Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1023/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1023
Ședința publică din 29 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva Încheierii comerciale nr. 227//09.04.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului C-S nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată Reșița, reprezentată prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență din Reșița.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 10.09.2009 s-a depus la dosar întâmpinare, de către debitoarea intimată prin lichidatorul judiciar.
Instanța, văzând că procedura de citare este legal îndeplinită și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 din Codul d e procedură civilă, considerând pricina lămurită, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Încheierea comercială nr. 227//09.04.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului C-S nr-, în baza art.74 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței,
S-a dispus afișarea Tabelului definitiv al creanțelor la ușa instanței.
S-a constatat că nu se poate dispune desemnarea Comitetului Creditorilor al debitoarei COM cu sediul în Reșița, str.- -, bloc 17,.2, județul C - S, înregistrată în Registrul comerțului sub nr.J-, în conformitate cu dispozițiile art.16 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, din lipsa a cel puțin trei creditori care să se fi înscris la masa credală a debitoarei potrivit tabelului preliminar al creanțelor întocmit de lichidatorul.
S-a constatat că exercitarea atribuțiilor de competența Comitetului Creditorilor, astfel cum sunt prevăzute la art.17 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, va fi realizat de către Adunarea creditorilor debitoarei COM Reșița, formată de creditorul C-
S-a respins cererea formulată de creditoarea P C-S pentru convocarea adunării creditorilor debitoarei având ca ordine de zi desemnarea ca administrator/lichidator judiciar al debitoarei pe Casa de Insolvență cu sediul în
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic, a constatat că s-a depus la dosarul cauzei Tabelul definitiv al creanțelor, în baza art.74 alin.(1) din Legea nr.85/2006 va dispune afișarea acestuia la ușa tribunalului.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că debitoarea nu înregistrează creanțe în evidentele iar din Tabelul preliminar întocmit de lichidator și afișat la ușa instanței, conform procesului verbal de afișare - la data de 28.03.2009, rezultă că la masa credală s-a înscris un singur creditor, respectiv C-
Astfel s-a constatat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute la art.16 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, potrivit cărora pentru constituirea comitetului creditorilor este necesară existența a cel puțin trei creditori înscriși în tabelul preliminar de creanțe, împrejurare față de care se constată că nu se poate dispune de către judecătorul-sindic desemnarea comitetului creditorilor în derularea procedurii falimentului împotriva debitoarei COM
Cum însă în derularea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate comercială se impune a fi exercitate și atribuții de natura celor care sunt prevăzute la art.17 alin.(1) din Legea nr.85/2006 de competența comitetului creditorilor, se constată în caz de imposibilitate a constituirii acestuia, din lipsa cvorumului de creditori, în accepțiunea principiului continuității procedurii insolvenței, chiar și cu un singur creditor, exercitarea atribuțiilor de competența comitetului creditorilor va fi realizată de către adunarea creditorilor al debitoarei COM Reșița.
Prin adresa înregistrată sub nr.169 la data de 02.04.2009, adresată judecătorului sindic, creditoarea C-S a solicitat convocarea adunării creditorilor debitoarei având ca ordine de zi desemnarea ca administrator/lichidator judiciar al debitoarei pe Casa de Insolvență cu sediul în
Conform art.13 alin.(1) din Legea nr.85/2006, adunarea creditorilor poate fi convocată și prezidată de către administratorul judiciar, în ipoteza în care s-a deschis procedura generală, până la intrarea în faliment, sau de către lichidator, în ipoteza în care s-a intrat în faliment în procedura generală sau s-a deschis direct procedura simplificată.
În ceea ce privește inițiativa convocării adunării generale, aceasta aparține administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului, doar dac ă legea sau judecătorul nu dispun altfel.
În ceea ce privește convocarea adunării creditorilor, în urma măsurii dispuse de către judecătorul sindic, aceasta se poate face conform dispozițiilor art.99 din Legea nr.85/2006 când, după admiterea planului de reorganizare, judecătorul sindic, va dispune ca administratorul judiciar să convoace adunarea creditorilor, situație în care aceasta se ține la inițiativa judecătorului sindic. Tot astfel, art.129 din legea nr.85/2006 prevede că după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va prezenta judecătorului-sindic un raport final; în acest fel, judecătorul sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final.
Prin aceste prevederi legale rezultă că dispozițiile privind calitatea celor care pot convoca adunarea creditorilor nu este convocată cu respectarea cerințelor legii aceasta este nulă.
Potrivit art.13 alin.(3) din legea nr.85/2006 inițiativa convocării adunării creditorilor îi este conferită și comitetului creditorilor sau creditorilor care dețin creanța în valoare de cel puțin 30 % din valoarea totală a acestora.
Întrucât judecătorul sindic, a decis exercitarea atribuțiilor, comitetului creditorilor de către adunarea creditorilor, creditoarea C-S poate el însuși să convoace adunarea creditorilor conform prev.art.13 alin.(3) din legea nr.85/2006.
Pentru aceste motive instanța a respins cererea formulată de creditoarea C-S pentru convocarea adunării creditorilor debitoarei având ca ordine de zi desemnarea ca administrator/lichidator judiciar al debitoarei pe Casa de Insolvență cu sediul în
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub dosar nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii atacate ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul de a admite cererea creditorului C-S pentru convocarea adunării creditorilor debitoarei având ca ordine de zi desemnarea ca administrator/lichidator judiciar al debitoarei pe Casa de Insolvență din A ca practician în insolvență înscris pe lista practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Fiscală pentru zona XV.
În motivarea recursului instituția creditoare a arătat că prin încheierea comercială nr. 227/ din 9 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului C-S în mod greșit a respins cererea pentru convocarea adunării creditorilor societății debitoare, raportat la dispozițiile art. 13 alin. 3 și cele ale art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Potrivit acestor prevederi legale, adunarea creditorilor va putea fi convocată și de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deținând creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a acestora. La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. În cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin Legea privind profesia de practician în insolvență. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic. Creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să îi stabilească remunerația.
În drept, a invocat prevederile art. 299, art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și art. 12 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență din Oțelu, legal citat, nu s-a prezentat la dezbateri, însă a formulat întâmpinare (filele 5-6), prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii tribunalului, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Încheierea comercială nr. 227/ din 9 aprilie 2009 este temeinică și legală, prima instanță reținând în mod corect faptul că judecătorul-sindic nu avea competența, potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2006, de a convoca adunarea creditorilor unui debitor aflat în procedura falimentului având ca ordine de zi desemnarea unui alt practician în insolvență în calitate de lichidator judiciar. Așa cum reiese din hotărârea recurată, inițiativa convocării adunării creditorilor aparține judecătorului-sindic doar în cazuri limitate (art. 99 și 129 din lege), întocmai competenței pe care o are în această materie și administratorul judiciar/lichidatorul. Prin urmare, este lipsită de temei legal cererea creditorului bugetar având un asemenea obiect. Pe de altă parte, în cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art. 19 alin. 2 și alin. 21, deoarece în primul caz se poate desemna un administrator judiciar/lichidator în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau, ulterior, la recomandarea comitetului creditorilor. Referitor la al doilea caz, acesta reglementează doar momentul procedural al primei adunări a creditorilor, adunare în care se poate confirma sau nu practicianul provizoriu. Ca atare, nici acest text legal invocat de creditoare nu justifică pronunțarea unei soluții de admitere a recursului. Tocmai art. 13 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 permite recurentei convocarea adunării creditorilor având ca ordine de zi desemnarea administratorului judiciar/ lichidator dacă, bineînțeles, această solicitare era întemeiată, pentru că anterior înregistrării unei asemenea cereri lichidatorul judiciar provizoriu a fost confirmat în adunarea creditorilor de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
În drept a invocat art. 115 din Codul d e procedură civilă.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor lichidatorului judiciar, a dispozițiilor art. 3041, art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
În mod judicios prima instanță a dispus respingerea cererii creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S având ca obiect convocarea adunării creditorilor debitoarei Reșița având ca ordine de zi desemnarea, în calitate de administrator/lichidator judiciar, a Casei de Insolvență
În conformitate cu art. 13 din Legea nr. 85/2006, modificată, adunarea creditorilor va fi convocată și prezidată de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel, secretariatul ședințelor adunărilor creditorilor fiind în sarcina administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului. Creditorii cunoscuți vor fi convocați de administratorul judiciar sau de lichidator în cazurile prevăzute expres de lege și ori de câte ori este necesar. Adunarea creditorilor va putea fi convocată și de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deținând creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a acestora.
Din analiza acestui text rezultă fără dubiu că adunarea creditorilor, entitate fără personalitate juridică, este alcătuită din totalitatea creditorilor cunoscuți. Adunarea creditorilor este convocată și prezidată de către administratorul judiciar sau, după caz, de către lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispun altfel. Creditorii cunoscuți vor fi convocați de administratorul judiciar sau de lichidator în cazurile prevăzute expres de lege și ori de câte ori consideră necesar. Comitetul creditorilor sau creditorii deținând creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor față de debitor au, de asemenea, dreptul de a cere convocarea adunării, conform art. 13 alin. 3.
De lege, inițiativa convocării adunării creditorilor aparține, ca regulă, administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului, cu excepția cazurilor în care judecătorul-sindic dispune altfel, în această din urmă ipoteză încadrându-se cele două situații prevăzute la art. 99, care reglementează convocarea adunării creditorilor pentru votarea planului, și la art. 129 privind convocarea adunării creditorilor pentru prezentarea raportului final, legiuitorul român renunțând la vechea reglementare (art. 13 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare) potrivit căreia creditorii cunoscuți erau convocați de către judecătorul-sindic de câte ori acesta considera că este necesar. Tocmai pentru că în noua Lege a insolvenței creditorii dețin un rol important în administrarea procedurii de executare colectivă, în alin. 3 al art. 13 s-a statuat că acest organism deliberativ, cu caracter nepermanent și fără personalitate juridică, va putea fi convocat și de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deținând creanțe în cuantum de cel puțin 30% din valoarea totală a acestora.
Ca atare, criticile recurentei sunt neîntemeiate, având în vedere că inițiativa convocării adunării creditorilor este conferită fie administratorului judiciar sau după caz, lichidatorului, fie, dacă creditoarea are acceptată la masa credală o creanță în cuantum de cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor înscrise, să convoace adunarea creditorilor pentru a hotărî asupra cererii sale. În niciun caz, legea română nu reglementează în sarcina judecătorului-sindic obligativitatea de a dispune administratorului/lichidatorului judiciar, la cererea unuia dintre creditorii participanți la procedura insolvenței, să convoace adunarea creditorilor, știut fiind faptul că, în conformitate cu alin. 2 al art. 11 din Legea nr. 85/2006, modificată, atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, în timp ce atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea, deciziile manageriale putând fi controlate, sub aspectul oportunității, de către creditori, prin organele acestora.
Din examinarea cererii de recurs rezultă că instituția creditoare, invocând temeiurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, a susținut că tribunalul, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Potrivit art. 303 pct. 3 din același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Aceasta înseamnă că, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare "de formă" a textelor, condiția legală a "dezvoltării motivelor" implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, indicarea probelor pe care se bazează.
Dacă pentru critica referitoare la pronunțarea unei hotărâri lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (pct. 9 al art. 304) Curtea a putut analiza nemulțumirile părții recurente, pentru celălalt temei juridic al căii de atac declarate această analiză este imposibil de făcut în condițiile în care partea nu a argumentat în niciun fel motivele de pretinsă interpretare greșită a actul juridic dedus judecății sau cele vizând pretinsa schimbare a naturii ori a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Din susținerile creditoarei nu rezultă în ce constă eroarea instanței de fond a cărei hotărâre se atacă, cu toate că motivul de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății trebuie să precizeze care este actul pretins denaturat și în ce constă denaturarea lui, o simplă afirmație făcută în acest sens nefiind suficientă pentru a determina admiterea căii de atac.
Motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 304 din Codul d e procedură civilă este strâns legat de art. 969 din Codul civil, care statuează următoarele: convențiile legal făcute au putere de lege și, ca atare, judecătorii sunt obligați să le aplice așa cum au fost concepute și redactate de părțile contractante. Dacă părțile nu execută voluntar contractul, la cererea creditorului instanța va putea dispune executarea lui forțată, instanța fiind "legată" de contract cum ea se află "legată" de lege. Instanța nu va putea ignora sau modifica o clauză contractuală, dar pentru a dispune executarea forțată a contractului, ea poate și adeseori trebuie să-l interpreteze, regulile de interpretare a clauzelor echivoce, confuze sau a celor contradictorii pe care le cuprinde contractul fiind cele prevăzute de art. 978-979, art. 980 și art. 983-984 din Codul civil. Convențiile obligă părțile nu numai la ceea ce, în mod expres, s-a prevăzut prin clauzele lor, dar și la ceea ce ar rezulta din clauzele tacite care completează actul juridic. Iar instanța, interpretând contractul, va trebui să dea contur unor asemenea clauze. Interpretarea contractului, dacă este necesară, aparține instanței de fond. Instanța de recurs va putea fi implicată, sub motivul de recurs arătat, numai atunci când, pe calea interpretării greșite, s-a ajuns la schimbarea naturii ori înțelesului vădit neîndoielnic al actului interpretat, ceea ce nu este cazul în speța de față, unde judecătorul-sindic nu a denaturat înțelesul vreunui act juridic.
Deși sentința tribunalului nu poate fi atacată cu apel, ceea ce face ca în speță să fie incidente și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, nu înseamnă că un recursomisio mediodevine în mod automat admisibil. Aceasta, pentru că instanța de control judiciar, soluționând calea de atac a recursului, nu trebuie să procedeze la o judecată din nou a procesului, ci numai să verifice dacă hotărârea primei instanțe a fost sau nu pronunțată cu respectarea legii, acest examen urmând să fie făcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Însă, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 2 din același cod, instanța poate ridica numai motive de ordine publică, asemenea motive nefiind identificate în speță.
Așa fiind, constatând că nu există temeiuri de modificare a hotărârii, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva Încheierii comerciale nr. 227//09.04.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului C-S nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. M - 12.10.2009
Tehnored. - 12.10.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Magdalena Mălescu, Csaba
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 1701/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
