Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1573/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1573/COM
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea împotriva sentinței comerciale nr. 1946/21.07.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată -, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat G, în reprezentarea debitoarei intimate -, lipsă fiind creditoarea recurentă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul debitoarei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe prin care s-a admis contestația creditoarei și s-a respins cererea recurentei de deschidere a procedurii insolvenței ca inadmisibilă, netemeinică și nelegală pentru motivele prezentate pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1946/21.07.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de debitoarea SC " Metal" SRL, cu sediul în, Zona, jud. A, împotriva cererii creditoarei SC SRL, cu sediul în A,-, jud. pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006 și s-a respins cererea formulată de creditoarea SC SRL A pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006 împotriva debitoarei.
A obligat creditoarea să plătească debitoarei suma de 1.689 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat un contract de prestări servicii, creditoarea având calitatea de executant, iar debitoarea de beneficiar, obiectul contractului constituindu-l construirea unui birou administrativ în roșu, în valoare de 14.000 euro plus TVA.
În baza acestui contract s-au emis mai multe facturi, astfel: factura nr. 12/06.11.2008, în sumă totală de 39.091,5 lei, din care s-a achitat suma de 33.866,16 lei, rămânând un sold de 5.225,34 lei, factura nr. 14 din 07.11.2008, în sumă de 3204,43 lei neachitată, factura nr. 25/05.02.2009, în sumă de 7.395, 85 lei achitată parțial, rămânând un sold de 2800 lei, factura nr. 26/09.02.2009, în sumă totală de 19.185,18 lei, achitată parțial, rămânând un sold de 16.385,18 lei și factura nr. 29/27.02.2009, în sună de 8.208,82 lei, neachitată.
Prin art. VI al contractului s-a prevăzut că acesta este considerat încheiat la momentul semnării procesului verbal de recepție finală de către comisia de recepție, această comisie urmând să fie nominalizată de către beneficiar.
Tot prin același articol, s-a stipulat că semnarea acestui proces verbal de recepție finală trebuie efectuată în termen de 3 zile de la data finalizării lucrărilor.
Creditoarea, în cerere și în notele de ședință, invocă împrejurarea că și- îndeplinit obligațiile contractuale și că s-au facturat doar lucrări executate și recepționate de debitoare, iar debitoarea la rândul său, prin contestație, invocă împrejurarea că lucrarea stipulată în contract nu a fost finalizată până în momentul de față.
Raportat la notele de ședință ale creditoarei, care nu și-a însușit raportul de expertiză extrajudiciară în construcții, efectuat de expert, judecătorul sindic l-a înlăturat din probațiune.
Judecătorul sindic, având în vedere susținerile părților, apreciind necesar a se cunoaște exact care lucrări au fost executate și care nu de către constructor, conform Contractului de prestări servicii încheiat între părți, raportat la art. VI din Contractul nr. 003/29.09.2008, a apreciat că creanța nu este certă lichidă și exigibilă, procedura colectivă instituită de legea insolvenței nefiind o alternativă aflată la îndemâna creditorilor care solicită direct deschiderea acestei proceduri speciale, ocolind calea dreptului comun, privind judecata pentru obținerea unui titlu executor și cea executării silite pentru realizarea pretențiilor.
În plus, creditoarea nu a făcut dovada că debitoarea este în stare de insolvență, iar prin certificatul de atestare fiscală de la 127-128 făcut dovada că nu are obligații la bugetul de stat, astfel că nu sunt întrunite condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs creditoarea, solicitând, în conformitate cu art. 312 alin. 3.pr.civ. modificarea hotărârii atacate și deschiderea procedurii insolvenței împotriva paratei intimate SC - SRL, deoarece s-a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii cf. art. 304 pct. 9. pr. civ.
În motivare, recurenta a arătat că a executat lucrări de construcție pentru pârâta SC - SRL, a livrat piatră, balastru, a nivelat balastru și de piatră și a transportat materiale în cuantum total de 77.085,78 lei, însă a rămas o sumă de 35.823,77 lei pe care pârâta nu a achitat-
Referitor la factura nr. 12/06.11.2008 - în sumă de 39.091,5 lei din care s-a achitat suma de 33.866,16 lei, prin bancă, rămânând un sold de 5.225,34 lei, debitoarea recunoaște ca ar fi achitat doar suma de 33.866,16 lei și mai are un debit din aceasta factură de 5.225,34 lei, dar susține că nu a fost finalizată executarea platformei care face obiectul acestei facturi.
Sumele achitate de către pârâtă, în sumă de 33.866,16 lei au fost descărcate pentru achitarea facturilor privitoare la executarea lucrărilor-sediu administrativ, facturi care au fost descărcate în ordinea vechimii emiterii acestora, conform codului fiscal. Din moment ce SC - SRL nu a menționat niciodată pe ordinele de plată pe care facturi dorește să le achite, a procedat conform normelor fiscale în vigoare, descărcându-le pe cele mai vechi, rămânând un sold neachitat de 5.225,34 lei din factura nr. 12/06.11.2008 în cuantum de 39.091,5 lei. nu a fost finalizată, deoarece debitoarea nu și-a respectat obligațiile de plată pentru aceste lucrări.
Referitor la factura nr. 14/07.11.2008 - în sumă de 3.204,43 lei, neachitată, din documentele anexate de către debitoare, adică OP nr. 190/07.11.2008, se susține că s-a achitat aceasta factură. Cu rea-credință, având în vedere că pe acest ordin de plată este menționat explicit ce se achită și anume factura nr. 11, emisă de către SC SRL în data de 28.10.2008, în sumă de 10.279,94 lei. În consecință, debitoarea datorează suma de 3.204,43 lei, acesta nefăcând în niciun fel dovada achitării acesteia.
Referitor la factura nr. 25/05.02.2009 - în sumă de 7.395,85 lei, neachitată, achitată parțial cu OP, în data de 30.03.2009, pentru suma de 4.595,85 lei, rămânând un sold de 2.800 lei: pentru soldul de 2.800 lei, pe care debitoarea susține că l-ar fi achitat cu chitanța nr. 5/09.03.2009, recurenta consideră că nu poate face această dovadă, având în vedere că pe chitanța menționată apare prevăzută ca achitată parțial factura nr. 26/09.02.2009.
Or, dacă debitoarea ar fi dorit să achite parțial o altă factură, mai veche cu o lună, adică pe cea din 05.02.2009, ar fi menționat să se facă aceasta descărcare de către SC SRL. Dar, reprezentantul SC SRL nu a făcut nicio astfel de mențiune pentru descărcările contabile efectuate până în ziua formulării contestației, adică 28.04.2009, ulterior înregistrării acțiunii de către recurentă.
Ceea ce înseamnă că, înregistrând în contabilitatea sa o astfel de plată, a recunoscut- Dacă nu ar fi recunoscut o astfel de plată, efectuată de către el, consideră că avea obligația înștiințării, pentru a se rectifica aceasta chitanță, ca înregistrare și în contabilitatea SC SRL, pentru a le coincide soldurile.
Referitor la factura nr. 26/09.02.2009 - în sumă de 19.185,18 RON, fiind achitată parțial cu chitanța nr. 5/09.03.2009 cu suma de 2.800 lei, deci rămânând neachitată suma de 16.385,18 lei: factura menționată de către recurentă a fost achitată parțial cu chitanța nr. 5/09.03.2009, în sumă de 2.800 lei, necontestată de către debitoare, rămânând un sold neachitat în cuantum de 16.385,18 lei, așa cum a reținut și în acțiunea introductivă.
Chiar dacă debitoarea susține că nu ar fi semnat această factură, a acceptat-o prin achitarea parțială prin chitanță. Debitoarea invocă faptul că pe factură apare înscrisă ca modalitate de plata cf. contractului nr. 3/29.08.2009, însă între părți nu s-ar fi semnat un contract în acea dată. Recurenta recunoaște că, dintr-o eroare materială, a fost prevăzută data încheierii contractului ca fiind 29.08.2008, când, de fapt, data încheierii contractului este 29.09.2008, așa cum apare și în copia acestuia depusă la dosar.
Cu rea-credință, debitoarea a invocat acest lucru, deoarece și pe factura nr. 25/05.02.2009, în sumă de 7.395,85 lei apare ca modalitate de plată tot cea prevăzută în contractul nr. 3/29.08.2009 și totuși debitoarea a achitat parțial această factură, cunoscând realitatea și anume data încheierii contractului ca fiind 29.09.2008.
Referitor la factura nr. 29/27.02.2009 - în sumă de 8.208,82 RON: SC Metal SRL a susținut, prin contestația formulată, că nu a semnat această factură pentru acceptare, motiv pentru care nu îi este opozabilă și nu îi poate fi invocată la plată.
Recurenta depune în copie la dosarul cauzei Procesul verbal de predare primire lucrări semnat și asumat și de către SC SRL în data de 20.01.2009 prin care de la punctul nr. 6 până la punctul 9 apar lucrările efectuate de către SC SRL și recepționate de către SC SRL, fără obiecțiuni, lucrări care fac obiectul facturii de manoperă nr. 29/27.02.2009.
În data de 24.03.2009, dirigintele de șantier a recunoscut toate operațiunile executate de către creditoare, inclusiv turnatul plăcii la cota +5m.
Având în vedere că și debitoarea a semnat și acceptat recepția de lucrare efectuată de către SC SRL, lucrare care a fost avizată și de către dirigintele de șantier, cu rea-credință, debitoarea nu a semnat factura de manoperă pentru lucrările efectuate și recepționate. În consecință, recurenta consideră că și factura nr. 29/27.02.2009 îi este opozabilă debitoarei și scadentă la plată.
Din documentele depuse de către reclamantă la dosarul cauzei în probațiune, rezultă fără echivoc că s-au facturat doar lucrări deja executate și recepționate, cât și materialele pe care le-a acceptat însăși debitoarea.
Instanța, prin sentința pronunțată în data de 21.07.2009, a considerat că societatea recurentă nu a efectuat dovada insolvenței pârâtei, deși art. 3 alin.1 lit. a) prevede ca "insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa FAȚĂ DE UNUL sau mai mulți creditori".
Ori recurenta a efectuat dovada neachitării facturilor fiscale emise pentru pârâtă și acceptate la plată. Faptul că pârâta a insistat asupra nefinalizării întregii lucrări consideră că nu este un lucru esențial, atât timp când în contractul încheiat între părți nu există prevăzută vreo obligație de plată care să se nască doar condiționat de finalizarea acesteia.
Evident, este o încercare de inducere în eroare a instanței de judecată, obligația de plata a pârâtei născându-se conform contractului în 3 zile de la facturare.
Instanța de judecată nu se poate opune prevederilor contractuale atâta timp cât ele nu sunt în contradicție cu prevederile legale în vigoare, motiv pentru care recurenta susține că deține împotriva pârâtei intimate o creanță certă, lichidă și exigibilă, fiind facturate DOAR lucrările deja executate, iar acestea nu au fost achitate integral.
Considerând netemeinică și nelegală soluția pronunțată de prima instanță, raportat la definiția insolvenței și la recunoașterea pârâtei de efectuare parțială a lucrărilor și recepționarea lor, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în tot a hotărârii recurate, deschiderea procedurii prevăzute de Legea 85/2006 pentru debitorul SC - SRL și înscrierea în tabelul creditorilor, pentru suma de 35.823,77 lei.
În drept, întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și altele pr. civ. și art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Din probele dosarului, Curtea reține că între cele două părți a fost încheiat un contract de prestări servicii la data de 29.09.2008, având ca obiect construirea unui birou administrativ "în roșu", pentru suma de 14.000 Euro plus TVA, nefiind specificat niciun termen de plată și nici care este ritmicitatea în care se emit facturile și pe ce stadii de execuție. Singura referire la un termen este cea făcută la art. VI și care nu prevede un termen cert, ci se referă la momentul semnării procesului verbal de recepție finală, ori un asemenea proces verbal nu a fost încheiat, ci numai unul de recepție parțială, la data de 24.03.2009. Așadar, nefiind specificate și nici dovedite eventualele obligații intermediare de plată ale beneficiarului, pe stadii de execuție, nu sunt certe sumele pe care beneficiarul le datorează și de la ce moment au devenit scadente.
Din sărăcia clauzelor contractului de prestări servicii, s-ar putea doar trage concluzia că plata lucrării se face la momentul finalizării acesteia, moment marcat de semnarea procesului verbal de recepție finală, lucru care nu s-a întâmplat încă.
Judecătorul sindic a reținut corect că "creanța reclamantei creditoare nu este certă lichidă și exigibilă, procedura colectivă instituită de legea insolvenței nefiind o alternativă aflată la îndemâna creditorilor care solicită direct deschiderea acestei proceduri speciale, ocolind calea dreptului comun, privind judecata pentru obținerea unui titlu executor și cea executării silite pentru realizarea pretențiilor".
Conform art. 3, pct. 6 din Legea 85/2006, este creditor îndreptățit să solicite declanșarea procedurii insolvenței acel creditor care prezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului.
Conform art. 379, alin. 3.proc.civ. este creanță certă aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de el.
În speță, nu există asemenea acte, întrucât procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nu este semnat.
În condițiile în care reprezentantul beneficiarului nu a semnat procesul verbal de recepție finală, certitudinea (întinderea) creanței și exigibilitatea sa sunt serios puse la îndoială.
O asemenea situație litigioasă dintre cele două cocontractante nu poate fi analizată în procedura specială a insolvenței, întrucât creanța invocată de către creditorul reclamant trebuie să fie certă și exigibilă, să nu fie supusă, în mod rezonabil, unor critici privind existența, întinderea sau exigibilitatea ei.
În speță însă, situația litigioasă conturată între părți nu poate fi tranșată decât pe calea dreptului comun, ocazie cu care se pot efectua toate verificările asupra susținerilor părților.
Refuzul plății creanței este generat nu de starea de insolvență a debitoarei, ci de invocarea de către aceasta a neexecutării integrale a lucrărilor prevăzute în contract (excepția de neexecutare).
creanței pretinsă de către creditoarea reclamantă nu este expresia stării de insolvență a debitoarei, ci expresia relațiilor conflictuale dintre părți, generate de modul de executare a contractului de prestări servicii.
În consecință, în baza art. 312, alin. 1.proc.civ. recursul formulat de către reclamanta creditoare va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274.proc.civ. creditoarea recurentă va fi obligată să plătească debitoarei intimate - suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea împotriva sentinței comerciale nr.1946/21.07.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă pe creditoarea să plătească debitoarei - suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - - -
GREFIER,
Red. /11.12.2009
Tehnored. /11.12.2009/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul Arad
Jud. sindic
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Cătălin
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
