Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 16/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.16/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 22 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Ștefăniță
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de debitoarea împotriva încheierii ședinței din camera de consiliu din 5 noiembrie 2007, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2008.
Asupra recursului de față:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu din 5.11.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis cererea formulată de creditorii și
S-a ridicat dreptul de administrare al debitorului și s-a dispus tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al administratorului judiciar Insolvency Specialists.
A reținut judecătorul sindic că, debitoarea a efectuat plăți după data deschiderii procedurii, plăți care au fost constatate de către Curtea de APEL BRAȘOV ca fiind nule.
S-a mai reținut că, continuarea activității debitorului este supusă supravegherii administratorului judiciar dispoziție legală care nu s-a respectat, administratorul judiciar fiind împiedicat să intre în sediul debitoarei.
În plus un alt aspect arătat a constat în aceea că debitoarea a înstrăinat active, conforma contractului de vânzare-cumpărare autentificat la sub nr. 44/16.01.2007 fără a avea autorizarea prealabilă a administratorului judiciar, conform art. 49(2) din Legea 85/2006.
Față de cele sus arătate, s-a admis cererea celor doi creditori, conform art. 47,48 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs debitoarea aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii recurate, în sensul respingerii cererii de ridicare formulată de creditorii și SC SRL.
În expunerea motivelor de recurs se arată că cererea de radiere a dreptului de administrare n-a fost dovedită de creditori, singurul aspect invocat de creditori, cu corespondent în realitate fiind cel a înstrăinării la 16.01.2007 a unui imobil din averea debitoarei. Ori, această vânzare nu are caracter ocult ea având la bază aprobarea Adunării Generale Extraordinare a acționarilor.
Totodată, prețul contractului s-a stabilit pe baza unei expertize de evaluare comandată de el fiind încasat în contul curent de societatea debitoare. Fiind utilizat exclusiv pentru achitarea datoriilor bugetare, dovadă fiind cererile de renunțare la judecată, ale celorlalți creditori.
Așa fiind, operațiunea incriminată nu a avut scop fraudulos, ci a adus debitoarei posibilitatea de a realiza scopul urmat de Legea 85/2006, lichidarea pasivului debitoarei și salvarea existenței juridice a debitoarei și continuare a activității sale comerciale.
Ori, soluția judecătorului sindic nu face decât să canalizeze evoluția debitoarei spre un nou blocaj financiar, iar "plata nelegală cu încălcarea ordinii de preferință a creditorilor" este un concept golit de orice conținut. În plus, ridicarea dreptului de administrare va împinge debitoarea spre un faliment artificial creat în contextul în care administratorul judiciar a încercat din răsputeri continuarea procedurii, respingând planul de reorganizare, încălcându-se principiile de drept ce guvernează procedura insolvenței în România.
Relativ la aspectele procedurale ce atrag incidența art. 105 alin.2 Cod procedură civilă se arată că la termenul din 18.10.2007 nu s-a acordat nici un de judecată, care să fi fost comunicat părților, pentru 5.11.2007. Astfel, dintr-o eroare materială, s-a preluat în dispozitivul încheierii de ședință din 18.10.2007, dispozițiile încheierii de ședință anterioare din 11.10.2007. Mai mult decât atât la termenul intermediar, judecătorul sindic a declarat că rămâne în pronunțare asupra cererilor creditorilor SRL și, această împrejurare fiind confirmată și de faptul că, în motivarea încheierii din 18.10.2006 s-au inovcat dispozițiile art. 47 alin.6 din Legea 85/2006.
În fine, prin faptul că totuși reprezentanta creditoarelor a pus concluzii în camera de consiliu la 5.11.2007, singură în fața judecătorului sindic și în condiții de vădită non-transparență, s-a încălcat dreptul la apărare al debitoarei și principiul contradictorialității, fapt de natură a-i prejudicia interesele procesuale.
Se conchide că, la termenul din 5.11.2007, părțile nu puteau și nu trebuiau să fie prezente, întrucât pe de o parte s-ar fi contrazis dispozițiile art. 47 alin. 6 din legea insolvenței, iar pe de altă parte fiind lipsit de logică să se dezbată cererea de ridicare a dreptului de administrare și să se mai acorde un al treilea termen de judecată.
Nu s-a motivat în drept.
Recursul este neîntemeiat.
Nulitatea absolută a încheierii recurate, pentru încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, respectiv aplicabilitatea art. 105 alin.2 Cod procedură civilă, pentru încălcarea unor norme imperative nu se susține.
Astfel, încheierile de ședință din 11.10.2007, 18.10.2007 și 5.11.2007 sunt acte autentice, iar împotriva încheierii pronunțate de judecătorul sindic în 5.12.2007, privind îndreptarea erorilor materiale din încheierile de ședință din 18.10.2007 și 11.10.2007 nu s-a declarat recurs, în condițiile art. 2813Cod procedură civilă.
Din această perspectivă, conținutul încheierilor de ședință din 11.10.2007 și respectiv 18.10.2007 rămâne nemodificat în ceea ce privește actele de dispoziție ale instanței, cu excepția eliminării debitoarei, față de prevederile art. 47 alin.6 din Legea 85/2006.
Într-adevăr, art.47 alin.6 conferă legitimare procesuală exclusiv administratorului judiciar, comitetului creditorilor și administratorului special și deci debitoarea SA, precum și creditorii SRL și nu au calitate procesuală pasivă.
Astfel, necitarea debitoarei n-a încălcat vreo normă imperativă și deci, nu s-a produs o vătămare, iar pe de altă parte recurenta, în cadrul art. 105 alin.2 poate afirma încălcarea propriului său drept ori interes.
Dacă ne raportăm la citarea creditorilor și, și implicit la cuvântul lor acordat pe fondul cauzei, reținem că, într-adevăr există act de procedură întocmit cu nerespectarea formelor legale, însă vătămarea nu s-a produs, pentru că textul de lege nu conferă legitimare procesuală debitoarei, iar prin nelegala citare a creditorilor nu s-a conferit legitimare procesuală acesteia. Altfel spus, nu s-a încălcat dreptul recurentei de a se apăra ori de a combate orice element de fapt sau de drept al cauzei, pentru că el nu există, nefiind încălcat principiul contradictorialității și legat de acesta al dreptului la apărare.
Relativ la fondul cauzei, dispozițiile art. 47 alin.5 rețin ca și cauza de ridicare a dreptului de administrare, pierderile continue din averea debitorului. Astfel, cererea administratorului judiciar se privește a fi nedovedită din perspectiva faptului că, acesta a fost împiedicat să intre în sediul debitoarei, ori a înstrăinării de active prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 44/16.01.2007, fără a avea autorizarea administratorului judiciar, conform art. 49 alin.2 din Legea 85/2006. Aceasta, întrucât textul de lege privește exclusiv pierderea continuă, nu și legalitatea actelor debitoarei dacă acestea nu au ca urmare o pierdere efectivă. Astfel, în condițiile art. 305 Cod procedură civilă, s-a probat că prețul vânzării nu a fost deturnat, ci încasat în contul curent al societății debitoare. Împrejurarea că ulterior s-a făcut o plată preferențială la anumite categorii de creditori, excede prezentului cadru procesual.
Se susține raționamentul judecătorului relativ la plățile efectuate după data deschiderii procedurii, plăți constatate nule; către creditorii R A, SC B, SC SA, SC RA și Direcția Fiscală a Consiliului local B ( Decizia 189/R/11.04.2006 a Curții de APEL BRAȘOV ), pentru care aceștia au formulat cereri de renunțare la judecată și care nu s-au mai întors în patrimoniul debitoarei. că plata nulă, neurmată de repetițiune constituie o pierdere continuă raportat la numărul creditorilor existenți la momentul judecății, intimații și SRL.
Pentru motivele de fapt și de drept sus amintite, conform art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de debitoarea A împotriva încheierii date în ședința camerei de consiliu din 5.11.2007 și pronunțate de judecătorul sindic în dosar - al Tribunalului Brașov.
Văzând art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe debitoare să plătească intimatei SRL suma de 2380 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea împotriva încheierii date în ședința camerei de consiliu din 5.11.2007 și pronunțate de judecătorul-sindic în dosar - al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Obligă pe debitoare să plătească intimatei SRL suma de 2380 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.: / 23.01.2008
Dact.: / 25.01.2008 /- 2 ex -
Judecător-sindic:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
