Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1156/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1156
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul-debitor G domiciliat în Rm. S, nr.10, Județ B, împotriva sentinței nr.593 din data de 22 mai 2009 și Încheierea de ședință din data de 16 iunie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu SPPI, cu sediul în, -. A,. 1,. 8, Județ B, lichidator al debitoarei SC Com, cu sediul în Rm.S, str. -,.9G,.27 și în Rm.S,-, județ B, CUI -, Nr.de Înregistrare în registrul comerțului J- și creditorii Primăria Rm., cu sediul în Rm. S, nr. 1, Județ B, Administrația Finanțelor Publice Rm. S, cu sediul în Rm. S, nr. 104, Județ B, Porche Leasing Romania SA, cu sediul în, Șos. --Tunari, nr. 2, Județ I și Porche Broker de Asigurări SRL, cu sediul în, Șos. --Tunari, nr. 2, Județ
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-contestator G personal, lipsind intimata SPPI lichidator al debitoarei SC Com și intimații-creditori Primăria Rm., Administrația Finanțelor Publice Rm. S, Porche Leasing România SA, și Porche Broker de Asigurări SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, netimbrat și aflat la cel de-al doilea termen de judecată, după care,
Recurentul-contestator G personal, depune la dosarul cauzei taxa de timbru, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 19,50 lei, conform chitanței fiscale nr.-/2009 și timbru judiciar de 0,5 lei și solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare.
Curtea respinge cererea formulată de către recurentul-contestator, având în vedere că prezentul recurs se află la cel de-al doilea termen de judecată și lasă cauza la ordine.
La a doua strigare a cauzei, recurentul-contestator G personal, menționează că nu mai are alte cereri de formulat, depune la dosarul cauzei copia deciziei penale nr.264/2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea ia act de declarația părții prezente, verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-contestator G personal, având cuvântul menționează că în mod eronat s-a reținut că s-ar fi sustras de la plata taxelor și impozitelor datorate statului privitor la suma de 23.563 lei reprezentând impozit pe dividentele încasate aferente anului 2006, întrucât prin decizia penală nr. 264/2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploieștis -a constatat că s-a comis o gravă eroare, fiind vorba de o greșeală materială în actele contabile, dividentele fiind investite în folosul societății.
Mai susține că prin același raport de inspecție fiscală, ca urmare a erorilor din documentele contabile, au fost calculate în mod incorect obligațiile societății vizând TVA, ajungându-se la calcularea unei obligații fiscale nereale, consecința fiind deschiderea procedurii de insolvență în cadrul căreia s-au îndeplinit acte procedurale pentru recuperarea unor creanțe care în realitate nu există sau nu sunt la nivelul celor rezultate din înscrisuri.
Motivează în continuare că în anul 2007 și începutul anului 2008 societatea a lucrat, plătind creditorii, implicit achitându-se TVA, fapt rezultat și din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Solicită admiterea recursului.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 4 noiembrie 2008 și înregistrată sub nr-, reclamantul G, a solicitat, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Râmnicu-S, și cu Municipiul Râmnicu-S, prin primar, rectificarea erorilor materiale strecurate în documentele contabile (balanțe de verificare, bilanțuri contabile) ale debitoarei SC Com, în procesul-verbal de inspecție fiscală din februarie 2006, întocmit de DGFP B și în titlul executoriu nr.317 din 25 aprilie 2007, emis de Râmnicu-S, precum și suspendarea procedurii vânzării bunurilor imobile proprietatea SC Com, până la soluționarea cererii.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în fapt, în baza raportului de inspecție fiscală din februarie 2006, reprezentanții Râmnicu-S au stabilit că societatea s-a sustras de la plata impozitelor și taxelor datorate statului, cu privire la suma de 25 363 lei, reprezentând impozit pe dividendele încasate aferente anului 2006. Această situație de fapt a fost posibilă, în condițiile în care în documentele contabile (balanțe, bilanț) ale societății s-au făcut înregistrări eronate ce reflectă situații ce nu au avut loc în mod real. nu au fost încasate, drept urmare în mod eronat a fost calculat impozitul pe dividende și celelalte taxe aferente.
Ca urmare a erorilor din documentele contabile, au fost calculate în mod incorect obligațiile societății vizând plata TVA, câtă vreme se impunea deducerea acestor obligații de plată în sarcina societății din returnările de TVA aferente aceleiași perioade. În mod eronat au fost deduse și obligațiile societății privitoare la plata impozitului pe imobile și ca efect al acestor erori, în cadrul procedurii insolvenței s-au îndeplinit actele procedurale în vederea recuperării unor creanțe, care în realitate nu există sau nu sunt la nivelul celor rezultate din înscrisuri.
Prin sentința nr.593 pronunțată în data de 22 mai 2009 Tribunalul Buzăua respins contestația formulată de G și a stabilit termen pentru verificarea stadiului procedurii la data de 16 iunie 2009.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că prin Sentința comercială nr.61 din 3 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC Com, fiind desemnată administrator judiciar, care a întocmit și a depus la dosar tabelul preliminar și tabelul definitiv al creanțelor debitoarei, creditoarea Râmnicu-S fiind înscrisă cu o creanță garantată în sumă de 82 933 lei.
Ulterior, prin Sentința comercială nr.145 din 4 septembrie 2007, JUDECĂTOR 2: Nițu Teodor Tănăsică l-sindic a dispus începerea procedurii falimentului, dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare, fiind desemnat lichidator judiciar care, la data de 4 martie 2008, depus la dosarul cauzei tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
S-a mai reținut că, societatea debitoare nu a contestat nici tabelul preliminar și nici tabelul definitiv al creanțelor, însă în calitatea sa de parte interesată, fostul administrator al societății debitoare, G, poate, în conformitate cu dispozițiile art.75 alin.(1) din Legea nr.85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzute de art.73 alin.(2) din lege și până la închiderea procedurii, să formuleze contestație împotriva trecerii unei creanțe în tabelul definitiv al creanțelor în cazul descoperirii unui fals, dol sau a unei erori materiale.
Judecătorul-sindic a precizat că nu are printre atribuțiile sale și competența de a rectifica erorile materiale strecurate în documentele contabile (balanțe de verificare, bilanțuri contabile) ale debitoarei SC Com, iar cererea de îndreptare a erorilor materiale din cuprinsul actelor administrative fiscale reprezentate de procesul-verbal de inspecție fiscală din februarie 2006 și, respectiv, din titlul executoriu nr.317 din 28 aprilie 2007, emis de Râmnicu-S se soluționează, potrivit art.48 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, de către organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal a cărei îndreptare se cere.
Prin încheierea din 16 iunie 2009 s-a dispus amânarea cauzei și continuarea procedurii în sensul vânzării bunurilor din patrimoniul societății.
Împotriva sentinței nr. 593 pronunțată în data de 22 mai 2009 și a încheierii din 16 iunie 2009 a formulat recurs contestatorul criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că se impune îndreptarea erorii materiale strecurate în documentele contabile ale societății, erori constând în menționarea greșită privind încasarea dividentelor aferente anului 2004, care în realitatea nu au fost ridicate, ci investite în interesul societății.
Recurentul-contestator a criticat raportul de inspecție fiscală sub motivul că, urmare a erorilor din documentele contabile, au fost calculate în mod incorect obligațiile societății vizând plata de TVA, câtă vreme se impunea deducerea acestor obligații de plată în sarcina societății din returnările de TVA aferente aceleiași perioade.
Astfel, în virtutea acestor greve erori materiale din contabilitatea societății, s-au realizat în fapt constatări ale unor obligații către stat sub aspectul taxelor și impozitelor datorate, care în realitate nu există și cel puțin sub aspectul TVA nu sunt datorate la nivelul celor menționate în documente și respectiv raportul de inspecție fiscală.
Se motivează că urmare acestor erori în cadrul procedurii insolvenței s-au îndeplinit actele procedurale în vederea recuperării unor creanțe care în realitate nu există sau nu sunt la nivelul celor rezultate din înscrisuri.
Recurentul susține că prin încheierea din 16 iunie 2009 s-a dispus continuarea vânzării bunurilor imobile proprietatea SC și că procedura vânzării imobiliare care în condițiile dispuse este nelegală, față de faptul că soluția în cererea privind rectificarea erorilor materiale nu este irevocabilă, iar în condițiile în care se realizează înstrăinarea efectivă a bunurilor este iminent un prejudiciu egal cu valoarea bunurilor imobile supuse aceste proceduri.
Creditorul intimat Rm.S a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că societatea debitoare nu a contestat nici tabelul preliminar și nici tabelul definitiv al creanțelor, în calitatea sa de parte interesată.
A susținut că din prevederile art.141 Cod procedură fiscală, rezulta că titlul executoriu nr.317/25.04.2007 emis de Rm.S este un titlu de creanță devenit scadent prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
A motivat că decizia de impunere, prin care au fost stabilite obligații la bugetul statului însă, fiind un act administrativ fiscal nu a fost contestată în termenul legal așa cum prevede procedura specială prevăzută de Codul d e procedură fiscală și în consecință aceasta este definitivă și executorie.
În concluzie a menționat că este inadmisibilă corectarea sau refacerea actului de control și a titlului executoriu după ce acestea au fost valorificate prin punerea în executare și deschiderea procedurii speciale.
La rândul său creditorul Primăria Municipiului Rm.S a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că situația prezentată de recurent în cererea de recurs privind Primăria Municipiului Rm.S, nu corespunde realității întrucât, conform art.254 alin.1 și 5 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, recurentul avea obligația de a depune o declarație fiscală la compartimentele de specialitate din cadrul Primăriei Rm.S, în termen de 30 de zile de la data dobândirii imobilului, prin care se declara imobilul dobândit.
Se susține că pe tot parcursul executării silite, G nu a făcut contestație împotriva niciunui act de executare și nici împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea. Potrivit art.173 din nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, contestația se face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, termen în care recurentul nu a contestat executarea silită.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Judecătorul-sindic a reținut corect faptul că, potrivit legii insolvenței nu are competența de a verifica și îndrepta erorile materiale strecurate în documentele contabile ale debitoarei, acestea putând fi rezolvate prin procedura specială reglementată de Codul d e procedură fiscală.
Chiar dacă atribuțiile judecătorului-sindic sunt preponderent jurisdicționale, ele nefiind enumerate limitativ, legiuitorul referindu-se la principalele atribuții ale acestuia, în cadrul procedurii el nu poate soluționa o contestație care vizează un titlu executoriu fiscal necontestat în termenul prevăzut de Codul d e procedură fiscală.
Cu ocazia întocmirii tabelului preliminar al creanțelor, practicianul în insolvență are obligația verificării tuturor creanțelor născute anterior deschiderii procedurii, cu excepția titlurilor executorii.
Recurentul contestator nu a contestat nici tabelul preliminar, nici tabelul definitiv al creanțelor, iar decizia de impunere prin care au fost stabilite obligațiile către bugetul statului, nefiind contestată în termen, este definitivă și executorie.
Prin urmare, după afișarea tabelului definitiv de creanțe, sumele cuprinse în tabel nu mai pot fi contestate decât atunci când sunt incidente dispozițiile art.75 alin.(1), respectiv atunci când s-a descoperit existența unui fals, unui dol sau eroare esențială, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare, până atunci necunoscute.
În cauză nu s-a putut reține o astfel de situație, decizia penală la care face referire recurentul-contestator nu reprezintă un titlu hotărâtor, iar erorile din contabilitatea societății debitoare nu reprezintă "erori esențiale" în sensul dispozițiilor art.75 alin.(1) din Legea privind procedura insolvenței.
Atât titlul executoriu reprezentând creanța fiscală, cât și titlul executoriu pentru impozitul datorat de societate sunt acte administrativ fiscale ce puteau fi contestate potrivit procedurii speciale, reglementată de Codul d e procedură fiscală, ele neputând fi verificate în procedura insolvenței (art.66 alin.(2) din lege).
Sentința de respingere a contestației fiind definitivă și executorie, în mod corect judecătorul-sindic a dispus continuarea procedurii și vânzarea bunurilor în scopul satisfacerii creanțelor înregistrate în tabelul definitiv.
Reținând că hotărârile recurate sunt temeinice și legale, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat în cauză nefiind incident niciunul din motivele prev. de art. 304. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatorul-debitor G domiciliat în Rm. S, nr.10, Județ B, împotriva celor două hotărâri ale judecătorului sindic, respectiv sentința nr.593 din data de 22 mai 2009 și Încheierea de ședință din data de 16 iunie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu SPPI, cu sediul în, -. A,. 1,. 8, Județ B, lichidator al debitoarei SC Com, cu sediul în Rm.S, str. -,.9G,.27 și în Rm.S,-, județ B CUI -, Nr. de Înregistrare în registrul comerțului J- și creditorii Primăria Rm., cu sediul în Rm. S, nr. 1, Județ B, Administrația Finanțelor Publice Rm. S, cu sediul în Rm. S, nr. 104, Județ B, Porche Leasing Romania SA, cu sediul în, Șos. --Tunari, nr. 2, Județ I și Porche Broker de Asigurări SRL, cu sediul în, Șos. --Tunari, nr. 2, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. /
8 Ex. / octombrie 2009
Ds. fond - Tribunal
Jud. fond / Întocmit: 6 comunicări /.10.2009
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
