Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2334/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2334/2009
Ședința publica din data de 05 octombrie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER:- -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de debitoarea SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 1043 din 18.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații BANCA TRANSILVANIA SA - SUCURSALA C, SC SRL, DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE C, având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii insolvenței.
În data de 01.10.2009 și respectiv 02.10.2009 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea recurentei SC SRL și a intimatei SC SRL ( 12 -23).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 septembrie 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr.1043 din 8 martie 2009 Tribunalului Comercial Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de creditoarea SC SRL, împotriva debitoarei SC TOTAL SRL, și în consecință, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC TOTAL SRL, J-, CUI -.
S-a numit administrator judiciar H & B și s-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
S-a dispus ridicarea dreptul de administrare al debitoarei.
S-a dispus desemnarea administratorului special.
S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prevederilor art. 59 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus indisponibilizarea părților sociale ale debitoarei în registrul special de evidență.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
S-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al administratorului judiciar, sub sancțiunea prevăzută de art. 48 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, obligația de notificare revenind administratorului judiciar.
S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a efectua notificările prevăzute de art. 61 din Legea nr. 85/2006, fixându-se și termenele limită în vederea depunerii și verificării declarațiilor de creanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj sub nr-, la data de 2 decembrie 2008, creditoarea SC SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL, J-, CUI -, apreciind că această societate se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale, invocând existența unei creanțe datorate și neachitate în cuantum de 28639,52 lei, din care J reprezintă contravaloarea unor facturi neachitate, iar cealaltă J reprezintă contravaloarea penalităților contractuale de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere.
Cererea creditoarei și actele anexe au fost comunicată debitoarei în condițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. După ce a beneficiat de un termen pentru pregătirea apărării, debitoarea a depus întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 9386/2 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosarul nr-. A mai invocat nesemnarea și neștampilarea facturilor depuse în probațiune de către creditoare, aspect care ar dovedi neacceptarea lor de către debitoare, care nu ar datora, astfel, sumele pretinse de creditoare, creanța acesteia din urmă nefiind certă, lichidă și exigibilă.
Și-au depus ofertele de preluare a poziției de administrator/lichidator judiciar: H & B.
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosar, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Creditoarea a făcut dovada că deține o împotriva creditoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile în sensul art. 379 alin. 3.proc.civ. astfel cum rezultă din coroborarea contractului de închiriere nr. 25/12 octombrie 2005 cu recunoașterile efectuate de reprezentantului debitoarei în ședința publică din 18 martie 2009, prin care reprezentantul debitoarei a admis faptul că a debitoarea a continuat să folosească imobilul și după expirarea termenului de valabilitate a contractului, 31 octombrie 2006, plătind doar suma de 5500 lei în condițiile în care condițiile de închiriere au rămas aceleași, chiria păstrându-și nivelul de 1200 lei +TVA / lună, debitoarea fiind ținută și de sarcina suportării contravalorii utilităților.
Această recunoaștere confirmă susținerile creditoarei, probând faptul că debitoarea nu a achitat contravaloarea chiriei pentru care au fost emise facturile nr. -/30 noiembrie 2007, nr. -/31 decembrie 2007, nr. -/31 ianuarie 2008, nr. -/29 februarie 2008, nr. -/31 martie 2008, nr. -/2 mai 2008 și nr. -/2 iunie 2008. Astfel, deși facturile respective nu sunt semnate, nefiind acceptate la plată în sensul art. 46.com. prin recunoașterea efectuată de reprezentantul debitoarei, debitul pe care acestea îl constată este recunoscut, creanța creditoarei asupra debitoarei fiind astfel certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile la momentul sesizării judecătorului sindic, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3, pct. 1, lit. a, pct. 6 și pct. 12 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 379 alin. 3.proc.civ.
Din actele aflate la dosar, mai sus analizate, coroborate cu poziția debitoarei, judecătorul sindic a concluzionat în sensul realității stării de insolvență vădită a debitoarei în sensul art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, necontestată de aceasta, la dosar neexistând probe din care să rezulte eventuale lichidități ale debitoarei care să acopere creanța invocată și probată de către creditoare.
În consecință, judecătorul sindic a apreciat că creditoarea a făcut dovada îndreptățirii sale de a solicita deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC TOTAL SRL în sensul dispozițiilor art. 31 coroborat cu art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva hotărârii a declarat recurs debitoarea ACTED, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței primei instantei, iar pe cale de consecinta, sa se respinga cererea promovata de creditoarea prin care se solicita deschiderea procedurii generale a insolventei fata de societatea recurentă.
În motivarea recursului debitoarea a arătat că facturile, menționate chiar in cuprinsul sentintei atacate, au fost emise nu doar pentru plata chiriei, cat si pentru plata utilitatilor. Or, aceasta contesta sumele solicitate de debitoare, deoarece acestea nu sunt datorate de societatea recurentă. Chiria aferenta perioadei in care a folosit imobilul este achitata, insa nu dorește sa plătească sume pe care nu le datorează. Aceleasi sume de bani, reprezentand contravaloarea utilitatilor pentru intreg imobilul, desi recurenta folosește o parte din acesta, sunt percepute de creditoare atat societatii debitoare, cat si tuturor chiriasilor din imobil, astfel incat nu este de acord cu plata acestora.
Recurenta a mai arătat că, creanta creditoarei nu este certa, lichida si exigibila pentru urmatoarele aspecte:
În primul rând, creditoarea a promovat, anterior promovarii prezentei cereri, o actiune prin care solicita Judecatoriei Cluj -N obligarea debitoarei la plata sumei pentru care acum solicita înscrieirea la masa credala. Aceasta actiune a facut obiectul dosarului nr- al Judecatoriei Cluj -N si a fost respinsa, instanta apreciind ca recurenta nu datorează suma pretinsa. In concluzie, prin prezenta cerere creditoarea solicita deschiderea procedurii insolventei pentru o suma de bani pe care o instanta, printr-o sentinta definitiva si irevocabila, considera ca nu o datorează.
În al doilea rand, s-a arătat că majoritatea facturilor la care creditoarea face referire in cerere, si care sunt anexate acesteia, nu sunt semnate de primire si stampilate de catre reprezentantul societatii creditoare, refuzand plata acestora, tocmai datorita faptului ca nu datorează sumele solicitate, aspect retinut si de instanta de judecata in sentinta pronuntata in dosarul mai sus indicat.
In concluzie, creanta societatii creditoare nu este una certa, lichida si exigibila, asa cum prevede art. 3 pct.6 din Legea nr. 85/2006, astfel incat se impune respingerea cererii ce face obiectul prezentului dosar.
Analizând recursul debitoarei, Curtea reține următoarele:
Prin sentința ce face obiectul recursului declarat de către debitoarea SC" "SRL, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenței, la cererea creditoarei SC" "SRL, fiind desemnat administratorul judiciar.
In susținerea cererii introductive, creditoarea a relevat că în temeiul contractului de închiriere nr. 25/12 octombrie 2005, închiriat debitoarei un spațiu situat în C-N, Calea, nr. 29, compus din 2 încăperi, de 11 și 52 mp în corpul II de clădire, cu destinația de birou, respectiv atelier, cuantumul chiriei fiind de 1200 lei +TVA / lună, debitoarea fiind, de asemenea, obligată la plata utilităților, în temeiul art. 4 din contractul de închiriere. S-a învederat că debitoarea a achitat contravaloarea facturilor emise de creditoare, mai puțin chiria și utilitățile aferente lunilor noiembrie - decembrie 2007, respectiv ianuarie - iunie 2008.
S-a învederat că debitoarea ocupă abuziv spațiul și în prezent, cu toate că creditoarea i-a comunicat printr-o notificare încetarea contractului de închiriere. A mai arătat că a calculat și penalități de întârziere, în cuantum de 0,3% pe zi de întârziere. În condițiile în care cuantumul acestora depășește cuantumul creanțelor asupra cărora se calculează, iar contractul nu conține o clauză expresă care să permită această depășire, cuantumul penalităților este limitat la cuantumul facturilor neachitate. S-a mai precizat că, inițial, suma restantă aferentă facturilor era de 16519,76 lei, din care debitoarea a achitat suma de 2200 lei, rămânând un rest de plată egal cu debitul. S-a apreciat că a făcut dovada că este titulara unui drept de creanță în cuantum superior valorii prag de 10000 lei, creanță, certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 31 coroborat cu art. 3 pct. 1, pct. 6, pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a achiesat acestor considerente, cu luarea în considerare a poziției procesuale exprimate de către reprezentantul legal al debitoarei, la termenul de judecată din data de 18.03.2009.
Astfel, cu acea ocazie, administratorul statutar a arătat că societatea pe care o reprezintă a continuat să ocupe spațiul și după expirarea contractului, în anul 2006, iar nivelul chiriei a rămas același și nu s-au modificat condițiile contractuale.
Cu privire la facturile emise, s-a relevat că debitoarea a achitat o parte din ele, respectiv, în luna mai, suma de 2.200 lei, și în luna decembrie, suma de 3.300 lei.
Din analiza poziției procesuale exprimate de către debitoare pe parcursul judecării cauzei la fond, reiterate și prin recursul declarat, Curtea reține că se pune în discuție incidența în cauză a celor susținute de către administratorul statutar, în condițiile în care recurenta a menționat prin întâmpinare faptul că nu contestă că datorează chiria aferentă spațiului, însă apreciază că a fost calculată în mod greșit contravaloarea utilităților, care este percepută pentru întreg imobilul, deși societatea ocupă doar o parte din acesta.
Instanța constată că aceste motive de nelegalitate nu pot fi reținute, întrucât judecătorul sindic a invocat în mod expres faptul că a apreciat valoarea probatorie a celor declarate de către reprezentantul debitoarei la termenul din 18.03.2009, doar din perspectiva faptului că s-a recunoscut că societatea a continuat să folosească imobilul și după expirarea termenului contractual, octombrie 2006, plătind doar o sumă de 5.500 lei, în condițiile în care clauzele închirierii au rămas aceleași, chiria păstrându-și nivelul de 1.200 lei plus TVA pe lună, debitoarea fiind ținută și de sarcina suportării contravalorii utilităților.
În esență, această poziție procesuală nu a fost interpretată de către prima instanță ca fiind o recunoaștere integrală a pretențiilor invocate de către creditoare, ci ea a fost limitată la împrejurarea că debitoarea a folosit spațiul în intervalul noiembrie 2007 - iunie 2008, că datora, cel puțin, chiria de 1200 lei plus TVA pe lună, precum și contravaloarea utilităților, oricare ar fi cuantumul acestora.
Cu alte cuvinte, ceea ce se apreciază ca fiind relevant, este faptul că debitoarea este ținută, conform clauzelor contractuale, atât de plata chiriei cât și de cea a utilităților, creditoarea fiind îndreptățită, în temeiul art.9 din contract să calculeze și penalități, în cuantum de 0,3% pe zi de întârziere, până la achitarea integrală a chiriei.
Or, așa cum rezultă din calculul depus la dosar la fila 40, numai contravaloarea chiriei și a penalităților de întârziere calculate asupra sumei datorate cu acest titlu, depășește valoarea prag, de 10.000 lei.
Văzând și că debitoarea nu a contestat faptul că datorează această chirie, rezultă că sunt îndeplinite în cauză cerințele existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, superioară valorii prag, chiar făcând abstracție de chestiunea litigioasă legată de contravaloarea utilităților.
Rezultă că judecătorul sindic, în mod temeinic și legal, a dispus deschiderea procedurii insolvenței, cu ocazia analizării declarației de creanță a creditoarei, urmând a fi luate în considerare și alegațiile debitoarei legate de cuantumul utilităților, aceasta având și posibilitatea formulării unei contestații.
De reținut este și că recurenta nu a făcut dovada, nici în fața instanței de fond și nici a celei de recurs, a faptului că ar fi achitat contravaloarea chiriei, creditoarea recunoscând doar o plată în cuantum de 2200 lei.
Nu sunt fondate nici apărările referitoare la incidența pe care o are în cauză ordonanța civilă nr.9386/2.09.2008, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj N, întrucât deși creditoarea a cerut valorificarea aceleiași creanțe, ordonanța de respingere pronunțată în baza prev.OG nr.5/2001 nu are putere de lucru judecat față de o cerere de analiză a creanței pe fond, cum este cea reglementată de prev. Legii nr. 85/2006.
Chiar dacă judecătoria a constatat că creanța invocată nu are caracter cert, această constatare a fost făcută într-un cadru procesual specific, reglementat de prev.OG nr.5/2001, în care posibilitățile probatorii sunt limitate, soluția întemeindu-se, în esență, pe împrejurarea că debitoarea a contestat că datorează debitul invocat.
In egală măsură, nu are relevanță în cauză nici faptul că facturile invocate nu sunt semnate de primire și ștampilate, întrucât judecătorul sindic a coroborat întreaga probațiune administrată, respectiv contractul de închiriere, facturile și cele învederate de către administratorul statutar al debitoarei, care au fost validate, în măsura mai sus arătată, și de către instanța de recurs.
Drept consecință, în baza prev.art.312 alin.1 pr.civ. recursul declarat de către debitoare va fi respins ca nefundat, iar în baza prev.art.274 al.1 pr.civ. fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată să plătească creditoarei SC" "SRL suma de 300 lei, constând în onorariu avocațial, conform chitanței depuse la fila 22 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea SC SRL, împotriva sent.civ. nr. 1043 din 18.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei SC SRL suma de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
21.10.09/7 EX.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
