Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 163/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 163/2010
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva sentinței comerciale nr.1942/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Față de actele și lucrările dosarului instanța constată cauza în stare de judecată și față de împrejurarea că recurenta creditoare solicită judecarea cauzei în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.1942/C/15.12.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibius -a respins contestația formulată de creditoarea DGFP S, în temeiul art.129 din Legea insolvenței s-a aprobat raportul falitei SC SRL întocmit de lichidatorul judiciar Grup S, s-a încuviințat plata sumei de 3070 lei, cheltuieli de procedură din fondul de lichidare pentru lichidatorul judiciar și, în temeiul art.132 al.2 din Legea insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL S și radierea debitorului din Registrul Comerțului.
Totodată, în temeiul art.135 din Legea insolvenței s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului social, DGFP și Oficiul Registrului Comerțului, iar în temeiul art.136 din Legea insolvenței a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că:
Prin sentința comercială nr.794 din 19.05.2009 a Tribunalului Sibius -a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei.
Raportul întocmit de lichidatorul judiciar Grup reprezentat prin ec., în conformitate cu prevederile art.25 lit.a) și art.59 din Legea nr.85/2009 modificată, a evidențiat cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență concluzionând în sensul că nu există bunuri în averea debitorului și că nu există premisele angajării răspunderii administratorului social întrucât "nu au fost identificate fapte dintre cele prevăzute expres și limitativ de art.138 alin.1 din Legea insolvenței".
Sub acest aspect s-a reținut în raport că, principala cauză a apariției stării de insolvență a reprezentat-o volumul mare de pierderi, posibil din cauza unui management defectuos al societății lipsa unui spațiu adecvat, concurența în domeniu, dotarea tehnică a societății.
Cu privire la contestația formulată la acest raport, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada celor susținute, respectiv că în cauză sunt incidente prevederile art.138 alin.1 lit.c și a din Legea nr.85/2006, motive pentru care a respins-
S-a arătat că raportul a fost adus la cunoștința creditorilor și menționat în registrul oficiului comerțului, conform art.189 alin.1 lit.a) și alin.2 din Ordinul Ministerului Justiție nr.2549/2008.
Întrucât art.131 din Legea nr.85/2006 modificată nu condiționează închiderea procedurii de întocmirea unui raport final, judecătorul sindic văzând prevederile art.131 alin.2 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii și radierea societății din registrul comerțului.
În conformitate cu prevederile art.135 din Legea nr.85/2006 modificată s-a dispus ca hotărârea să fie notificată Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului S și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru efectuarea mențiunilor.
Având în vedere poziția lichidatorului provizoriu în cadrul procedurii insolvenței, de participant cu rol și atribuții determinate de lege, judecătorul sindic a constatat că practicianul în insolvență desemnat în cauză a întreprins operațiunile prevăzute de lege în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri care au determinat efectuarea de cheltuieli (de plăți) evidențiate în decontul depus la dosarul cauzei.
S-a motivat că s-a dovedit în cauză că în patrimoniul societății în faliment nu au existat fonduri sau bunuri valorificabile, astfel că potrivit art.15 din Legea nr.85/2006, s-a încuviințat plata acestor cheltuieli justificate prin decontul depus la fila 188, din fondul de lichidare, conform art.9 alin.4 din Legea nr.85/2006, al cărui scop este tocmai acela de a asigura sumele necesare desfășurării procedurii precum și remunerarea activității desfășurate de administratorii și lichidatorii judiciari.
Împotriva acestei sentințe, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sad eclarat recurs, în termen și motivat, solicitând să fie modificată în tot, în sensul admiterii contestației, pe care a formulat-o și a antrenării răspunderii administratorului social pentru pasivul societății în cuantum de 29.926 lei, în drept fiind invocate prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
A motivat că în mod greșit judecătorul sindic a reținut concluziile raportului lichidatorului judiciar, în baza căruia acesta a solicitat închiderea procedurii în baza art.131 din Legea nr.85/2006, simplul fapt al plecării administratorului social în Italia neconstituind un impediment al atragerii răspunderii acestuia în temeiul prevederilor legale, mai ales că la nivelul ANAF exista un serviciu specializat în acest sens, privind cooperarea cu autoritățile străine în vederea identificării persoanelor aflate în această situație, și având în vedere că însuși lichidatorul recunoaște că este vorba despre un "prejudiciu adus societății" de către administratorul social, dar precizează că este puțin probabil să fie vreo șansă de recuperare, concluziile fiind astfel contradictorii.
A susținut că, din cele prezentate în cuprinsul raportului final, rezultă că sunt îndeplinite prevederile art.138 al.1 lit.a și c din Legea nr.85/2006, că la capitolul active circulante figurează stocuri în valoare de 38.953 lei, dar la data întocmirii raportului final, 27.10.2009, societatea nu mai deținea nici un bun care să poată fi valorificat, că lichidatorul a formulat numai generic concluziile cu privire la premisele în vederea atragerii răspunderii.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele, în aplicarea prev. art.304/1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este fondat.
În tabelul definitiv al creanțelor figurează un singur creditor DGFP S cu o creanță de 29.926 lei (168).
În raportul privind cauzele și împrejurările ce-au dus la apariția insolvenței debitoarei SC SRL S, referitor la persoanele cărora le-ar fi imputabilă, lichidatorul judiciar s-a referit la volumul mare de pierderi realizat de societate din activitatea de exploatare, arătând că este posibil ca pierderile să fi fost generate de managementul defectuos, de lipsa spațiului necesar desfășurării activității, de concurența din acest domeniu de activitate și de dotarea tehnică a societății. Astfel, a precizat că prin plecarea în Italia a asociatului unic, care este și administrator, cheltuielile de procedură cresc corespunzător și este puțin probabil că prin contactarea administratorului social și atragerea răspunderii acestuia să existe vreo șansă de recuperare din prejudiciul adus societății (173).
Concluzia a fost că nu sunt premize pentru atragerea răspunderii administratorului social al societății, cu propunerea închiderii procedurii potrivit art.131 din Legea nr.85/2006.
În contestația formulată, creditoarea DGFP Sac riticat caracterul echivoc al concluziilor lichidatorului, motivând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.138 al.1 lit.a și c din Legea nr.85/2006, pentru motivele pe care le-a dezvoltat în cuprinsul respectivei contestații (176-177).
Așa cum s-a arătat în cele ce preced, judecătorul sindic a respins contestația arătând doar că este neîntemeiată, pentru că nu s-a făcut dovada celor susținute, respectiv că sunt incidente prev.art.138 al.1 lit.c și a din Legea nr.85/2006.
Această motivare, foarte succintă, într-o singură frază, echivalează cu nemotivarea, ori prevederile art.261 al.1 pct.5 Cod pr.civilă impun ca în cuprinsul hotărârii, între altele, să se arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Cum acest dispoziții n-au fost respectate, hotărârea fiind nelegală se impune a fi casată.
Prin urmare, în aplicarea art.304 pct.7 Cod pr.civilă și apreciind că fondul nu a fost cercetat, în baza art.312 al.1-3 și 5 Cod pr.civilă va fi admis recursul, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S împotriva sentinței nr.1942/C/15.12.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu, și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. SM:
2ex/08.03.2010.
Jud.sind.
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
