Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2905/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2905/100
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 58 din 3 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații -. LEASING SA și MANAGEMENT UV, având ca obiect procedura insolvenței deschiderea procedurii.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 60 lei și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,5lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 15 octombrie 2009, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului-lichidator prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform ordinului de plată anexat, precum și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
Curtea, după deliberare, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 58 din 3 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins contestația formulată de debitoarea SRL, cu sediul în com.,-, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J-, CUI - jud. B
S-a admis cererea formulată de creditorul LEASING SA, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat " " cu sediul profesional în B, Șoseaua cel M, nr. 17, 17,. B,. 1ap. 32, sector 2, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J40/14247/2007, CUI -, sector 1 B pentru deschiderea procedurii insolvenței (procedura generală) privind pe debitoarea SRL, cu sediul în com.,-, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J-, CUI - jud. B
În temeiulart. 33alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SRL
În temeiulart. 34din Legea privind procedura insolvenței, a fost desemnat administrator judiciar pe Consult Management UV B cu sediul B, cartier, nr. 383, jud. B N, care să îndeplinească atribuțiile prevăzute deart. 20din lege cu o retribuție lunară ce s-a stabilit ulterior prin rapoarte justificative.
În baza art. 42 din lege s-a dispus indisponibilizarea acțiunilor/părților sociale ale societății debitoare.
A fost fixat termenul limită pentru înregistrarea cererilor pentru admiterea creanțelor la 3 aprilie 2009; termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 4 mai 2009; termenul pentru definitivarea tabelului al creanțelor la 4 iunie 2009, data ședinței adunării creditorilor la data de 11 iunie 2009 ora 12:00, sala VII la sediul Tribunalului Bistrița -
S-a dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii, de către administratorul judiciar precum și deschiderea de către debitor a unui cont bancar din care au fost suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii. În caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar.
Prezenta se comunică, părților Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița N și în baza art. 37 s-a dispus comunicarea hotărârii Judecătoriei Năsăud și tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamanta creditoare LEASING SA a formulat o cerere de deschidere a procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SRL solicitând deschiderea procedurii față de debitoare pe considerentul că, debitoarea are o creanță certă lichidă și exigibilă mai veche de 30 zile în cuantum de 21.286,41 lei și se constată că debitoarea se află în încetare de plăți și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale, cu numirea unui administrator judiciar în baza disp. art. 34 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii s-a arătat că în baza contractului de leasing financiar nr. 8858/12 august 2005 care are ca obiect cedarea în sistem de leasing a dreptului de folosință și posesie a autovehiculului marca Peugeot FT 350 LH 2,2 și ca urmare a acordului de voință dintre părți, urmând ca debitoarea în calitate de utilizator să-și achite ratele de leasing și celelalte costuri accesorii în condițiile și la termenele convenite prevăzute în graficul de plăți Anexa 2. debitoarea nu și-a respectat obligațiile contractuale astfel că la data introducerii acțiunii datorează reclamantei suma de 21.286,41 lei compusă din 16.155,37 lei contravaloare rate leasing și alte costuri accesorii conform facturilor fiscale precizate în cerere și 4431,04 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada 17.04.2007-25.12.2007 potrivit art. 4. 7. 2 din contract și fișa de calcul
S-a arătat că temeiul creanței constituie contractul de leasing financiar nr. 8858/12 august 2005 și împrejurarea că acesta constituie titlu executoriu potrivit OG51/1997.
Anexat la acțiune s-a depus contractul de leasing financiar nr. 8858/12 august 2005 precum și facturile invocate în acțiune (7-33), reclamanta timbrându-și legal cererea.
Debitoarea SRL a formulat contestație în termen, solicitând respingerea cererii de deschidere a procedurii falimentului ca nefondată cu obligarea creditoarei la plata de cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că cererea formulată de creditoare este nefondată, că pretinsa creanță nu este certă lichidă și exigibilă, iar debitoarea nu este în incapacitate de plată, cererea de deschidere a procedurii insolvenței fiind formulat cu rea-credință și pentru evitarea unui litigiu comercial s-a optat pentru deschiderea procedurii insolvenței. Se recunoaște încheierea contractului de leasing financiar și achitarea ratelor stabilite prin contract însă se invocă faptul că în luna februarie 2007 s-a produs o defecțiune la portiera autovehiculului iar reprezentantul firmei producătoare a anulat garanția autovehiculului și în aceste condiții i s-a comunicat proprietarului finanțator renunțare la leasingul financiar acesta fiind invitat la ridicarea autovehiculului de la sediul societății moment care a coincis cu neachitarea ratelor de leasing în continuare.
Pentru aceste motive s-a arătat că proprietarul a refuzat ridicarea autovehiculului acest fapt nefiind de natură al îndreptății la plata în continuare a ratelor lunare, proprietarul neputând să-și invoce propria culpă în neexecutarea clauzelor contractuale
Creditoarea a formulat întâmpinare pe marginea contestației arătând că autovehiculul a fost ridicat pentru neplata ratelor de leasing și ca urmare a rezilierii de drept a contractului și nu ca urmare a opțiunii debitoarei. Se mai arată că starea de insolvență a debitoarei este vădită aceasta rezultând din lipsa fondurilor bănești, că această stare este prezumată și că debitorul nu a făcut dovada că nu este în stare de insolvență.
Instanța a constatat că la data formulării cererii de deschidere a procedurii creanța era de 21.286,41 lei, că aceasta era certă lichidă și exigibilă mai veche de 30 zile împrejurare care rezultă din actele dosarului și din însăși recunoașterea făcută de debitoare prin contestație, aceasta din urmă nefăcând dovada că nu se află în incapacitate de plată prin neachitarea ratelor calculându-se și penalitățile aferente prevăzute în contract astfel că nu se poate admite contestația ea nefiind întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea - SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în totalitate în sensul admiterii contestației și respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de societatea recurentă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, debitoarea arată că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, iar hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
ratelor după cca un an și J în care a achitat toate ratele scadente, avea la bază un diferend, un litigiu, legat de utilizarea autovehiculului care a făcut obiectul contractului.
A pus în discuție prevederile art. 4.7.3 din contractul de leasing conform cărora "dacă plata integrală a sumelor datorate nu s-a efectuat în termen de 2 luni de la scadență, prezentul contract se consideră reziliat de drept, începând cu prima zi după expirarea termenului de mai sus",invocând culpa finanțatorului.
Legea impune ca o condiție esențială pentru deschiderea procedurii ca, creanța solicitată de creditor să fie certă, lichidă și exigibilă.
Această cerință esențială a fost întărită de noua definiție a insolvenței astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 277/2009: "insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile".
Nu este certă o creanță rezultând din răspunderea civilă delictuală sau din despăgubiri, câtă vreme instanța nu s-a pronunțat cu putere de lucru judecat asupra acestei creanțe.
Prin deschiderea procedurii, instanța a aplicat greșit și alte prevederi ale Legii nr. 85/2006.
Au fost aplicate greșit prevederile art. 1 din Legea nr. 85/2006 care stipulează că "procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplică următoarelor categorii de debitori aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă" precum și ale art. 3 pct 1 din Legea nr. 85/2006 în forma valabilă la data pronunțării hotărârii, care prevedeau că "insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile".
Faptul că cineva refuză să plătească o sumă pretinsă nelegal nu se poate confunda cu incapacitatea de a plăti.
Evident că societatea nu este în situația de a nu dispune de disponibilități bănești pentru plata creanței solicitată de creditoare.
Valoarea creanței datorate către acest creditor trebuie însă stabilită ca urmare a unui litigiu pe dreptul comun, urmând ca după aceasta să se efectueze plata sumei care va fi certă.
Intimata - LEASING SA prin întâmpinarea depusă la data de 15 octombrie 2009 solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (10-11).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată următoarele:
Sentința judecătorului sindic de deschiderea procedurii insolvenței este temeinică și legală dată cu respectarea dispozițiilor art. 31 alin 1 -2, art. 33 alin 6 și art. 3 pct 1 și 12 din Legea nr. 85/2006, apreciindu-se că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără dubiu că debitoarea se află într-o stare vădită de insolvență, din lipsa disponibilităților bănești pentru a-și achita debitele scadente, împotriva acesteia creditoarea deținând o creanță certă, lichidă și exigibilă, născută dintr-un titlu executoriu, respectiv contractul de leasing financiar nr. 8858 din 12 august 2005.
Cât privește starea de insolvență a recurentei debitoare, Curtea are în vedere lipsa disponibilităților bănești necesare achitării datoriilor scadente la data deschiderii procedurii insolvenței. Sub aspectul probațiunii stării de insolvență se constată că legea specială conține derogări de la regulile dreptului comun în sensul că starea de insolvență este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul lasă să treacă mai mult de 30 de zile de la scadentă și nu plăteste datoria față de unul sau mai mulți creditori.
Pornind de la aceasta se apreciază că creditorilor nu le revine sarcina de a dovedi starea de insolvență deoarece aceasta se rezumă la existența creanței și la neplata ei în termen de 30 de zile de la scadență, revenindu-i debitorului sarcina de a prezenta dovezi cu care să demonstreze că nu este în insolvență.
Din această perspectivă depunerea unui înscris denumit balanță de verificare, nu face dovada solvabilității sau a inexistenței stării vădite de insolvență.
Cerințele legii sunt îndeplinite pentru deschiderea procedurii dacă au trecut mai mult de 30 de zile de la scadență fără să se plătească datoria față de unul sau mai mulți creditori.
De asemenea, pentru ca o creanță să fie certă, lichidă și exigibilă trebuie ca întinderea acesteia să fie stabilită.
Legalitatea cuantumului creanței rezidă din contractul de leasing financiar nr. 8858 din 12 august 2005 ce constituie titlu executoriu conform art 8 din OG nr. 51/1997 modificată prin Legea nr. 287/2006 unde ratele de leasing și celelalte accesorii au fost cunoscute și asumate de către debitoarea recurentă încă de la încheierea contractului. Pe de altă parte, potrivit graficului de plăți rata 2 va fi scadentă la 30 de zile de la data întocmirii facturii în avans iar celelalte rate se vor succeda din 30 în 30 de zile.
Nu în ultimul rând conform notei 2 din graficul de plăți, utilizatorul va plăti proprietarului obligațiile menționate la cap V și conform scadențelor acolo arătate.
Prin urmare, debitoarea avea o restanță de plată constând în contravaloarea a 11 facturi fiscale, la data formulării cererii și în mod nelegal susține că există un litigiu cu privire la contractul de leasing încheiat între părți.
Pe de o parte aceasta nu a făcut dovada existenței vreunui litigiu, și chiar și în ipoteza în care ar exista neîntelegeri între părți acestea vizează probleme tehnice pe când prezentul litigiu are la bază neplata obligațiilor contractuale rezultate dintr-un titlu executoriu. Atâta vreme cât debitoarea recurentă are în folosință exclusivă bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing, acesta este temeiul legal al emiterii facturii, iar după neplata a două rate de leasing, recurenta avea obligația potrivit clauzelor contractuale să predea de bună voie bunul, obiect al leasingului.
În concluzie, neplata la scadență a creanței invocate de creditor este rezultatul stării de insolvență al debitoarei așa încât criticile formulate de aceasta apar ca fiind nefondate.
Față de considerentele mai sus expuse, în lumina dispozițiilor art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de debitoarea - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 58 din 3.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
Red./
5 ex./26.11.2009
Jud.fond.-
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
