Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 17/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 17/2008

Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gilica Popescu

JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu

JUDECĂTOR 3: Doina Hârceagă

Grefier - -

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea împotriva Sentinței comerciale nr. 2164/C din 23 octombrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este îndeplinită.

Se constată depusă la dosar din partea recurentei creditoare extras de cont din care reiese plata taxei judiciare de timbru de 19,50 lei și Sentința civilă nr. 8388/14.12.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosar nr-, document cu care înțelege să dovedească caracterul cert al creanței.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.

CURTEA DE APEL

În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința comercială nr. 2164/C/2007 a fost respinsă cererea formulată de creditorul pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC metal SRL cu sediul în loc. Dumbrăveni,-.

S-a dispus afișarea sentinței la ușa tribunalului.

Pentru a pronunța aceatsă sentință judecătorul sindic a reținut că analizând cererea creditorului s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele declanșării procedurii insolvenței deoarece creanța pretinsă nu este certă pentru suma de 53612,72 lei creditoarea având pe rol o acțiune de drept comun în dosar nr-.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței comerciale nr. 2164/C admiterea cererii de deschidere a procedurii de faliment a debitoarei SRL și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivele de recurs arată că în mod eronat instanța de fond a considerat că creanța nu este certă câtă vreme pe rolul instanțelor sunt procese care au ca obiect aceeași sumă de bani.

Susține că întrunirea cumulativă a condițiilor existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile presupune stabilirea existenței neîndoielnice a creanței și a cuantumului ei, nu numai când este constatată printr-un titlu executoriu ci și când rezultă din acte sub semnătură privată facturi acceptate, registre contabile conform prevederilor art. 46 din Codul comercial referitoare la proba obligațiilor comerciale.

Arată că în speță acordul de voință al părților s-a realizat odată cu acceptarea mărfii livrate și semnarea facturilor fiscale aferente și că, dat fiind elementele pe care le conține factura fiscală emisă de creditoare, reprezintă o convenție în formă simplificată ceea ce înseamnă că debitoarea s-a obligat să plătească la data scadentă înscrisă în fiecare din facturile fiscale, scadente care s-au împlinit termenul fiind depășit cu mai mult de 30 de zile.

Se mai arată că acțiunile în instanță inițiate de societatea creditoare s-au făcut nu pentru că sumele nu ar fi certe ci pentru a fi obținute titlurile executorii în vederea executării silite.

Recursul este legal timbrat.

Ulterior, pentru termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2008 recurenta a depus sentința civilă nr. 8388 din 14.12.2007 prin care debitoarea SC metal SRL a fost obligată la plata sumei de 44.612,72 lei, contravaloare marfă și 12.574,80 lei, contravaloare dobândă legală către creditoarea.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul este neîntemeiat.

Curtea reține că procedura insolvenței este o procedură de executare silită concursuală care are ca scop achitarea datoriilor pe care debitoarea ce are față de toți creditorii săi prin valorificarea bunurilor pe care debitoarea le are în patrimoniu.

Pentru ca această executare silită să poată fi făcută este necesar, ca și la executarea silită reglementată de Codul d e Procedură civilă, ca creditorii să aibă asupra debitoarei o creanță care să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 379 Cod procedură civilă conform căruia "Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă."

Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței în speță nu poate fi dat decât de un titlu executoriu, facturile în copie depuse la dosar neîndeplinind această condiție, ele fiind doar o dovadă a existenței unor relații comerciale între părți și nu a certitudinii unei datorii de onorat.

Deși pentru ultimul termen de judecată creditoarea a depus titlul executoriu, Sentința nr. 8388/14.12.2007, depunerea acestui act nu este în măsură să ducă la casarea hotărârii atacate, așa cum cere debitoarea.

La data formulării cererii introductive, de declarare a insolvenței debitoarei SC SRL, nu a fost depus acest titlu executoriu care de altfel nici nu era emis, după cum nu era emis și cu atât mai mult depus nici la data pronunțării hotărârii atacate (Sentința comercială nr. 2164/C/23.10.21007).

Față de acestea hotărârea atacată era legală și temeinică, emisă în baza probelor depuse la dosar și la adăpost de criticile formulate.

Nimic nu împiedică reclamanta să valorifice titlul executoriu pe care îl deține în măsura în care aceasta va deveni irevocabilă printr-o executare silită de drept comun sau ulterior concursuală.

În concluzie, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul creditoarei va fi respins iar hotărârea atacată va fi menținută ca legală și temeinică.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Respinge recursul declarat de creditoarea SC B împotriva sentinței comerciale 2164/C din 23 octombrie 2007 pronunțată de judecător sindic în Dosar - al Tribunalului Sibiu.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi 23 ianuarie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

- -

Red.GP
Tehnored PN

Ex.2/15.02.2008

Jud fond

Președinte:Gilica Popescu
Judecători:Gilica Popescu, Ioan Cibu, Doina Hârceagă

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 17/2008. Curtea de Apel Alba Iulia