Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 164/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 164
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 3: Mariana Moț
Grefier -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței nr. 475/30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr-/2/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant B în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL și intimata pârâtă debitoare SC SRL prin administrator special, având ca obiect procedura insolvenței - acțiune in anulare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 4 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, la cererea apărătorului recurentei, a amânat pronunțarea pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 475/30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-/2/2008, s-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar B al debitoarei SC SRL, prin reprezentant legal și s-a anulat vânzarea activului hală de producție situat în C,- jud.D cât și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.640 din 23.02.2007, privind imobilul situat în orașul - jud.
A fost obligată pârâta să restituie societății debitoare bunurile transmise.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința nr. 347 din 3.09.2007, a fost deschisă procedura simplificată a falimentului potrivit legii nr. 85/2006, la cererea creditoarei SC SA Tîrgu M, pentru o creanță de 795.378,74 lei.
Prin factura fiscală nr. - din 20.11.2001 a fost înstrăinat imobilul hală de producție situat în C,- și acest bun imobil a figurat în evidențele societății debitoare și înregistrat la Primăria C până la data de 17 decembrie 2007 când s-a formulat o cerere de radiere a rolului fiscal, în baza facturii menționată mai sus.
La această dată debitoarea nu mai avea dreptul să opereze vreo modificare în ce privește evidențele sale, dat fiind faptul că la 3.09.2007, s-a deschis procedura simplificată a falimentului și s-a ridicat dreptul de administrare al debitoarei.
Această împrejurare dovedește faptul că factura fiscală s-a întocmit pro cauza, iar înstrăinarea efectivă s-a produs la sfârșitul anului 2007, după deschiderea procedurii cu intenția vădită a părților de a înlătura posibilitatea anulării tranzacției. De menționat că societatea debitoare prin actualul administrator nu a răspuns la convocarea expertului contabil și care a întocmit expertiza în baza actelor de la dosar și a celor prezentate de societatea pârâtă.
Din relațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului referitor la cele două societăți, rezultă faptul că până la data de 2.11.2005, asociați ai societății au fost și care au avut această calitate și la societatea pârâtă din anul 1999 până în anul 2004. Deci calitatea de asociat și de administrator în anul 2001 când societatea pârâtă declară că a avut loc înstrăinarea imobilului, era deținută de aceleași persoane atât la societatea vânzătoare cât și acea cumpărătoare.
Din aceste înscrisuri rezultă faptul că înstrăinarea imobilului s-a produs prin înțelegerea celor două părți care erau reprezentate de aceleași persoane și cu scopul de fraudare a creditorilor. Chiar în acea perioadă conform cererii de creanță depusă de creditoarea SC SA, societatea debitoare înregistra un debit substanțial față de aceasta.
Nu poate fi reală data înstrăinării activului din cuprinsul facturii fiscale, deoarece apare ilogic să depui o declarație de radiere din registrele Primăriei C la data de 17 decembrie 2007, după data deschiderii procedurii și de către o persoană pe nume care nu deținea nici o calitate în cadrul societății și pentru care oricum nu se mai puteau face operațiuni, dat fiind declanșarea procedurii falimentului încă din luna septembrie a anului 2007.
Această împrejurare a condus la ideea că ștampila societății se află încă în posesia foștilor reprezentanți și care de asemenea au putut să încheie acele procese verbale de compensare, depuse de pârâtă la dosar, privind anul 2001 cu care să facă dovada faptului că ar fi achitat prețul imobilului.
Pe aceste considerente apare ca fiind neîntemeiată susținerea pârâtei din întâmpinare, referitoare la faptul că transferul patrimonial a intervenit în anul 2001, iar deschiderea procedurii falimentului privind pe debitoare a avut loc la data de 3 septembrie 2007, astfel că au trecut mai mult de 3 ani, potrivit art.80 al.1 lit.c din Legea nr.80/2006, excepția invocată urmând astfel să fie respinsă.
În ce privește vânzarea imobilului situat în prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.640/23.02.2007, s-a reținut că aceasta s-a încheiat în frauda creditorilor societății debitoare, deoarece prețul nu a fost achitat, procesele verbale de compensare depuse de către pârâtă, nefăcând dovada realității datoriilor societății debitoare către pârâtă.
Prin această modalitate au fost trecute active de pe o societate pe alta, aparținând acelorași persoane, iar creditorii nu-și mai pot recupera creanțele deoarece debitoarea și-a înstrăinat toate activele.
De menționat că tabelul de creanțe al societății debitoare este în sumă de 1.513.470 lei, iar aceasta la momentul deschiderii procedurii nu mai deținea nici un bun mobil sau imobil în proprietate, deși din relațiile transmise de Primăria municipiului C rezultă faptul că aceasta a avut în proprietate și în evidențele instituției atât bunuri imobile cât și mobile ce au fost înstrăinate aceleași societăți pârâte.
Intenția de fraudare a creditorilor mai este demonstrată și de faptul că societatea debitoare și-a mutat sediul din C în comuna jud O la 30.05. 2006, ocazie cu care s-a efectuat cesiunea integrală a părților sociale deținute de asociatul, către și care în dosarul de fond a informat instanța că nu a avut cunoștință de desemnarea sa în această calitate, deoarece suferă de o boală psihică, fiind chiar pus sub curatelă.
Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 640/23.02.2007, nu dovedește incidența în cauză a dispozițiilor art.82 din Legea nr. 85/2006, și anume că transferul cu caracter patrimonial a fost făcut de către debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente, deoarece din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că societatea debitoare a desfășurat vreo activitate în cursul acelui an, mai ales că aceasta a înstrăinat anterior toate bunurile sale unor societăți la care într-o perioadă de timp asociații administratori au fost aceleași persoane ca cele din societatea debitoare.
Deși administrator devenise din anul 2006 numitul, înstrăinarea din anul 2007 fost efectuată de o altă persoană și anume, care nu mai avea nici o calitate și pentru care oricum nu s-a depus nici un act la dosar din care să rezulte împuternicirea dată de asociatul unic și administratorul societății.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC SRL, Tg. C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sub aspectul netemeiniciei, s-a invocat că instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată, interpretând greșit probele adminJ.
Astfel, din factura fiscală nr.-/20.11.2001, dar și din concluziile raportului de expertiză contabilă, rezultă că înstrăinarea imobilului -hală de producție, a avut loc în anul 2001, factura întocmită în conformitate cu legea contabilității și înregistrată în evidența contabilă a recurentei cumpărătoare.
S-a susținut că în raport de aceste probe, în mod eronat instanța de fond a considerat că actul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în luna decembrie 2007.
Plata prețului stabilit în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.640/23.02.2007, a fost dovedită cu procesele verbale de compensare din data de 24.05.2006, în cuantum de 87.108 lei, respectiv 97.312 lei, facturile fiscale care atestau drepturile de creanță reciproce fiind depuse la dosar, iar reclamanta nu a contestat aceste documente.
În mod eronat s-a reținut că debitoarea a fost de rea credință la încheierea actelor juridice, aceasta încasând prețul bunurilor înstrăinate, iar imobilul -hală de producție din C, s-a înstrăinat în anul 2001, anterior nașterii dreptului de creanță al creditoarei SC SA.
Tot eronat s-a reținut că recurenta cumpărătoare a fost de rea credință, întrucât - deși la momentul încheierii actului de înstrăinare din 20.11.2001- ambele societăți aveau aceiași asociați - vânzătoarea SC SRL înregistra profit, iar de la momentul încheierii actului juridic și până la data deschiderii procedurii au trecut aproape 6 ani.
În ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr.640/23.02.2007, la momentul încheierii acestuia, organele de conducere erau diferite. Astfel, asociat și administrator al recurentei cumpărătoare, era numitul, iar al debitoarei vânzătoare era numitul.
S-a mai invocat că instanța de fond nu a avut rol activ, potrivit art.129 (5) pr.civ. astfel că trebuia să administreze proba testimonială, în situația în care a înlăturat factura fiscală nr.-/2001 și constatările expertizei contabile.
Sub aspectul nelegalității, s-a susținut că hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.80 alin.1 lit.c din Legea 85/2006 și ale art.1160 civ.
Pentru admisibilitatea unei cereri în anulare a unui act juridic, întemeiată pe dispozițiile art.80 alin.1 lit.c din legea insolvenței, se impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: transferul să fi avut loc în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii și intenția tuturor părților contractante de a sustrage bunul de la o eventuală urmărire sau lezarea în orice fel a drepturilor creditorilor.
acestei acțiuni constă în existența unui concert fraudulos, condiție care nu este îndeplinită în cauză, iar interpretarea dată de instanță, în sensul că neplata prețului denotă reaua credință a părților, este eronată, neexecutarea obligației respective constituie motiv de rezoluțiune a convenției.
Dispozițiile art.1169 civ. nu au fost aplicate având în vedere că, deși din probele adminJ. nu rezultă existența unei fraude, cererea de anulare nu a fost respinsă.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.3041și 304 pct.9 pr.civ.
Recursul este fondat.
Lichidatorul judiciar a solicitat anularea a două transferuri din averea debitoarei SC SRL și anume, hala de producție situată în C și imobilul situat în orașul, județul
Referitor la înstrăinarea imobilului hală de producție, în mod greșit instanța de fond a apreciat că actul juridic de vânzare-cumpărare s-a încheiat după deschiderea procedurii simplificate a falimentului (03.09.2007), respectiv la sfârșitul anului 2007, fără a se indica o dată exactă, această concluzie bazându-se pe cererea din 17 decembrie 2007, prin care s-a solicitat scoaterea din evidențele fiscale a activului respectiv, de la rolul societății debitoare. Înregistrarea sau radierea unui bun din evidențele fiscale nu prezintă relevanța asupra momentului dobândirii dreptului de proprietate.
În mod eronat judecătorul sindic a apreciat că factura fiscală nr.-/2001, care atestă vânzarea activului "hală de producție", este întocmită pro cauza, înlăturând fără temei acest document, cât și concluziile expertizei care, pe baza verificărilor evidenței contabile, a constatat că factura enunțată anterior, a fost înregistrată în contabilitatea recurentei cumpărătoare în contul 2121"clădiri industriale", încă din anul 2001.
Prin urmare, contractul de vânzare-cumpărare al activului hală de producție din C, s-a încheiat în 2001, astfel că acest transfer nu s-a realizat în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, nefiind îndeplinită prima condiție prevăzută de art.80 alin.1 lit.c din Legea 85/2006, așa încât nu se mai impune analizarea intenției părților contractante de a sustrage bunul de la urmărire.
Referitor la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.640 din 23.02.2007, se constată că anterior părțile au încheiat la 16.05.2006 precontractul nr.98 și s-a emis factura nr.- (fila 155-156 dosar fond).
La 24 mai 2006, s-au încheiat procesele verbale de compensare a prețului stabilit pentru activul din în precontract, cu datorii anterioare ale debitoarei vânzătoare, fiind depuse la dosar copiile facturilor, care nu au fost contestate, astfel că în mod greșit instanța de fond a apreciat că prețul nu a fost plătit, mai ales că plata prin compensare a fost verificată și constatată de expertiza contabilă. Pe de altă parte, neplata prețului nu constituie un motiv de anulare a transferului ci de rezoluțiune a actului juridic.
Actul de vânzare-cumpărare din februarie 2007 este încheiat în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, fiind îndeplinită prima condiție impusă de lege.
Cât privește intenția părților contractante de a sustrage bunul de la urmărire sau lezarea în orice fel a drepturilor creditorilor - existența concertului fraudulos al părților, Curtea constată următoarele;
La momentul încheierii antecontractului, cât și la încheierea contractului, societățile nu mai aveau aceiași asociați. Antecontractul și procesele verbale de compensare (luna mai 2006), s-au încheiat când debitoarea vânzătoare avea administrator pe, iar actul autentic din 23.02.2007 a fost încheiat prin aceiași persoană, deși mandatul său încetase la 30 mai 2006, când a fost desemnat administrator asociatul.
Mențiunea din înscrisul autentic, în sensul că aceasta a avut împuternicire din partea, este în contradicție cu forma de organizare a debitoarei SC SRL, societate cu răspundere limitată cu un singur asociat, care are și atribuțiile adunării generale.
De altfel și declarațiile de scoatere din evidența fiscală a unor bunuri ce au aparținut debitoarei, au fost făcute de aceeași persoană, ceea ce denotă că numirea asociatului unic în funcția de administrator al societății debitoare a fost fictivă, mai ales că acesta are o afecțiune neuropsihică necontestată de niciuna din părți și dovedită cu certificatul de handicap.
Atât fostul administrator al debitoarei, cât și reprezentantul recurentei cumpărătoarei O au fost numiți administratori la cele două societăți în perioada când acestea aveau aceiași asociați.
Între cele două societăți au avut loc de-a lungul timpului, o serie de transferuri, atât de bunuri imobile cât și mobile, situație ce rezultă din declarațiile de scoatere din evidența fiscală a unor mijloace de transport de la rolul debitoarei, care au fost vândute în mare parte tot recurentei cumpărătoare. Mai mult reprezentanții părților au convenit, la câteva zile după încheierea antecontractului, ca prețul să fie plătit prin compensare cu creanțe pe care cumpărătoarea le avea împotriva debitoarei, ca apoi administratorul debitoarei să fie revocat, desemnându-se administrator o persoană cu afecțiuni psihice.
Faptul că reprezentanții părților încheiaseră mai multe acte de transfer din averea debitoarei cât și împrejurările în care s-a încheiat precontractul, actul autentic și modul de plată a prețului fac dovada că și cumpărătoarea a cunoscut, prin reprezentantul său, dificultățile financiare ale vânzătoarei, starea de insolvență a acesteia. Prin acest act juridic recurenta de fapt își recuperează creanțele deținute împotriva debitoarei, care avea deja o datorie considerabilă - 795.378,74 lei, către creditoarea SC SA.
Așadar, părțile actului juridic nr. 640/2007, au urmărit lezarea drepturilor celorlalți creditori, astfel că acțiunea va fi admisă în parte, cu privire la acest contract, în temeiul art. 80 alin 1 lit.c din Legea nr. 85/2006.
În temeiul art.312 alin.1 pr.civ. se va admite recursul declarat de pârâta SC SRL, se va modifica sentința în sensul că se va admite în parte acțiunea, se va anula contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 640/23.02.2007, va fi obligată pârâta să restituie debitoarei bunurile ce au făcut obiectul acestui contract și se va respinge acțiunea privind anularea vânzării cumpărării activului Hală de producție din C,-, jud.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în Tg. C,-, jud. G, împotriva sentinței nr. 475/30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-/2/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant B, cu sediul în B,-, - 101,. 6, sector 3, în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL și intimata pârâtă debitoare SC SRL prin administrator special.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Anulează contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 640/23.02.2007 și obligă pârâta să restituie debitoarei bunurile ce au făcut obiectul acestui contract, respectiv imobilele situate în municipiul,-, jud. B, identificate la, sub nr.top 3542/1/82 - centrală termică, platformă transport și teren aferent în suprafață de 154,82mp și la, sub nr. top 3542/1/15 alee în suprafață de 318,10mp.
Respinge acțiunea privind anularea vânzării cumpărării activului Hală de producție din C,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
12 Februarie 2010
Red. / 3 ex.
Tehnored. / 10.03.2010
Jud. sindic: - Tr.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Tudora Drăcea, Mariana Moț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
