Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1678/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1678/
Ședința publică din data de 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
S-a luat în examinare recursul comercial formulat de recurenta debitoare SC SRL, cu sediul în C,-, prin lichidator judiciar, cu sediul în C,--126, -B,.A,.9, județul C, împotrivaSentinței civile nr.169//07 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Registrului Comerțului C - cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței - deschidere procedură simplificată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 19,50 lei conform chitanței depusă la dosar (fila 12) și timbru judiciar de 0,15 lei; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față:
Prin Sentința civilă nr.169/ din 07 septembrie 2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Constanța s-a respins cererea debitoarei SC SRL - prin lichidator judiciar, de deschidere a procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut că debitoarea SC SRL, prin lichidator, a solicitat să fie supusă prevederilor Legii nr.85/2006, în sensul deschiderii procedurii falimentului în formă simplificată, cu motivarea că prin Încheierea nr.25249/03.09.2007 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanțas -a dispus dizolvarea de drept a debitoarei, iar prin Încheierea nr.16943/08.04.2008 a fost desemnat ca lichidator. Lichidatorul a precizat că a notificat societatea debitoare pentru a-i preda actele contabile, demers la care nu a răspuns, precum și creditorii bugetari, care s-au înscris la masa credală fiind C cu o creanță în sumă de 911 lei
În drept, s-au invocat dispozițiile art.27 alin.1 și 3 raportat la art.1 alin.2 pct.2 și 3 din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.1 alin.2 lit.c) pct.2 din Legea nr.85/2006, procedura simplificată se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență, care se încadrează în categoria societăților comerciale la care actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite.
Insolvența este definită de art.3 pct.1 din lege ca fiind "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori".
Când debitorul cere deschiderea procedurii, avem de-a face cu o recunoaștere a stării de insolvență și, practic, nu e nimic de dovedit, însă numai în situația în care mărturisirea provine de la reprezentantul legal al debitoarei.
Or, în speță, recunoașterea provine de la lichidatorul societății care nu cunoaște situația contabilă a debitoarei, după cum a și precizat, recunoașterea sa nefiind astfel în legătură cu fapte personale.
Așadar, starea de insolvență trebuie dovedită cu alte mijloace de probă. Cum în cauză lipsesc documentele contabile care trebuia să însoțească în mod obișnuit cererea de deschidere a procedurii formulată de debitoare (art.28), nu s-a putut reține în mod neîndoielnic existența unor datorii exigibile doar pe baza unui titlu executoriu care a fost întocmit de după primirea notificării lichidatorului de înscriere la masa credală, titlu care nu a fost comunicat societății până la data soluționării prezentei cereri.
Pe de altă parte, insolvența vădită presupune că debitorul se află într-o evidentă și acută criză de lichidare, iar dificultățile financiare sunt grave, pasivul debitorului fiind de o valoare semnificativă, concluzie care se desprinde și din interpretarea art.3 pct.12 care impune creditorului o anumită valoare prag pentru formularea cererii de deschidere a procedurii.
Deși o asemenea cerință nu este reglementată expres și pentru cererea debitorului, scopul legii, astfel cum este definit de art.2 nu poate fi atins, cât timp recuperarea creanțelor împotriva averii debitoarei în această procedură presupun efectuarea de cheltuieli exagerat de mari (minim 3000 lei - onorariu lichidator judiciar) în raport cu valoarea datoriilor afirmate de către creditoare (suma totală de 911 lei).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea SC SRL - prin lichidator judiciar, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, sub următoarele aspecte:
Referitor la lipsa documentelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, argumente ce vădesc aplicarea unei interpretări eronate a legii în condițiile în care sancțiunea prevăzută de legiuitor pentru neprezentarea acestor documente este cea stabilită de alin.2 al aceluiași articol, respectiv decăderea societății debitoare din dreptul de a propune un plan de reorganizare, iar nu respingerea cererii formulată de debitoare.
Este lipsită de temei legal aprecierea instanței referitoare la inexistența unei insolvențe vădite - ca o condiție sine qua non pentru deschiderea procedurii de insolvență - având în vedere că art.27 alin.2 din Legea nr.85/2006 prevede posibilitatea formulării cererii introductive de către societatea debitoare și în situația în care insolvența este doar iminentă, iar nu vădită. Legiuitorul nu a prevăzut pentru cererea pe care debitorul este obligat să o înainteze instanței o valoare minimă a creanței care să reflecte gravitatea dificultăților financiare.
Nu este relevanță în speță invocarea art.178 alin.1 din codul d e procedură fiscală, care prevede posibilitatea (iar nu obligativitatea) anulării creanțelor fiscale de către conducătorii organelor de executare, respectiv a organelor fiscale care administrează creanțe fiscale și sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asiguratorii și să efectueze procedura de executare silită, conform art.136 din codul d e procedură fiscală. Întrucât lichidatorul nu are nici o atribuție în acest sens, iar creditorul C nu a procedat la anularea creanței deținute împotriva debitoarei, nu poate fi reținută nici o cauză care să înlăture caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia. De altfel, în lumina dispozițiilor art. 32 din nr.OUG34/2009 referitoare la impozitul minim anual stabilit inclusiv pentru societățile care nu înregistrează venituri, la valoarea de 2.200 lei, societatea debitoare se află în stare de insolvență iminentă cu privire la aceste obligații de plată, iar finalizarea operațiunilor de lichidare a patrimoniului și de radiere a societății nu este posibilă în condițiile în care nu poate fi dovedită lipsa datoriilor către bugetul de stat și de asigurări sociale.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Debitoarea a fost dizolvată de drept potrivit art. 237 al.1 lit.b din Legea nr. 31/1990 motivat de faptul că nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului;
Potrivit art.27 din Legea nr.85/2006 "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență."
Dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. e) din Legea 85/2006 privind procedura simplificată se aplică debitoriloraflați în stare de insolvență, care se încadrează în categoria societăților comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive.
Insolvența este definită de art.3 pct. 1 din lege ca fiind "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru platadatoriilor exigibile; insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori".
Legea nr. 85/2006 definește în art.2 pct. 12 valoare-prag ca fiind cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Rezultă deci că pentru deschiderea procedurii la cererea debitorului legiuitorul nu condiționează această cerere de o valoare minimă a datoriilor sale ci doar impune ca aceste datorii să fie certe, lichide și exigibile și neachitate din cauza insuficienței fondurilor bănești disponibile.
Este real că dispozițiile art.28 al.2 din Legea nr. 85/2006 prevăd că "dacă debitorul nu dispune, la momentul înregistrării cererii, de vreuna dintre informațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) - f) și ), va putea înregistra acea informație la tribunal în termen de 10 zile; dacă nu o va face, cererea sa va fi considerată o recunoaștere a stării de insolvență a patrimoniului său, caz în care judecătorul-sindic va pronunța o sentință de intrare în procedură simplificată, conformart. 1alin. (2) lit. c) sau d)."
În mod corect însă a reținut judecătorul sindic că în lipsa documentelor contabile care trebuia să însoțească cererea de deschidere a procedurii formulată de debitoare nu se poate reține în mod neîndoielnic existența unor datorii exigibile, și implicit starea de insolvență, cu atât mai mult cu cât creditoarea DGFP nu face dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile față de debitoare.
Pe de altă parte, faptul că Registrul Comerțului respinge cererile de radiere a societăților cu datorii ( de altfel nedovedit ) este irelevant în speța de față, societatea având la îndemână alte căi legale prin care să supună controlului instanței această soluție a judecătorului delegat la ORC.
Concluzionând, Curtea reține că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage casarea sau modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefundat, recursulcomercial formulat de recurenta debitoare SC SRL, cu sediul în C,-, prin lichidator judiciar, cu sediul în C,--126, -B,.A,.9, județul C, împotriva Sentinței civile nr.169//07 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Registrului Comerțului C - cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud. sindic:
tehnoredactat dec.jud.-- -
2 ex./ 29.01.2010
19 2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
