Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1728/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1728/2009
Ședința publică din data de 18 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr. 263 din 16.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE S, și debitoarea SC BI SRL, având ca obiect procedura insolvenței angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se reține că, recurentul prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.263 din 16 februarie 2009 pronunțată de tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admisă cererea lichidatorului și s-a dispus ca o parte a pasivului debitoarei, în valoare de 15.453 lei să fie suportată de pârâții și în solidar.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1724 din data de 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul acvirat nr-, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei Atlas Z ( 62, dosar acvirat).
Conform evidenței registrului comerțului, pârâții au calitatea de asociați și administrator la unitatea debitoarei.
Din tabelul definitiv de creanțe a debitoarei rezultă că, acesta are datorii în valoare totală de 15.453 lei, către bugetul statului.
Din probele administrate în cauză, rezultă că debitoarea nu mai desfășoară activitate din anul 2006, când a înregistrat o pierdere în valoare de 314,7 lei ( 66, dosar acvirat).
În bilanțul contabil depus la 31.12.2005, și în cel din 2006 sunt cuprinse creanțe în valoare de 8.158 lei, care dacă ar fi fost recuperate se puteau plăti toate datoriile societății către bugetul de stat și nu s-ar mai fi calculat accesoriile legale la plățile restante.
Aceste creanțe au o vechime mai mare de trei ani și s-au prescris, deci nu mai pot fi recuperate.
Rezultă că pârâții au stat în pasivitate și nu au acționat pentru recuperarea creanțelor debitoarei pentru plata tuturor datoriilor.
Debitoarea nu deține bunuri în proprietate, prin a căror valorificare ar putea fi acoperit pasivul existent.
Fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. a) din a nr. 85/2006, modificată, a fost admisă cererea lichidatorului, reprezentantul debitoarei Atlas Z și s-a dispus ca o parte a pasivului debitoarei, în valoare de 15.453 lei să fie suportată de pârâții și, în solidar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că instanța de fond a reținut că potrivit bilanțului contabil pe anul 2005 societatea avea de recuperat creanțe în valoare de 8.158 lei, creanțe care dacă ar fi fost încasate s-ar fi acoperit toate datoriile debitoarei și nu s-ar mai fi calculat accesoriile la plățile restante.
În opinia lichidatorului această stare de fapt și anume neîncasarea de către societatea debitoare a unei creanțe, reprezintă fapta prevăzută de art.138 lit.a din Legea nr.85/2006 in baza caruia s-a si solicitat angajarea raspunderii personale pârâtului.
Astfel potrivit art.138 alin.l lit.a se poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei sa fie suportat de membrii organelor de conducere daca acestia"au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane".
In opinia pârâtului lichidatorul nu a produs in fata instantei de judecata nici o proba din care sa rezulte savarsirea de catre reclamant a faptei prevazute la art.138 alin.1 lit.a si anume sa fi folosit bunurile sau creditele societatii in interes personal sau al altei persoane. Starea de fapt potrivit careia societatea nu a reusit sa incaseze o creanta in suma de 8.135 lei datorita faptului ca debitoarea societatii noastre a devenit insolvabila si nu s-a mai reusit achitarea creantei societatii, nu poate fi incadrata in nici un caz la faptele mentionate de art.13 8 alin. 1 lit.
In aceste conditii consideră ca hotararea pronuntata de instanta de fond este ilegala avand in vedere faptul ca temeiul de drept in baza caruia lichidatorul a formulat cererea de antrenare a raspunderii personale a fost gresit indicat, fapta prevazuta de art.138 lit.a neexistand si in acelasi timp nefiind dovedita in nici un fel de catre lichidator sau prin actele existente la dosarul cauzei.
În privința componentei creanței neachitate către singurul creditor DGFP aceasta se compune din 1.847 lei impozit pe profit 1.743 lei impozit pe venitul microintreprinderilor si 12.735 lei dobanzi si penalitati de intarziere. Astfel si din componenta creantei se poate observa ca marea majoritate a sumei datorate bugetului de stat o reprezinta dobanzi si penalitati de intarziere care au fost generate de imposibilitatea societatii de achitare a impozitului datorat.
De altfel chiar impozitul datorat la bugetul de stat, respectiv debitul aferent creantei, reprezinta o suma calculata de catre creditoarea DGFP in baza facturii emise catre societatea SRL OG de, jud.S, de la care nu am mai reusit sa incaseze creanta datorata, astfel incat desi nu a incasat suma facturata catre debitoarea societatii, impozitul pe profit a fost calculat in baza facturii emise si urma sa fie achitat catre bugetul de stat.
Analiza recursului promovat prin prisma motivelor de recurs formulate precum și a dispozițiilor art 3041PR CIV relevă următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.01.2009 lichidatorul desemnat în procedura privind pe debitoare SC BI SRL a solicitat angajarea răspunderii administratorilor debitoarei, și pentru plata pasivului debitoarei în valoare de 15.453 lei.
Cererea formulată lichidatorul desemnat în procedura privind pe debitoare SC BI SRL, a fost motivată prin invocarea dispozițiilor art 138 lit a Legea nr 85/2006, arătându-se că pârâții nu s-au preocupat de urmărirea și încasarea creanțelor avute față de terți.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii, membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență impune indeneabil și primordial existenta unei proceduri în baza Legii nr 85/2006, condiție îndeplinită prin pronunțarea sentinței nr 1724/22.09.2008 pronunțată în dosar nr -.
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care, asa cum am arătat, include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art 138 alin 1lit a din Legea nr 85/2006 reținându-se că au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de-al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Legiuitorul a instituit doar cerința contribuției la ajungerea debitorului în insolvență fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și că o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valorea reală creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
dispozitiei legale, potrivit careia judecatorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozitiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în conditii identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta, astfel că susținerile recurentului că impozitul datorat la bugetul de stat, respectiv debitul aferent creantei, reprezinta o suma calculata de catre creditoarea DGFP in baza facturii emise catre societatea SRL OG de, jud.S, de la care nu a mai reusit sa incaseze creanta datorata, astfel incat desi nu a incasat suma facturata catre debitoarea societății, impozitul pe profit a fost calculat in baza facturii emise si urma sa fie achitat catre bugetul de stat nu pot fi primite, acesta invocându-și propria culpă.
Fapta ilicită care determină nașterea prejudiciului trebuie să fie săvârșită anterior deschiderii procedurii întrucât cerința legii este că aceasta să fi contribuit la intrarea în starea de insolvență, fapt demonstrat prin înscrisurile prezentate în probațiune.
Dacă sunt îndeplinite toate condițiile antrenării răspunderii, atât cele generale, prevăzute de dreptul comun în materia răspunderii civile, respectiv fapta ilicită a unei persoane determinate, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă ilicită, vinovăția făptuitorului, suprapuse peste cele speciale, fapta ilicită constând în una din urmatoarele fapte au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți; au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia; au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; în luna precedentă încetării plăților au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori să fie săvârșită de o persoană care să aibă calitatea membru al organelor de conducere - administrator, director, cenzor și de orice altă persoană - care a contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, va putea fi angajată în sarcina membrilor organelor de conducere ale debitorei, răspunderea patrimonială reglementată de art. 138 din Legea privind procedura insolvenței.
Considerentele enunțate au demonstrat că recursul promovat este nefondat și în consecință în temeiul art 312 pr civ, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.263 din 16.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.263 din 16.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G - - - - -
GREFIER
- -
Red. AC/dact.
2ex./17.06.2009
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
