Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 791/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 791/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea președinte secție
- - - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței civile nr. 580 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, pentru recurenta-creditoare B, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier se constată că s-a depus la dosar, prin intermediul compartimentului arhivă al acestei instanțe, concluzii scrise formulate de lichidatorul judiciar
Instanța constată că în cauză a formulat recurs creditoarea B, care este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997. Totodată, constată că s-au depus concluzii scrise de către lichidatorul judiciar, prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul recurentei-creditoare arată că nu are alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pentru a formula concluzii cu privire la excepția tardivității recursului, invocată prin concluziile scrise depuse pentru acest termen, și, în subsidiar, pe fondul recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta-creditoare B, solicită respingerea excepției de tardivitate având în vedere faptul că sentința recurată i-a fost comunicată la data de 11 mai 2009, iar cererea de recurs a fost depusă la tribunal la data de 25 mai 2009, deci consideră că recursul este în termen.
În subsidiar, pe fondul recursului, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, cu modificarea sentinței recurate, avându-se în vedere dispozițiile art. 140 și art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 cu privire la angajarea răspunderii administratorului judiciar.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului comercial d e față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
La data de 17.03.2009 lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SA a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, iar raportul final cu propunerea de închidere a procedurii a fost comunicat creditorilor. Împotriva acestui raport au formulat obiecțiuni Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, obiecțiuni prin care se solicită ca sentința de antrenare a răspunderii fostului administrator statutar sa fie pusă in executare de către lichidator.
Prin sentința comercială 580 din 23 Aprilie 2009 s-au respins obiecțiunile formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, s-a aprobat raportul final depus de lichidatorul judiciar și în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închide procedura falimentului împotriva SC SA, s-a dispus radierea debitoarei, SC SA din Registrul Comerțului și s-a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități. S-a dispus notificarea hotărârii creditorilor, debitorului,DGFP B, ORC de pe lângă Tribunalul Bacău sau altor registre pentru efectuarea mențiunilor din oficiu și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență și plata cheltuielilor de procedură in cuantum de 94,35 lei și a sumei de 5000 lei reprezentând onorariu lichidator,din fondul de lichidare.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut că obiecțiunile sunt nefondate din moment ce nu se invoca motive ce fac inaplicabile prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006 ci doar punerea in executare de către lichidator a sentinței pronunțate în acțiunea de atragerea răspunderii. Că potrivit art. 131 în orice stadiu al procedurii dacă se constată lipsa bunurilor in patrimoniul falite, indiferent dacă s-a formulat sau nu acțiunea in atragerea răspunderii, judecătorul sindic va dispune închiderea procedurii, executarea hotărârii nu constituie etape obligatorii in cadrul procedurii de faliment și nu condiționează in vreun fel această procedură, deoarece potrivit art. 142 alin. 1 din Legea 85/2006 executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă și aceasta fără ca legea să distingă dacă procedura este în desfășurare sau s-a închis.
Reține de asemenea instanța că lichidatorul, potrivit art. 20 lit. l și art. 25 lit. g din Legea 85/2006 are obligația de a încasa/urmări încasarea creanțelor, iar din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că în situația în care procedura se află în derulare solicitarea executării silite a titlului constituie o obligație lichidatorului în condițiile art. 25 lit. g din Legea 85/2006, însă în situația în care procedura ar fi închisă înaintea rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în condițiile art. 138 din Legea 85/2006, lichidatorul este descărcat de obligația de a solicita executarea silită având totuși de a pune la dispoziția executorului tabelul definitiv consolidat. Că într-o astfel de ipoteză cererea de executare silită poate fi formulată de orice creditor care se află înscris în tabelul definitiv consolidat (art. 142 alin. 2), tabelul constituind titlul acestora și le conferă dreptul de a solicita executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 și față de care există o hotărâre definitivă de obligare la parte din pasiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -
Prin motivele de recurs recurenta arată că judecătorul sindic greșit a închis procedura fără a nominaliza un executor judecătoresc care să procedeze la executarea sentinței prin care s-a angajat răspunderea administratorilor, că procedura de angajare a răspunderii este parte procedurii insolvenței fiind pronunțată în contradictoriu cu debitorul, iar recuperarea sumelor în urma executării hotărârii sunt destinate pentru acoperirea pasivului.
Mai arată recurenta că întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului sunt în sarcina lichidatorului potrivit art. 25 lit. g din legea 85/2006 și deci și executarea silită a sentinței de angajare răspunderii patrimoniale. Susține recurenta că dispozițiile art. 142 al. l din Legea 85/2006 a limitat competența lichidatorului de valorificare a creanțelor, însă acesta nu înseamnă că judecătorul - sindic nu are obligația de pune în vedere lichidatorului executarea titlului, că executarea trebuie începută de lichidator și care ar putea fi continuată de creditori, împrejurare ce rezultă și din faptul că distribuția sumelor rezultate din executarea silită se realizează de executorul judecătoresc în baza tabelului definitiv consolidat pus la dispoziție de către lichidator, evident la începutul executării silite.
Arată că închiderea procedurii îi pune pe creditori în imposibilitatea recuperării creanțelor deoarece în acest moment debitorul este radiat din registrul comerțului pierzându-și personalitatea, contul rezidual al debitorului nu mai poate fi administrat, sunt anulate efectele art. 136 din lege, distribuirea sumelor realizându-se în baza tabelului definitiv consolidat, că după închiderea procedurii administratorul nu mai are legitimarea procesuală de a acționa în numele sau pentru debitor iar executarea titlului nu s-ar putea realiza deoarece una din părți este debitorul.
Curtea, verificând sentința recurată cu respectarea dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă și în limitele motivelor de recurs formulate constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din conținutul hotărârii recurate, judecătorul - sindic a închis procedura falimentului în condițiile art. 131 din Legea 85/2006.
Potrivit acestui text de lege în orice stare a procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul - sindic va da o sentință de închidere a procedurii prin care se dispune și radierea debitorului.
După cum se poate observa legea nu distinge de stadiul procedurii și nici nu stabilește în sarcina judecătorului - sindic obligația de a desemna/nominaliza un executor judecătoresc pentru executarea titlurilor pe care le-ar avea debitorul.
Este adevărat că, în toate situațiile, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute de art. 138 al. l din Legea 85/2006 se realizează de executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă (art. 142 al. l), iar lichidatorul are, potrivit art. 25 lit. g din Legea 85/2006, obligația de a încasa creanțele debitorului.
Cu toate acestea executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 al. l din Legea 85/2006 implică, potrivit art. 142 al. l din aceeași lege și art. 37 alin. l din Legea 188/2000, o serie de cheltuieli din categoria cheltuielilor administrative care trebuie să-și găsească acoperirea fie în bunurile din averea debitorului, fie în sumele avansate de creditori.
Când debitorul nu are bunuri și creditorii nu avansează sumele necesare, chiar și în situația în care există o hotărâre de angajare a răspunderii persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, judecătorul este obligat să închidă procedura, dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006 fiind fără echivoc în acest sens (a da o sentințăde închidere a procedurii) fără a distinge în sensul interpretat de recurentă.
Pe de altă parte alegerea executorului judecătoresc competent un raport de circumscripția în care se desfășoară activitatea constituie un drept de dispoziție al creditorului, în care judecătorul - sindic, în lipsa unor dispoziții legale, nu poate interveni.
Nici susținerea că după închiderea procedurii creditorii nu ar putea urmări creanțele rezultate din hotărârile pronunțate în condițiile art. 138 din Legea 85/2006 nu poate fi primită.
Procedura insolvenței este procedura specială care se completează cu dispozițiile Codului d e procedură civilă, doar în măsura compatibilității lor.
În ceea ce privește hotărârea pronunțată în condițiile art. 138 din legea 85/2006, administratorul/lichidatorul - autorizat prin lege să formuleze astfel de acțiuni - nu are calitate de parte în sensul comun prevăzut de Codul d e procedură civilă ci pe acela de organ care aplică procedura (art. 5 din Legea 85/2006) calitate pe care o păstrează de altfel pe tot parcursul procedurii.
Pe de altă parte sumele rezultate din executarea silită se repartizează creditorilor, în condițiile Legii 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat.
Așadar, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 138, 140 și 142 din Legea 85/2006, așa cum a reținut și judecătorul - sindic, orice creditor aflat pe tabelul definitiv consolidat are legitimarea procesuală potrivit Legii 85/2006 de a solicita punerea în executare a sentinței de angajare a răspunderii și de a participa la distribuirea sumelor rezultate.
În fine, modul în care administratorul/lichidatorul își îndeplinește atribuțiile manageriale este controlat de creditori (art. 11 alin. 2 din Legea 85/2006), pasivitatea acestora nu poate fi suplinită prin intervenția judecătorului - sindic, punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii persoanelor prevăzute de art. 138 al. l din lege reprezentând un act managerial.
În ceea ce privește excepția tardivității recursului, instanța constată că recursul este promovat în termen, excepția urmând a fi respinsă.
În consecință, față de considerentele ce preced, curtea constată nefondat recursul, hotărârea judecătorului - sindic fiind legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de recurenta - creditoareAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -B cu sediul în- - 11, sectorul 1 împotriva sentinței civile nr. 580 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - debitoare prin lichidator judiciar L B, str. - cel nr. 2. județul și intimații - creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, BANCA TRANSILVANIA B și MEȘTEȘUGĂREASCĂ P N,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea | JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Loredana |
Grefier, |
Red.
Red.
tehnored. 6 ex.
09 nov. 2009
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Maria Violeta Chiriac, Loredana
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 340/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
