Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1674/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1674/
Ședința publică din 17.12.2009
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea L împotriva încheierii nr. 628/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator IT Management T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea creditoarei recurente, lipsă fiind debitoarea intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul creditoarei recurente solicită admiterea recursului, pe de o parte admiterea cererii de refacere a raportului privind cauzele insolvenței, pe de altă parte admiterea cererii de autorizare în vederea introducerii acțiunii în antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea L împotriva raportului de activitate depus de lichidatorul judiciar IT Management
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin obiecțiunile înregistrate la data de 17.06.2008 împotriva raportului de activitate depus de lichidatorul judiciar IT Management pentru termenul din 12.06.2008 creditoarea Lac riticat raportul cu motivarea că prezintă concluzii premature, considerând că nu se impune atragerea răspunderii administratorilor societății în conformitate cu art. 138 alin.1 lit.d cu toate că aceștia nu au depus actele contabile, încercând a se sustrage procedurii insolvenței, fapta loc constituind infracțiune conform art. 147 din Legea insolvenței.
A cerut judecătorului sindic să dispună lichidatorului, în baza art. 11 alin.1 lit.l completarea raportului cu privire la cauzele insolvenței, să facă demersuri pentru identificarea celor doi administratori, cu atât mai mult cu cât societatea are și bunuri care pot fi valorificate.
În subsidiar a cerut judecătorului sindic, conform art. 138 alin.3 din Legea insolvenței autorizarea pentru introducerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a organelor de administrare a societății, învederând că singurul creditor al debitoarei, nefiind constituit în cauză un comitet al creditorilor iar lichidatorul judiciar precizând în mod expres în raport că nu poate stabili cauzele insolvenței.
A făcut referire la creanțe bugetare în cuantum de 142.416 lei pe care o datorează debitoarea falită către bugetul de stat consolidat și la faptele comise de administratorii sociali, ce au dus la acumularea acestor datorii.
În ședința publică din 02.04.2009 judecătorul sindic a pus în discuția părților excepția inadmisibilității unei acțiuni având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale formulată în baza art. 138 alin.1 din Legea insolvenței pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de același alineat, astfel cum a fost modificat prin art. 20 din OUG 173/2008 publicat în 792/26.11.2008 potrivit căruia în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență să fie suportată de persoanele vinovate.
În speță, lichidatorul judiciar s-a exprimat, în răspunsul la obiecțiuni formulat prin raportul de activitate depus la termenul din 13.11.2008 că nu se impune atragerea răspunderii organelor de conducere, conform art. 138 alin.1 din Legea insolvenței, subliniind faptul că nu a omis a se pronunța asupra acestui aspect.
Prin urmare, la data pronunțării asupra obiecțiunilor cererea de autorizare pentru formularea unei acțiuni prevăzute de art. 138 alin.1 rap. La alin.3 apare ca inadmisibilă față de neîndeplinirea condiției - premisă prevăzută de art. 138 alin.1 modificat prin OUG 173/2008.
În ce privește obligarea lichidatorului judiciar de a completa raportul de activitate în sensul de a stabili cauzele ce au dus societatea în insolvență, precum și persoanele vinovate, față de concluziile raportului de activitate depus la termenul din 12.06.2008 astfel cum au fost completate prin răspunsul la obiecțiuni depus la termenul din 13.11.2008, judecătorul sindic a constatat că și această cerere este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 11 alin.2 teza a II-a din Legea insolvenței atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar, lichidatorului sau, în mod excepțional - debitorului putând fi controlate sub aspectul op0ortunității de creditori și nicidecum judecătorului sindic, care nu este îndreptățit a lua vreo decizie.
Din litera legii rezultă că nici judecătorul sindic și nici creditorii nu se pot substitui atribuțiilor manageriale ale lichidatorului judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea L, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate, pe de o parte a admiterii cererii sale de refacere a raportului privind cauzele insolvenței, pe de altă parte admiterea cererii de autorizare în vederea introducerii acțiunii în antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare.
În motivare a arătat că cererea de autorizare a formulării acțiunii în antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor a fost respinsă în mod greșit câtă vreme în cauză erau aplicabile prev.art. 138 alin.1 lit.a -1 din Legea insolvenței. Creditoarea recurentă este în drept să formuleze astfel de cerere întrucât nefiind constituit un comitet al creditorilor, iar recurenta fiind singurul creditor în procedură, are vocația de a formula o astfel de cerere. În temeiul acestor considerente recurenta arată că este prezent motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9
În cauză a formulat concluzii scrise lichidatorul IT Management T, prin care a solicitat respingerea recursului arătând că prin raportul privind cauzele și împrejurările insolvenței, și-a exprimat punctul de vedere în sensul că nu se impune atragerea răspunderii organelor de conducere, iar în ceea ce privește cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a acelorași organe, a învederat că din datele cauzei nu s-au desprins elementele unei astfel de răspunderi.
Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate și potrivit disp.art. 304 pct.9 și 304 ind. 1. respectiv a concluziilor formulate de lichidator în apărare, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat.
Astfel, prin încheierea atacată cu recurs, judecătorul sindic a soluționat obiecțiunile formulate de creditoarea L prin care critică raportul întocmit de către lichidatorul judiciar și solicită completarea acestui raport cu persoana administratorilor vinovați de starea de insolvență a debitoarei, și cu bunurile valorificabile iar în subsidiar solicită judecătorului sindic să-i acorde încuviințarea de a formula o cerere de antrenare patrimonială a administratorilor.
Tribunalul prin judecătorul sindic s-a pronunțat asupra tuturor acestor aspecte considerând că cererea de obligare a lichidatorului la completarea raportului privind cauzele și împrejurările insolvenței este inadmisibilă deoarece modul în care este întocmit un astfel de raport ține de atribuțiile manageriale ale administratorului judiciar/lichidatorului iar nu de puterile judecătorului sindic, iar cu privire la încuviințarea cererii de a formula o acțiune în antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei, judecătorul sindic a arătat că nu se întrevăd condițiile unei răspunderi civile delictuale.
Curtea, consideră judicios raționamentul judecătoriului sindic și în plus relevă că raportul privind cauzele insolvenței respectă cerințele prevăzute de art. 59 din Legea 85/2006 iar lichidatorul judiciar nu este obligat să prevadă persoanele responsabile de starea de insolvență a debitoarei dacă astfel de persoane nu există sau nu sunt incidente nici una dintre ipotezele antrenării răspunderii patrimoniale a acestor persoane. Prin consecință nu se impune refacerea acestui raport pentru astfel de motive.
În ceea e privește cererea formulată potrivit art. 138 alin.3 din Legea 85/2006 de creditoarea recurentă, Curtea arată că această cerere a fost integrată obiecțiunilor formulate de aceeași creditoare fără a se indica în mod expres care sunt elementele de fapt și de drept care justifică o astfel de cerere din partea creditoarei. Prin urmare judecătorului sindic nu i-a rămas decât să verifice prin mijloace procedurale proprii dacă o astfel de cerere cuprinde rațiuni temeinice în a fi admisă, având în vedere că o dispoziție de admitere urma să fie continuată de o acțiune de chemare în judecată cu caracter special astfel cum este reglementată de art. 138 alin.1 lit. a-g din Legea 85/2006. Cum astfel de temeiuri nu au fost invocate și nici regăsite de către judecătorul sindic în datele cauzei, în mod corect această cerere a fost respinsă. Curtea mai relevă că cererea prevăzută de art. 138 alin.3 din Legea 85/2006 nu este una formală ci este supusă ca orice cerere de chemare în judecată cerințelor de admisibilitate și de temeinicie pe care partea trebuie să le observe atunci când formulează o asemenea cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul creditoarei L împotriva încheierii nr. 628/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED./MB/06.01.2010
TEHNORED. / 06.01.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Dorin
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
