Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 85/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 85/2008
Ședința publică de la 27 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de debitoarea COM Sibiu împotriva Sentinței nr. 2284/C din 7 noiembrie 2007 pronunțată de judecător sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr- (nr. în format vechi 1241/2005).
La apelul nominal se prezintă avocat pentru recurenta debitoare și dl. pentru intimatul Active în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC Com, lipsind intimata creditoare Sibiu.
Procedura de citare este îndeplinită.
Părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei debitoare, avocat susține pe larg motivele de recurs depuse la dosar, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat. Susține că hotărârea judecătorului sindic este greșită și din punct de vedere al calculelor de ordin matematic, că face dovada cu titluri executorii care nu sunt explicitate conform legii, că singura creanță certă, lichidă și exigibilă este cea recunoscută de societate, respectiv suma de 66.634 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Lichidatorul judiciar solicită admiterea recursului și înscrierea în tabelul definitiv a sumei de 66.634 lei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține;
Prin Sentința comercială nr. 2284/C din 7 noiembrie 2007, judecătorul sindic desemnat în procedura falimentului debitoarei SC Com SRL Sibiu a admis în parte contestațiile formulate de debitoarea SC Com SRL Sibiu și creditoarea Sibiu împotriva tabelului preliminar al creanțelor și ca o consecință a anulat creanța bugetară în cuantum de 45029,40 lei și constatat că DGFP Sibiu în calitate de creditor are o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de -,6 lei.
Pentru a hotărî în acest mod, referindu-se la actele și lucrările dosarului judecătorul sindic a reținut și motivat în esență că DGFP Sibiu deține față de debitoare o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de -,6 lei deoarece creanța bugetară inițial invocată în sumă de -,09 lei urmând a fi anulată pentru suma de 45029,40 lei reprezentând TVA și accize nedatorate.
Împotriva soluției dată de judecătorul sindic a declarat recurs în termen motivat și timbrat societatea debitoare solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii contestației debitoarei, anularea creanței bugetare invocată de către creditoarea DGFP Sibiu în sumă de 85476,09 lei și înscrierea în tabelul definitiv cu suma de 66634 lei RON învederând că în mod greșit judecătorul sindic a admis în parte contestația recurentei și anulat creanța bugetară doar pentru suma de 45029,40 lei.
Judecătorul sindic a plecat de la premisa greșită că, din totalul creanței solicitate de creditoarea pârâtă, recurenta a recunoscut o creanță de 83050 RON contestând suma de 62004,24 RON datorând doar suma de 60212,98 lei, în condițiile în care, creanța Sibiu este de 66634 lei pe care recurenta a recunoscut că o datorează astfel că în mod greșit, prin deducții eronate judecătorul sindic a reținut o creanță de 83050 lei în loc de 66634 lei.
Judecătorul sindic a greșit și la modul de calcul pe fiecare obligație datorată bazându-și concluziile pe raportul de expertiză efectuat în cauză în condițiile în care procesul verbal de impunere a făcut obiectul unei acțiuni în contencios fiscal respectiv Dosar 1470/R/2005 al Tribunalului Sibiu aflat în stare de rejudecare după casare și suspendat de drept în temeiul art. 243 pct. 5 Cpc, susține recurenta.
Soluția judecătorului sindic privind plata TVA este greșită și nelegală în raport de dispozițiile Legii 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată în vigoare la data efectuării contractelor comerciale vizate, în raport de care recurenta debitoare nu datorează sumele stabilite cu titlu de TVA suplimentar prin actul administrativ fiscal încheiat la data de 5 martie 2004 și necontestat pe calea contenciosului fiscal și pe calea contestației la creanță întrucât aceste obligații au fost achitate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în raport de dispozițiile art. 304, 306 Cpc se constată că recursul debitoarei este fondat urmând a fi admis potrivit considerentelor ce se vor expune.
La data de 1 martie 2005 SC Com SRL Sibiu a investit Tribunalul Sibiu cu cerere având ca obiect deschiderea procedurii reorganizării judiciare în baza unui plan propus și în temeiul Legii nr. 64/1995 motivat de apariția stării de insolvență determinat de obligațiile fiscale instituite prin actul de control din luna februarie 2004 cu titlu de TVA, accize, impozit microîntreprinderi, obligații pe care le-a contestat ca fiind abuzive și nedatorate.
La primul termen de judecată fixat pentru data de 16 martie 2005 administratorul social a depus la dosarul cauzei planul de reorganizare judiciară, filele 27-32, și celelalte documente pe care a înțeles să-și sprijine cererea vizând reorganizarea judiciară, plan care, nici până la această dată nu a fost supus spre aprobare adunării creditorilor.
La data de 1 aprilie 2005 a municipiului Sibiu a solicitat prin cererea depusă la fila 57 înscrierea la masa credală cu suma de 1.492.883.671 lei fără a depune vreun titlu pentru creanța invocată.
Ulterior, Sibiu a depus la data de 25 aprilie 2005 cerere de înscriere la masa credală cu suma de 1.501.100.493 lei iar la 14 septembrie 2005 cerere de înscriere cu o creanță de 1.579.945.205 lei atașând în sprijinul cererilor înscrisurile intitulate Titluri executorii și documentele cumulative existente la filele 113-128 și respectiv 173-209, judecătorul sindic trecând cu vederea faptul că nu are capacitate de exercițiu în sensul cerut de lege iar înscrisurile depuse nu constituie titlu executoriu, astfel cum pretind dispozițiile legale în materie, anume OG 92/2003.
Administratorul judiciar, în cuprinsul raportului preliminar, fila 92, și apoi pe tot parcursul derulării procedurii a învederat că Sibiu nu justifică cu documente creanța invocată, că în componența creanței sunt cuprinse și obligațiile fiscale stabilite prin procesul verbal încheiat de organele de control în luna februarie 2004, pe care societatea debitoare l-a atacat, cauza aflându-se în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Sibiu (Dosar 1470/R/2005), iar parte din obligațiile fiscale au fost achitate. În tabelul preliminar al creanțelor și cel definitiv administratorul judiciar a trecut pe Sibiu cu o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 60212,98 lei.
Prin contestația depusă la fila 237 societatea debitoare arată că suma datorată Sibiu este de 66634 lei, fiind de acord cu înscrierea creanței cu această sumă, învederând că restul sumei până la 1.501.100.493 lei a fost contestată, existând proces pe rolul Tribunalului Sibiu (dosar 1470/R/2005) iar parte din obligații achitate.
a municipiului Sibiu, prin contestația depusă la fila 329, susține că în mod greșit administratorul judiciar a trecut în tabelul definitiv creanța de 89891,02 RON, creanța datorată de societatea debitoare fiind în realitate de - lei RON, bugetară, stabilită anterior deschiderii procedurii.
Prin Sentința 2284/C din 7 noiembrie 2007 judecătorul sindic admite în parte cele două contestații formulate și anulează creanța bugetară în cuantum de 45029,40 lei constatând că DGFP Sibiu are o creanță certă, lichidă și exigibilă de -,6 lei.
Soluția judecătorului sindic este nelegală și netemeinică, odată pentru că judecătorul sindic a pășit la soluționarea contestațiilor formulate de societatea debitoare și a municipiului Sibiu fără să-și verifice competența în raport de dispozițiile Legii nr. 64/1995 (art. 11) în ceea ce privește anularea obligațiilor fiscale instituite în sarcina societății debitoare cu titlu de TVA, accize, născute anterior deschiderii procedurii, stabilite prin actul de control din februarie 2004 cu privire la legalitatea căruia a fost investit Tribunalul Sibiu, cauză ce formează obiect dosar 1470/R/2005, în care s-a dispus suspendarea executării obligațiilor - încheierea fila 245. II.
Apoi, judecătorul sindic nu a verificat calitatea de subiect de drept aam unicipiului Sibiu, entitate lipsită de capacitate de exercițiu cerută de art. 42, 43 Cpc pentru a sta în proces și dacă deține titlu, în sensul cerut de art. 372, 379 Cpc; 40,44 din OG 92/2003 pentru creanța invocată, izvorul creanței, dacă această creanță este identică și reprezintă tocmai obligațiile fiscale instituite prin procesul verbal încheiat în luna februarie 2004 sau reprezintă alte obligații fiscale în condițiile în care administratorul judiciar numit a invederat încă de la primul termen că există incertitudine asupra cuantumului și naturii creanței invocată de a municipiului Sibiu.
În fine, judecătorul sindic prin soluția dată s-a pronunțat față de DGFP Sibiu reținând că aceasta a formulat contestație deși, contestația este formulată de Sibiu iar la dosar nu există dovada însușirii contestației de către FDGFP Sibiu în condițiile prevăzute de OG 92/2003.
De altfel, soluția judecătorului sindic este contradictorie iar motivarea confuză, bazată pe concluziile, de asemenea, confuze ale expertului contabil exprimate prin raportul de expertiză și suplimentul la raport depuse la file 363-374; 427-433, modul de redactare a soluției făcând imposibil controlul judiciar asupra acesteia.
În raport de cele ce preced, soluția judecătorului sindic se dovedește netemeinică și nelegală, supusă casării pentru temeiul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cpc. astfel că în baza art. 312 pct. 5 Cpc recursul debitoarei se va admite ca întemeiat și ca o consecință sentința atacată va fi casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, judecătorul sindic urmează a-și verifica în baza Legii nr. 64/1995 competența în ce privește soluționarea contestația societății debitoare privind diminuarea creanței a municipiului Sibiu; a verifica capacitatea Sibiu de a sta în proces în raport de dispozițiile art. 42, 43 Cpc și OG 92/2003; verificarea înscrisurilor depuse de creditoarea amintită, deoarece simpla împrejurare că aceste înscrisuri au fost intitulate titluri executorii nu conferă acestora caracterul de titlu executoriu, dacă nu au fost întocmite și comunicate în chipul și forma prevăzută de dispozițiile art. 40-44 din OG 92/2003, cum și celelalte aspecte invocate de către societatea debitoare prin recursul de față.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de SC Com SRL Sibiu - societate debitoare împotriva sentinței comerciale 2284/C din 7 noiembrie 2007 pronunțată de judecător sindic desemnat în Dosar - al Tribunalului Sibiu și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored. NP
Ex.2/14.03.2008
Jud fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Doina Hârceagă, Marius Irimie
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
