finalizarea expertizei tehnice întocmită de expert s- admis și expertiza contabilă iar obiectivele s-au fixat la 25.02.2008.
Analizând susținerile celor doi creditori, ale lichidatorului judiciar, coroborate cu actele depuse la dosar, judecătorul sindic a admis cele două contestații constatând că sunt întemeiate și a modificat tabelul preliminar al creanțelor în sensul înscrierii în tabel creanțelor astfel: pentru SC SRL suma de 161.802,77 lei și pentru suma de 333.947 achitată de către debitor plus 4.575.254,33 lei RON reprezentând penalități pentru neexecutare contract cu următoarea motivare.
A constatat judecătorul sindic că din probe rezultă fără dubiu că prin facturile nr.- din 17.12.2003 și nr. - din 22.12.2003 creditorul SC SRL a achitat debitorului suma de 161.802,77 lei ce reprezentau contravaloarea unor prestări servicii respectiv lucrări de construcție care nu au mai fost executate.
Faptul că nu s- executat nici un fel de lucrare este constatat și prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză și mai mult debitorul nu prezentat în apărare nici un act din care să rezulte executarea acestor lucrări care au fost plătite anticipat.
A apreciat judecătorul sindic că nu are relevanță susținerea debitorului prin lichidator că suma nu s-a înscris în tabel deoarece nu apărea în contabilitatea acesteia întrucât art. 3 alin. 6 din L 85/2006 nu prevede această obligație ci prevede expres că " prin creditor îndreptățit să solicite se înțelege creditorul cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile ".
Conform art. 3 alin.7 din aceeași lege prin creditor se înțelege persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului și care solicitat în mod expres instanței să îi fie înregistrată creanța în tabelul de creanțe și care poate face dovada creanței sale față de patrimoniul debitorului în condițiile prezentei legi.
În speța de față creditorul a solicitat înscrierea unei creanțe care îndeplinește condițiile legale prevăzute de lege, fiind vorba de o sumă de bani achitată cu acte către debitor.
Atâta timp cât debitorul nu și- îndeplinit obligațiile deși contravaloarea serviciilor a fost achitată, este vorba de o plată nedatorată în sensul art.992 cod civil care prevede expres că "cel ce din eroare sau cu știință primește aceea ce nu- este debit este obligat a-l restitui aceluia de la care l- primit".
În ce privește contestația creditorului, judecătorul sindic a apreciat că din probele scrise administrate la dosar rezultă fără nici un dubiu că prin contractul de execuție nr. 726 din 18 martie 2003 încheiat între creditor și debitor, părțile au convenit în sensul ca debitorul să execute pentru creditor lucrări de construcție care sunt prevăzute în actul adițional la acest contract, din 18 martie 2003.
Astfel la art.2 punct.1 din actul adițional depus la pagina 5 din volumul 1 rezultă că obiectul contractului îl constituie executarea de către antreprenor cu materialele sale și pe riscul său a lucrărilor comandate de către client respectiv lucrări de finisaje interioare și exterioare la imobilul situat în Tg-J,- conform anexei care face parte integrantă din contract și este depusă la pagina 6.
Conform art. 3 punct 1 lucrările se execută pentru un preț de 90.000 USD inclusiv TVA iar conform art. 3 punct 1, clientul va achita plățile eșalonat după ce se constata finalizarea fiecărei faze de execuție .
Termenul de execuție și de predare integrală lucrărilor comandate este de 30 mai 2004.
Pentru nerespectarea termenului de predare al lucrării antreprenorul datorează penalități de întârziere în cuantum de 2% pe zi întârziere din valoarea lucrării neexecutate.
Același articol 9 punct 3 prevede că pentru nerespectarea termenului de plată clientul datorează penalități de întârziere de 2% pe zi din valoarea neachitată.
Din actele depuse la dosar respectiv anexa nr.95 din 15 ianuarie 2004 la contractul de execuție depus la pagina 7 volum 1 a rezultat că debitorul confirmă primirea de la creditor sumei de 2.533.589.470 ROL făcând precizarea că urmează ca același creditor să achite prin ordine de compensare sumele de 505.750.000 ROL și respectiv 800 milioane ROL.
Din adresa nr. 590 din 3 martie 2004 emisă de către debitor și adresa creditorului a rezultat că încasat prin circuit de compensare suma de 2.553.363.470 ROL iar din fax-ul depus la pagina 12 din dosar volumul 1 rezultă plata sumelor de 805.750.000 ROL.
Din același fax a rezultat că debitorul își asumă răspunderea pentru executarea și predarea tuturor lucrărilor până la 30 mai 2004 iar în situația în care acest termen nu va fi respectat să suporte penalitățile și toate consecințele legale ce decurg din nerespectarea contractului și anexelor.
S-a mai reținut că părțile au convenit prin contractele încheiate în legătură cu modul în care să deruleze raporturile juridice și în legătură cu modalitatea de plată precum și răspunderea pentru nerespectarea contractului.
Contractul încheiat între părți reprezintă de fapt o convenție în sensul art. 969 cod civil care prevede că " convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
În cauza de față s-a făcut dovada că una din părți respectiv debitorul nu și- respectat obligațiile asumate prin contract astfel că acesta va cădea în pretenții și va răspunde conform clauzelor contractului.
În legătură cu suma achitată cu titlu de avans pentru lucrările prevăzute în anexa la contract s- făcut dovada cu acte scrise că este vorba de creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul legii insolvenței.
În legătură cu penalitățile pentru neexecutare contract s- făcut dovada cu raportul de expertiză tehnică că debitorul nu executat niciuna din lucrările asumate prin contractul de execuție și actele adiționale astfel că se impune ca acesta să suporte consecințele și să se înscrie la masa credală cu suma calculată de expertul contabil în procent de 2% pe zi întârziere respectiv 4.575.254,43 lei RON.
Este adevărat că la raport s-au formulat obiecțiuni de către lichidatorul judiciar invocând faptul că nu s- respectat L 469/2002 care prevede că penalitățile pentru întârziere în decontare nu pot depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate cu excepția cazului în care prin contract s- stipulat contrariul dar, este de reținut faptul că în speță este vorba de penalități pentru neexecutare contract și nu pentru nedecontare astfel că textul nu este incident în speță.
Mai mult, părțile, de comun acord, au convenit plata de penalități de 2% pe zi întârziere atât pentru neexecutarea contractului cât și pentru neplata lucrărilor în cazul în care ar fi fost executate.
A mai reținut judecătorul sindic că nu prezintă relevanță susținerea lichidatorului în legătură cu alte raporturi juridice încheiate între debitor și SC SRL Tg-J, deoarece acestea nu privesc cauza de față.
În concluzie judecătorul sindic a apreciat că se impune admiterea celor două contestații și modificarea tabelului preliminar în sensul înscrierii creditorilor contestatari la masa credală cu sumele menționate în prezentele considerente.
Pe de altă parte, judecătorul sindic a apreciat că poate acorda creditorului daunele interese de 4 miliarde ROL solicitate prin completarea la cerere de la pagina 25 dosar 262/COM/2005 care devenit cerere de creață la prezentul dosar acestea nefiind dovedite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidator al debitoarei SC ROMANIAN SA care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul motiv de recurs vizează soluția pronunțată de judecătorul sindic cu privire la contestația formulată de SC SRL TG. în sensul că în mod greșit a fost admisă.
Astfel, se susține că au fost ignorate probele aflate la dosarul cauzei, respectiv concluziile raportului de expertiză contabilă din care rezultă că debitoarea nu datorează suma de -,77 lei către SC SRL TG. Prin însăși existența contractului de cesiune încheiat la 24.07.2003 între SC COM SRL TG. și SC SRL TG.J se recunoaște implicit că aceasta din urmă are datorii față de debitoarea SC ROMANIAN SA.
C de-al doilea motiv de recurs vizează contestația formulată de - fiind invocate două aspecte: primul aspect la care se referă recurentul, constă în nelegalitatea hotărârii pronunțate de judecătorul sindic în sensul că acesta a acordat mai mult decât s-a cerut. Se susține astfel că cererea de înscriere la masa credală a fost formulată pentru suma de -,247 lei iar prin sentința recurată s-a dispus înscrierea creditorului cu o suma de -,33 lei.
Al doilea aspect invocat de recurentul lichidator vizează inexistența creanței față de -, întrucât nu există documente contabile care să facă această dovadă, așa cum a concluzionat și expertul contabil.
O altă critică adusă sentinței instanței de fond vizează obligarea la plata penalităților al căror cuantum depășesc valoarea pretinsei creanțe.
Pe de altă parte, debitoarea nu datorează penalități întrucât acestea au fost prevăzute pentru neexecutarea contractului și nu pentru nedecontare în condițiile în care nu s-a făcut dovada achitării prețului.
Dacă creditorul a susținut că a achitat o parte din preț, judecătorul sindic trebuia să facă aplicarea clauzei prevăzute la art. 3 pct. 1 din actul adițional la contractul de execuție nr. 726 din 18.03.2003 potrivit cărora sumele se vor achita de către client după recepția lucrărilor pe faze de execuție.
Prin urmare, dacă creditorul pretinde că a achitat o sumă de bani, aceasta înseamnă în mod implicit că debitorul și-a executat obligația de a efectua lucrările și în aceste condiții nu se mai pune problema de a se calcula penalități de întârziere.
Mai arată recurentul lichidator judiciar că prin admiterea celor două contestații judecătorul sindic a obligat debitoarea să achite de două ori aceeași sumă respectiv atât către SC SRL TG.J cât și către -.
În susținerea motivelor de recurs au fost depuse copii ale contractului de execuție nr. 726/18.03.2003, actul adițional din 16.12.2003 la același contract de execuție, anexa la contractul de execuție nr. 726 încheiată la data de 14.01.2004, contractul de antrepriză nr. 1504/16.06.2003, copiile ordinelor de compensare invocate în recurs.
Curtea, la termenul din 23 octombrie a apreciat că este necesar ca Tribunalul Gorj să înainteze dosarul de fond care conține tabelul definitiv de creanțe, cererile de înscriere în tabelul creanțelor, inclusiv titlurile de creanță anexate acestor cereri. S-a mai solicitat să se depună la dosarul cauzei situațiile de lucrări avute în vedere atât de expertul tehnic cât și de cel contabil.
Curtea, analizând recursul prin prisma motivelor invocate, în raport de dispozițiile art. 304 și 3041pr.civ. reține că acesta este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Primul motiv de recurs ce vizează contestația formulată de SC SRL TG. este fondat.
Astfel, între debitoarea SC ROMANIAN SA și SC COM SRL TG. a fost încheiat contractul de antrepriză nr. 1504/16.06.2003 prin care debitoarea s-a obligat, în calitate de antreprenor să execute cu materialele sale și pe riscul său lucrări de construcție comandate de client conform proiectului de execuție ce face parte din contract.
La capitolul III al acestui contract s-a prevăzut că prețul lucrării se face eșalonat pe baza situațiilor de lucrări prezentate de către antreprenor, iar în cazul neefectuării plății, antreprenorul va sista lucrările și nu va continua executarea acestora decât după executarea sumei datorate.
La data de 24.07.2003 beneficiarul SC COM SRL TG. încheie un contract de cesiune cu SC SRL TG.J prin care aceasta din urmă preia o datorie în valoare de 4.005.064.000 lei de la SC COM SRL TG. pe care aceasta o avea de achitat către debitoarea SC ROMANIAN SA.
La art. 3 al acestui contract de cesiune se menționează că prin cedarea acestei sume debitorul SC COM SRL TG. se eliberează de datoria existentă urmând ca suma să fie achitată de SC SRL TG.J în aceleași condiții în care debitorul efectua plata către creditor.
Pentru lucrările efectuate ca urmare a derulării contractului nr. 1504/16.06.2003, SC ROMANIAN SA a emis facturile nr. -/27.08.2003, nr.-/17.12.2008 care poartă mențiunea la rubrica denumirea produselor sau serviciilor " conform contract " și care sunt însușite prin semnătură de -.
Alte facturi poartă mențiunea " prestări servicii conform contract " respectiv factura -/17.12.2003 în sumă - lei iar la rubrica "numele delegatului " figurează tot persoana fizică - care este administratorul SC SRL TG.
Urmare recunoașterii acestor datorii prin primirea și însușirea facturilor și în baza contractului de cesiune SC SRL TG.J achită datoriile ce au ca izvor contractul nr. 1504 prin două ordine de compensare astfel: ordinul de compensare nr. -/22.12.2003 în sumă de 1.291.778.349 lei și ordinul de compensare nr. -/22.12.2003 în sumă de 326.249.376 lei.
Prin urmare, suma cu care SC SRL TG.J pretinde că trebuie înscrisă în creanțelor respectiv suma de -,77 lei reprezintă plățile efectuate prin aceste două ordine de compensare și prin care au fost stinse datoriile recunoscute atât prin semnarea facturilor cât și prin plata efectivă a contravalorii acestora.
De altfel și expertiza contabilă (filele 82 și următoarele dosar fond ) concluzionează că SC SRL TG.J nu are o creanță împotriva debitoarei.
Față de acestea, Curtea constată că judecătorul sindic a reținut în mod greșit faptul că SC SRL TG.J a efectuat o plată anticipată întrucât debitoarea nu și-a executat obligația contractuală. În cauză, contestatoarea nu a făcut dovada neexecutării lucrărilor de către debitoare iar expertul contabil susține doar că nu există acte în acest sens, însă acest lucru nu înseamnă că lucrările nu s-au efectuat.
În situația lipsei documentelor contabile Curtea face interpretarea dispozițiilor art. 3.1- art. 3.4 din contractul nr. 1504/16.06.2003 potrivit cu care plata lucrării se face eșalonat pe baza situațiilor de lucrări prezentate de antreprenor iar clientul va achita plățile eșalonat după ce constată personal sau prin reprezentant finalizarea fiecărei faze de execuție, încheind cu antreprenorul un proces verbal de recepție al lucrării.
Chiar dacă nu există situații de lucrări pe faze de execuție și procese verbale de recepție, atâta vreme cât beneficiarul (SC COM SRL TG. prin SC SRL TG.J) și-a însușit facturile emise de antreprenor și chiar le-a achitat, aceasta înseamnă că părțile au renunțat în mod implicit la îndeplinirea acestor formalități.
De altfel, expertul tehnic nu a susținut că lucrările nu au fost efectuate ci, doar că nu există dovezi în acest sens.
În ceea ce privesc motivele de recurs ce vizează contestația formulată de -, Curtea reține următoarele:
Susține recurentul lichidator judiciar că - a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 2.018.173, 247 lei iar judecătorul sindic a acordat mai mult decât s-a cerut dispunând înscrierea acestora în creanțelor cu suma de 4.909.201,33 lei.
Acest motiv de recurs nu este fondat întrucât prin acțiunea formulată la data de 7.06.2005, reclamantul - a solicitat obligarea pârâtei debitoare la plata sumei de 3.339.339.470 lei pe care susține că achitat-o conform actului adițional la contractul de execuție nr. 726/2003 precum și plata penalităților de întârziere ce urmau a fi stabilite printr-o expertiză contabilă.
Această cerere de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol prin încheierea din 19.11.2007 și a fost atașată dosarului de faliment nr. 197/F/2005 având valoarea unei cereri de înscriere la masa credală.
Este fondat însă motivul de recurs prin care se arată că în mod greșit judecătorul sindic a considerat că persoana fizică - are calitatea de creditor întrucât acesta nu a făcut dovada creanței sale.
Cu privire la aceasta Curtea reține următoarele:
Prin contractul de execuție nr. 726/18.03.2003 debitoarea SC ROMANIAN SA s-a obligat, în calitate de antreprenor să execute cu materialele sale și pe riscul său, o construcție "în sistem american " pentru persoana fizică -.
La capitolul III al contractului părțile au convenit că plata se va achita eșalonat pe măsura executării fiecărei lucrări, pe faze de execuție, după ce beneficiarul va constata acest lucru, încheind cu antreprenorul un proces verbal de recepție a lucrării astfel executată.
La 16.12.2003 se încheie un act adițional la acest contract prin care se modifică obiectul contractului în sensul că antreprenorul va efectua doar "lucrări de finisaje exterioare și interioare la imobilul situat în Tg.J,-, județul G, conform anexei."
S-a stabilit ca preț al lucrărilor suma de 90.000 USD inclusiv TVA stabilindu-se ca termen de execuție și de predare integrală a lucrărilor data de 30 mai 2004.
La data de 14.01.2004 se încheie actul denumit anexă la contractul de execuție (fila 14 dosar recurs ) prin care "părțile se înțeleg cu privire la obligațiile reciproce " astfel: antreprenorul SC ROMANIAN SA prin administratorul confirmă primirea sumei de 2.533.589.470 lei achitată de către beneficiarul - conform contractului de execuție nr. 726/18.03.2003 și actului adițional din 16.12.2003.
În art. 2 al înțelegerii se prevede că beneficiarul - va plăti prin ordin de compensare CFR suma de 505.750.000 lei către antreprenor, acesta din urmă obligându-se să depună toate diligențele și să facă demersurile necesare pentru închiderea circuitului și efectuarea compensării în termen util "astfel încât termenele de execuție a lucrărilor rămase (respectiv executarea lucrărilor din fier forjat la fațada proprietății din același material și model prevăzut la balcoane și terase conform înțelegerii dintre cele două părți) să fie respectate".
Se face menținea că aceasta este o lucrare convenită a fi efectuată în plus față de anexa anterioară.
Prin art. 3 al aceleiași convenții beneficiarul se obligă să mai achite suma de 800 milioane lei prin ordin de compensare energie electrică, iar prin art. 4 antreprenorul se obligă să execute porțile de acces la proprietate, pe toată lățimea de la fațadă, acționate electric, din fier forjat, având același material și model cu cel prevăzut la balcoane și terase tot până la data de 30.05.2006.
Întrucât nu există documente din care să rezulte plata efectivă a vreunei sume de către beneficiar, Curtea va face interpretarea acestei convenții a părților în sensul că beneficiarul - a achitat suma de 2.533.589.470 lei potrivit confirmării administratorului debitoarei pentru lucrările executate până la data încheierii acestei convenții, respectiv 14.01.2004.
Această interpretare rezultă din formularea art. 2 al convenției părților din care rezultă că plata sumei de 505.750.000 lei se va achita prin ordin de compensare CFR pentru lucrările rămase respectiv cele din fier forjat la fațada proprietății, lucrare ce a fost comandată în plus față de cele convenite inițial.
În aceeași interpretare suma de 800 milioane lei ce urma să fie achitată prin ordin de compensare energie electrică ar fi reprezentat contravaloarea lucrărilor de execuție a porților de acces la proprietate pe toată lățimea de la fațadă, acționate electric și confecționate din același fier forjat cu cel de la balcoane și terase.
Sintetizând, Curtea reține că beneficiarul - a achita suma de 2.533.589.470 lei pentru lucrări executate până la data de 14.01.2004 iar pentru cele convenite în plus s-a obligat să efectueze plata prin două ordine de compensare așa cum s-a arătat mai sus.
Au fost depuse la dosar ordinele de compensare nr. -/23.12.2003 în sumă de 915.335.745 lei prin care se susține că intimatul contestator - ar fi achitat în avans sumele respective prin SC SA, însă, nu s-a făcut dovada în baza cărui raport juridic s-a efectuat tranzacția respectivă.
Nu rezultă din probele administrate în cauză că plata prin acest ordin de compensare cât și prin cel din 08.04.2004 în sumă de 555.750.000 lei s-a efectuat pentru persoana fizică - în baza contractului nr. 726/2003.
În acest sens a concluzionat și expertul contabil cu ocazia întocmirii raportului de expertiză aflat în dosarul de fond.
Prin urmare, judecătorul sindic a reținut în mod greșit că persoana fizică - are o creanță certă, lichidă și exigibilă și a dispus înscrierea acesteia în creanțelor.
Față de cele arătate mai sus, Curtea constată că sunt întemeiate și celelalte motive de recurs ce vizează înscrierea în creanțelor a penalităților de întârziere de vreme ce nu există debit asupra căruia să poată fi calculate acestea.
În consecință, în baza art. 312 pr.civ. Curtea urmează să admită recursul, să modifice sentința în sensul că va respinge contestațiile la creanțelor formulate de SC SRL TG.J și -.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de CUI - cu sediul în A,- B, jud. T lichidator al debitoarei SC ROMANIAN SA CUI R-, J- cu sediul în Tg. C,- G, împotriva sentinței nr.1039 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr- - nr.format vechi -, în contradictoriu cu intimații creditori SC SRL TG. CUI -, J- și -.
Modifică sentința nr.1039 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-, în sensul că respinge contestațiile formulate de SC SRL TG. CUI -, J- și -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
20 2008
Jud. red. MM
Tehnored. NB/ 5 ex/10 decembrie 2008
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Tudora Drăcea, Maria Necșulescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
