Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1679/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1679/
Ședința publică din 17.12.2009
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței civile nr. 662/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator T, având ca obiect procedura enței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 662/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a dispus închiderea procedurii enței debitorului SC SRL T și radierea acestuia din registrul comerțului, în temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006, a fost descărcat lichidatorul judiciar T de orice îndatoriri și responsabilități și s-a dispus notificarea sentinței tuturor părților interesate și publicarea în Buletinul procedurilor de ență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 04.12.2008 lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura enței debitorului SC SRL T, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul continuării procedurii în vederea comunicării actelor precizate, precum și autorizarea creditorilor pentru promovarea acțiunii de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar, în lipsa demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar.
În motivare se arată că instanța de fond a dispus închiderea procedurii întrucât nu se găsesc bunuri în vederea valorificării sau creanțe de încasat, soluție greșită în opinia creditoarei recurenta, având în vedere faptul că în cauză nu au fost parcurse toate etapele procedurale reglementate de dispozițiile Legii nr. 85/2006, situație în care creditorii, printre care și AVAS, au fost prejudiciați, întrucât li s-au restrâns drepturile conferite de lege.
Se arată că, în această situație, lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii enței debitoarei, fără a fi parcurse toate etapele procedurale reglementate de dispozițiile imperative ale Legii nr. 85/2006, iar judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului și a dispus închiderea procedurii, hotărâre pe care recurenta o consideră nelegală.
Legea nr. 85/2006 reglementează etapele derulării procedurii enței unei debitoare și stabilește, în mod expres, obligațiile administratorului/lichidatorului judiciar desemnat. În speța de față, lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa de legea enței, însă instanța a ignorat aceste aspecte și a considerat că sunt îndeplinite condițiile pentru închiderea procedurii.
În susținerea celor afirmate, creditoarea recurentă precizează că nu i-au fost comunicate, prin publicarea în Buletinul procedurilor de ență, actele procedurale efectuate de lichidatorul judiciar în cauză, respectiv:
- nu i-a fost comunicat un exemplar al tabelului creditorilor întocmit de lichidator;
- nu a fost prezentată situația bunurilor din patrimoniul societății, nefiind analizate nici eventualele transferuri patrimoniale intervenite în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii enței (așa cum este cerut de dispozițiile art. 59 din lege);
- nu a fost prezentată situația creanțelor deținute de societatea debitoare față de diverși debitori;
- nu a fost întocmit raportul prevăzut de dispozițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006, în care să fie analizate cauzele și împrejurările intrării debitoarei în stare de ență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă crearea acestei situații;
- nu i-a fost comunicat un exemplar al raportului final, așa cum prevede, în mod expres, art. 129 alin.1 din Legea nr. 85/2006, care statuează următoarele "copii de pe acestea ( raportul final și situații financiare finale) vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului".
Comunicarea actelor de procedură este obligatorie, atât potrivit art. 85 și urm. proc.civ. cât și a art. 7 din Legea nr. 85/2006. Or, în speța de față nu s-a făcut nici aplicarea dispozițiilor art. 7 alin.1 din Legea nr. 85/2006 care reglementează comunicarea actelor de procedură prin publicarea lor în Buletinul procedurilor de ență.
Având în vedere că nu a fost efectuată comunicarea unui raport final și a bilanțului general - obligatoriu a fi întocmit chiar și în cazul solicitării de închidere a procedurii în baza art. 131 din lege - drepturile procesuale ale AVAS, inclusiv cel de a formula obiecțiuni la acestea, au fost încălcate.
De asemenea, prin aceste omisiuni, dreptul procesual la efectuarea de demersuri în vederea recuperării creanței deținute pe calea antrenării răspunderii patrimoniale a foștilor administratori a fost îngrădit, prin ignorarea calității de creditor pe care AVAS o avea în cauză.
Dispunând închiderea procedurii enței debitoarei în condițiile mai sus prezentate, instanța de fond a considerat că lichidatorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile stabilite de lege în sarcina sa, fapt care nu poate fi acceptat, întrucât rolul său în procedură a fost redus, chiar și în lipsa disponibilităților financiare.
Recurenta consideră că îndeplinirea atribuțiilor obligatorii de către practicianul în ență trebuia să fie dispusă de către judecătorul sindic, în virtutea principiului rolului activ instituit de dispozițiile art. 129 alin. 5.proc.civ.
Prin închiderea procedurii, fără a da posibilitatea creditorilor, printre care și AVAS de a-și recupera creanța pe calea atragerii răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 85/2006. Pe această cale, s-a prejudiciat dreptul recurentei, în calitate de creditor în prezentul dosar, de a întreprinde toate măsurile în vederea recuperării creanței înscrise în cadrul dosarului de faliment, eliminându-se o etapă a procedurii destul de importantă, pe această cale fiind lipsite de eficiență dispozițiile legale referitoare la recuperarea creanțelor în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, având în vedere că procedura se desfășoară în interesul creditorilor și al recuperării creanțelor.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041.proc.civ. art. 25, 59, 138 din Legea nr. 85/2006 și prevederile OUG nr. 95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Textul art. 131 din Legea 85/2006 nu condiționează închiderea procedurii enței decât de inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar nu de alte împrejurări, precum atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere.
Conform art. 138 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar poate formula cererea de antrenare a răspunderii numai în condițiile în care, prin raportul asupra cauzelor enței, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de ență.
Întrucât, în speță, raportul respectiv nu a putut fi întocmit, datorită nedepunerii actelor contabile de către fostul administrator social, lichidatorul judiciar nu a putut uza de prerogativa acordată de lege de a formula cererea de antrenare a răspunderii.
În cazul închiderii procedurii enței, conform art. 131 din Legea 85/2006, nu există obligația ca raportul practicianului în ență prin care se propune închiderea să fie comunicat creditorilor, împreună cu bilanțul general al lichidării, după cum nu există nici obligația convocării adunării creditorilor.
Aceste obligații sunt prevăzute de art. 129 din Legea 85/2006, însă acest text de lege vizează o cu totul altă ipoteză și anume aceea a închiderii procedurii după lichidarea tuturor bunurilor din averea debitoarei, ori în speță, procedura s-a închis pentru lipsa totală a bunurilor în averea debitoarei.
Cele două texte de lege instituie proceduri speciale, distincte, astfel că reguli prevăzute de una din ele nu pot fi aplicate prin asemănare celeilalte. În consecință, obligațiile comunicării raportului final și convocării adunării creditorilor, prevăzute de art. 129 din Legea 85/2006 nu pot fi extinse prin asemănare și la închiderea procedurii enței conform art. 131 din Legea 85/2006.
Aceste considerente sunt valabile pentru redactarea pe care textul art.131 din Legea 85/2006 o avea la momentul pronunțării sentinței atacate, pentru că, în prezent, în urma modificărilor aduse acestei legi, prin Legea 277/2009 din 14.07.2009, alin. 2 al art. 131 arată în mod expres că, la închiderea procedurii conform art. 131, alin. 1, nu se aplică dispozițiile art. 129 (inclusiv cele privind obligativitatea raportului final).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței civile nr. 662/09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED./14.01.2010
TEHNORED. /14.01.2010/2 ex.
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Dorin
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
