Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1584/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DosarUL nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 1584
Ședința publică de la 25 2008
PREȘEDINTE: Angela Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Radu Mateucă Mateucă
JUDECĂTOR 3: Carmen Popescu
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței nr. 1187/09.07.2008 pronunțate de judecătorul-sindic de la Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL prin lichidatorul TG J și intimata-creditoare DGFP
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederat că la dosar s-a depus prin serviciul arhivă de către Tîrgu J - lichidatorul debitoarei SC SRL un raport privind posibilitatea urmăririi silite a administratorului social al SC SRL, după care:
Curtea constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare.
CURTE A:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 02 iulie 2008, lichidatorul judiciar TG. desemnat s-o administreze procedura falimentului debitorului SC SRL J, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități, precum și plata onorariului lichidatorului de 1400 lei din fondul de lichidare.
Tribunalul Gorj - Secția Comercială, prin sentința nr. 1187/09 iulie 2008 a respins obiecțiunile AVAS la raportul privind închiderea procedurii și a admis cererea lichidatorului dispunând închiderea procedurii falimentului debitorului SC SRL J și radierea din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj.
A fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții.
S-a dispus notificarea sentinței de închidere a procedurii DGFP G și ORC de pe lângă Tribunalul Gorj, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Deasemenea, judecătorul-sindic a încuviințat și plata din fondul special de lichidare a onorariului de 1400 lei către lichidatorul judiciar.
S-a reținut că prin sentința nr. 754/14 mai 2008, a fost antrenată răspunderea materială a administratorului pentru întreaga masă pasivă de 17114,56 lei conform art. 138 lit(d) din Legea 85/2006, hotărârea rămasă definitivă și irevocabilă.
În opinia judecătorului - sindic, legea insolvenței nu condiționează închiderea procedurii de executare silită asupra averii persoanelor găsite responsabile de aducerea patrimoniului societății debitoare în stare de insolvență, iar susținerile creditoarei AVAS B în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor legale, sunt nefondate pentru că pot exista situații în care averea persoanelor responsabile să intre valori mult mai târziu, ceea ce nu justifică păstrarea dosarului, în acest stadiu de procedură, până la recuperarea de către creditori prin executare silită a sumelor datorate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, care a învederat că, în mod greșit s-a făcut aplicarea art. 131 din Legea 85/2006, în condițiile în care au fost încălcate prevederile art. 142 alin.2 din același act normativ, în sensul că lichidatorul judiciar nu a pus în executare Încheierea nr. 754/14 mai 2008 prin care s-a dispus antrenarea răspunderii administratorului falitei pentru pasivul societății.
S-a considerat că sentința recurată este contrară spiritului Legii 85/2006, iar prin închiderea procedurii anterior desemnării unui executor judecătoresc care să execute silit patrimoniul persoanelor culpabile de insolvența societății, creditorii sunt puși în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane.
Sentința nu precizează cum va fi pusă în executare hotărârea de atragere a răspunderii și nu precizează de asemenea destinația sumelor respective.
Prin modificarea art. 142 alin. 1 din Legea 85/2006, legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor, inclusiv al creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului.
Aceasta nu înseamnă că, judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului să execute titlurile de creanță.
În opinia recurentei și art. 142 alin. 2 trebuie interpretat că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii prevăzute de Legea 85/2006.
Prin interpretarea art. 142 alin. 2 din Legea 85/2006, în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat, s-ar ajunge la situația de a transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o are.
S-a depus întâmpinare de către lichidatorul Tg. J, care a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că art. 142 din Legea 85/2006 stabilește în mod clar că executorul judecătoresc efectuează executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin.1 din lege și că singura atribuție a lichidatorului judiciar este aceea de a pune la dispoziție tabelul definitiv consolidat.
Prin încheierea din 28 octombrie 2008, Curtea a dispus emiterea unei adrese către lichidatorul judiciar în vederea întocmirii unui raport referitor la posibilitatea urmăririi silite a administratorului social, în condițiile în care relațiile comunicate prin întâmpinare sunt insuficiente, raport înaintat de către pentru termenul din 25 2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate în cauză, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat.
Ceea ce s-a invocat de către recurentă a fost faptul că lichidatorul nu a pus în executare hotărârea prin care s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator în temeiul art. 138 din Legea 85/2006.
Într-adevăr, scopul Legii 85/2006 este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, iar potrivit art. 5 alin. 1, organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul judiciar și lichidatorul.
Mai există o prevedere în legea insolvenței care stipulează că, prin închiderea procedurii, judecătorul sindic, administratorul judiciar sau lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcate de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitori și averea lui (136 din legea 85/2006).
În lumina acestor dispoziții, recurenta AVAS susține că art. 142 alin.2 din Legea 85/2006 ar trebuie interpretat în sensul că lichidatorul ar trebui să pună în executare sentința de antrenare, astfel am fi în situația în care executorul judecătoresc s-ar indentifica cu lichidatorul judiciar, ceea ce din punct de vedere legal este inacceptabil, întrucât executorul nu poate avea competențele lichidatorului judiciar.
Dispozițiile legale în discuție, respectiv art. 142 din Legea 85/2006, nu stabilesc de cine anume poate fi începută executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1, însă precizează cu claritate faptul că sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Faptul că legea insolvenței are anumite prevederi care dau naștere la interpretări, nu îndreptățește poziția cum că, executorul judecătoresc s-ar transforma în condițiile actuale, într-un adevărat practician în insolvență.
În ceea ce privește situația de fapt, nu se justifică efectuarea de noi demersuri de către lichidatorul judiciar, atâta timp cât nu există șanse reale de executare silită a administratorului social care implică oricum noi cheltuieli de procedură și deci creșterea pasivului debitorului.
Ori, în speța de față faptul că administratorul social al debitorului SC SRL nu poate fi executat silit este evidențiat și de procesul - verbal de sechestru nr. 3628/15 2006, prin care AVAS a început formele de executare împotriva administratorului social, fără nici un succes.
Față de aceste considerente, Curtea, în raport de prevederile art. 312 pr. civ, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul formulat de creditoarea AVAS B, cu sediul în B, sector 1, Promoroaca, nr. 9-11, împotriva sentinței nr. 1187/09.07.2008 pronunțate de judecătorul-sindic de la Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL, cu sediul în -J, sat Podul lui, județul G, prin lichidatorul TG J, cu sediul în Tîrgu J,. 3, și intimata-creditoare DGFP G, cu sediul în Tîrgu J,-, județul G.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008.
Președinte, | Judecător, Mateucă | Judecător, |
Grefier, |
26 2008
Red. Jud. RM
Jud. Fond.
Ex. 4
Președinte:Angela RădulescuJudecători:Angela Rădulescu, Radu Mateucă, Carmen Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
