Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 173/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 173/
Ședința publică din 7 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 730/SIND din 8 septembrie 2008, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă l-sindic în dosarul nr. 753/F/2005 al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 martie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 31 martie și, respectiv 7 aprilie 2009.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 730/SIND/2008, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a administratorului judiciar și a administratorului social și a dispus scoaterea acestora din cauză.
A admis în parte contestația administratorului special al debitoarei Marex, la tabelul suplimentar preliminar al creanțelor debitoarei Marex, întocmit de lichidatorul judiciar C Insolvency, cu privire la creanța preluată de de la Casa de Asigurări de sănătate D și a dispus înscrierea în tabelul definitiv a acesteia cu suma de 10356,74 lei reprezentând creanța preluată de la Casa de Asigurări de sănătate
A admis în parte contestația formulată de B și în parte contestația formulată de administratorul special al debitoarei Marex, la tabelul suplimentar preliminar al creanțelor debitoarei Marex, întocmit de lichidatorul judiciar C Insolvency Specialists, cu privire la creanțele preluate de de la. și Oltenia și a dispus înscrierea în tabelul definitiv a acesteia cu suma de 5012,4 lei, reprezentând creanța preluată de la BCR și cu suma de 2757,3 lei reprezentând creanța preluată de de la Oltenia
A respins contestația formulată de B la tabelul suplimentar preliminar al creanțelor debitoarei Marex, întocmit de lichidatorul judiciar C Insolvency Specialists, cu privire la creanțele preluate de de la Casa de Asigurări de sănătate
A respins cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate prin Casa de Asigurări de Sănătate D, formulată de
A respins contestația administratorului special al debitoarei Marex, cu privire la creanța Administrației Finanțelor Publice a municipiului C, cu privire la creanțele preluată de la BCR și de la Oltenia, cu privire la creanța Băncii Internaționale a Religiilor, cu privire la creanța BRD Sucursala D și cu privire la creanța TermoF.
Pentru a hotărî astfel, JUDECĂTOR 3: Carmen Bujan l-sindic a reținut următoarele:
În legătură cu contestația administratorului special cu privire la creanța, judecătorul-sindic a constatat că a preluat de la Casa de Asigurări Sănătate Doc reanță de - rol, din care s-a achitat în perioada de reorganizare suma de 69.500.000 ROL, conform ordinelor de plată nr. 581 din 22.10.2003 și respectiv 7 din 8 iulie 2004. Aceasta este suma cu care trebuie trecută în tabelul definitiv suplimentar, fără a se ține seama de creanțele debitoarei născute în perioada de reorganizare față de Casa de Asigurări de Sănătate Pentru aceste sume Casa de Asigurări de Sănătate D este cea care ar fi trebuit să depună declarație de creanță, deoarece aceste creanțe nu au mai făcut obiectul preluării de către Creanța nu poate fi alta decât cea existentă la data confirmării planului de reorganizare, conform art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate formulată de creditoarea, judecătorul-sindic a reținut că nu sunt întrunite condițiile art. 60 Cod procedură civilă, conform căruia partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul când ar cădea în pretenții. Ori, în speță nu are calitatea de pârâtă și nu există posibilitatea de a cădea în pretenții. a solicitat de fapt introducerea în cauză a Casei de Asigurări de Sănătate D pentru ca aceasta să fie înscrisă la masa credală cu sumele reprezentând creanțe născute în perioada de reorganizare. Or, pentru acestea Casa de Asigurări de Sănătate D trebuia să depună declarație de creanță, conform procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006. Creanța este cea din planul de reorganizare, din care s-a recuperat o parte în timpul acestei proceduri. Pentru aceste motive a fost respinsă cererea de chemare în garanție.
În ceea ce privește contestația creditoarei legată de creanța preluată de la., succesoarea în drepturi a, judecătorul-sindic a reținut că este întemeiată numai în parte.
Astfel, prin sentința de confirmare a planului de reorganizare a debitoarei a fost înscrisă cu o creanță de -,65 lei, din care debitoarea a achitat în aceeași perioadă de reorganizare suma de -,64 lei, cu OP nr. 189/23.08.2000, OP nr. 30/22.03.2001, OP nr. 2720/17.05.2001 și OP 779/05.05.2004. Suma cu care creditoarea a fost înscrisă în planul de reorganizare este cea care va fi luată în considerare și nu suma de -,65 lei de care face vorbire contestatoarea. Față de prevederile art. 69 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, conform cărora creanțele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate la valoarea lor în lei, la cursul BNR existent la data deschiderii procedurii și față de prevederile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, conform cărora creanțele și drepturile creditorilor sunt modificate astfel cum este prevăzut în planul de reorganizare confirmat, creditoarea. nu poate solicita achitarea unei alte sume decât cea din planul de reorganizare, pe motiv că prin operațiunea de consolidare în USD nu ar fi fost achitată întreaga sumă de asemenea nu poate fi primită. Conform textelor legale invocate anterior, operațiunea de consolidare, prevăzută de art. 21 alin. 2 și art. 40 din OUG nr. 51/1998, republicată, nu poate opera decât până la deschiderea procedurii de faliment, nu și după această dată. După confirmarea planului de reorganizare creanța nu mai poate fi modificată și nici moneda în care aceasta este exprimată, deoarece acest fapt ar reprezenta o modificare a creanței, inadmisibilă în acest moment.
În consecință a fost admisă în parte contestația creditoarei doar cu privire la diferența neachitată, dintre suma de -,65 lei cu care a fost înscrisă aceasta în planul de reorganizare și suma de -,64 lei, achitată în perioada de reorganizare, cu OP. 189/23.08.2000, OP 30/22.03.2001, OP 2720/17.05.2001 și OP 779/05.05.2004 și s-a dispus înscrierea cu suma de neachitată în perioada de reorganizare, de 5012,4 lei.
Prin aceeași contestație a mai solicitat înscrierea în tabelul definitiv cu suma de 2892,24 RON, echivalentul a 948,30 USD, reprezentând creanța preluată de de la Oltenia
Prin contestația la același tabel administratorul social arată că în planul de reorganizare al debitoarei creditoarea a fost înscrisă cu suma de - ROL, reprezentând creanța preluată de la Oltenia Din această sumă debitoarea a achitat suma de - lei, rămânând de achitat doar 7.31 lei.
Prin înscrisul depus la fila 327 dosar fond, reprezentând adresă emisă de DISTRIBUȚIE (fosta EDFEE Oltenia ) reiese că suma de 2750 lei achitată de debitoare nu a fost destinată facturilor cesionate către
Față de prevederile art. 69 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, conform cărora creanțele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate la valoarea lor în lei, la cursul BNR existent la data deschiderii procedurii și față de prevederile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, conform cărora creanțele și drepturile creditorilor sunt modificate astfel cum este prevăzut în planul de reorganizare confirmat, creanța creditoarei preluată de la Oltenia este cea înscrisă în planul de reorganizare, de - ROL, și nu cea indicată de creditoare, de 2892, 24 lei.
Având în vedere că din documentul de plată indicat de debitore nu reiese pentru care creanță s-a făcut plata respectivă, iar conform art. 1110-1112 cod civil când debitorul care are mai multe datorii de aceeași natură nu face imputația plății, creditorul este acela care hotărăște care dintre datorii va fi stinsă prin plata făcută. Or, de vreme ce debitoarea nu a indicat pentru care datorie a făcut plata de 2750 lei către Oltenia, aceasta din urmă avea dreptul să facă imputația plății asupra altor datorii exigibile și nu asupra celei preluată de Din adresa emisă de Distribuție (fosta EDFEE Oltenia ) reiese că suma de 1750 lei, achitată de debitoare cu OP 42, acoperit facturile nr. -, - și parțial factura -, iar suma de 1000 lei achitată cu OP 51 fost acoperită factura -. Creanțele preluate de AVAS au fost cele constatate prin facturile -/14.10.1999 și nr. -/03.11.1999, iar sumele achitate nu au fost destinate acestor facturi.
Pentru aceste motive a fost admisă contestația creditoarei și s-a dispus înscrierea creditoarei în tabelul definitiv cu suma de 2757,3 lei.
Prin aceeași contestație administratorul judiciar a contestat și înscrierea C în tabelul definitiv cu suma de - lei, solicitând în principal respingerea în totalitate a creanței acesteia, în subsidiar reducerea acesteia la suma de -,20 lei iar într-o a doua teză subsidiară reducerea creanței acesteia la suma de -,20 lei.
Contestatoarea a arătat că adresa internă cu nr. 50740 din 18.06.2007 a Serviciului Colectare, executare Silită Persoane Juridice depusă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului C în sprijinul pretențiilor sale nu reprezintă în sine un act justificativ al creanței bugetare și nici nu ține loc de titlu executoriu. S-a criticat, pe lângă faptul acceptării acestei creanțe fără verificare și faptul că aceasta a fost înscrisă în întregime în tabelul preliminar suplimentar. Aceasta ar conduce la consecință că la întocmirea tabelului definitiv consolidat C ar urma să fie cumulată cu restul de plată de -,80 lei din perioada de reorganizare ceea ce ar duce la o creanță -,80 lei. Ar fi trebuit să se treacă doar creanța născută în perioada de reorganizare, fără creanța neacoperită din perioada de reorganizare, de -,80 lei. Mai arată că a dovedit cu extrasul de cont din 31.10.2007 că C și-a restrâns pretențiile asupra averii debitoarei de la valoarea de - lei la aceea de - lei.
Analizând motivele contestației s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă. Astfel, creanța C este compusă din suma neacoperită din planul de reorganizare, de -,80 lei și suma născută în perioada de reorganizare, restul până la - lei. Pentru suma de -,80 lei, rămasă neachitată în perioada de reorganizare, temeiul îl constituie art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 iar pentru creanțele născute în perioada de reorganizare temeiul înscrierii îl constituie art. 108 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. Deși susține că nu a fost verificată creanța C, contestatorul nu exactitatea acestei creanțe. Susține doar că nu ar fi fost verificată, fără a indica vreo dovadă în acest sens sau a arăta măcar niște indicii că această creanță nu ar fi corect calculată. Nu poate fi primită nici cererea de constatare a reducerii pretențiilor creditoarei B la suma de - lei, în baza unui extras de cont, deoarece baza înscrierii în tabelul creditorilor o constituie declarația de creanță a creditorului și adresa anexată acesteia, în timp ce extrasul de cont invocat nu poate îndeplini această funcție. În cazul în care debitoarea va dovedi că a efectuat o parte din plăți se va ține cont de acest aspect la data întocmirii planului de distribuție a sumelor obținute din lichidare. Acesta este și motivul respingerii argumentului că prin consemnarea în tabelul preliminar suplimentar a întregii creanțe a C și nu doar a creanței născute în perioada de reorganizare, fapt care ar genera, în opinia contestatoarei, posibilitatea trecerii de două ori a creanței de -,80 lei neacoperită în perioada de reorganizare. Aceasta este însă doar o ipoteză a contestatorului, ce va putea fi contestată dacă se va confirma. În consecință, față de toate acestea a fost respinsă contestația debitoarei sub acest aspect.
Contestatorul a mai solicitat prin aceeași contestație respingerea cererii de admitere a creanței suplimentare formulată de Banca Internațională a Religiilor prin lichidator și în consecință să se dispună ca aceasta să fie înscrisă în tabelul definitiv consolidat cu o creanță chirografară de 95777,80 lei și nu cu o creanță garantată de -,49 lei așa cum a solicitat aceasta.
Analizând tabelul definitiv consolidat de la fila 216 din dosar s-a constatat că această creditoare a fost înscrisă în tabel, la poziția 5, cu o creanță chirografară de 95777,80 lei astfel încât contestația administratorului social este lipsită de obiect.
Același contestator a mai solicitat să se respingă declarația de creanță a BRD C și să se dispună ca această creditoare să nu mai fie înscrisă cu nicio sumă în tabelul definitiv, deoarece în perioada de reorganizare debitoarea i-a achitat acesteia suma de -,050 rol, superioară valorii creanței sale înscrisă în planul de reorganizare.
Analizând tabelul definitiv consolidat de la fila 216 din dosar s-a constatat că această creditoare a fost înscrisă în tabel, la poziția 6, cu o creanță chirografară de 0 lei, fiindu-i respinse toate pretențiile, astfel încât și această contestație a administratorului social este lipsită de obiect.
Același contestator a mai solicitat să se constate că TermoF. Sucursala mai deține asupra averii debitoarei doar o creanță de 55081,07 lei și nu una de -,07 lei, așa cum precizase anterior la data de 29.08.2007. Arată că într-o adresă a acestei societăți se menționează că la data de 31.12.2006 aceasta avea o creanță de 55081,07 lei iar această creditoare nu a formulat o cerere propriu-zisă de admitere a creanței sale ci doar a precizat valoarea acesteia ca fiind de -,07 lei, arătând că este anterioară deschiderii procedurii dar că, urmare a plăților efectuate de către debitoare s-a micșorat de la 1.589.000.000 rol la suma de 121.431,07 lei.
Cum creditoarea TermoF. a fost înscrisă în planul de reorganizare cu suma de 1.589.000.000 rol, iar în perioada de reorganizare debitoarea a achitat suma de - rol. Este corectă înscrierea creditoarei în tabel cu diferența rămasă neachitată, de -,07 lei. Față de prevederile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 suma cu care creditoarea TermoF. a fost înscrisă în planul de reorganizare nu mai poate fi pusă în discuție la acest moment.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea B pentru motivele ce vor fi prezentate în cele ce urmează:
În legătură cu preluarea creanței de la BCR. se invocă valoarea nominală a creanțelor preluate în temeiul diverselor acte normative ca nivel minim în ceea ce privește recuperarea, chiar în cazul valorilor exprimate în USD.
În ceea ce privește creanța preluată de la Oltenia, suma admisă de judecătorul-sindic pentru a fi înscrisă în tabelul de creanțe a fost diminuată în mod nejustificat, recurenta preluând creanțele reprezentând contravaloarea facturilor -/14.10.1999 și -/03.11.1999.
Referitor la creanța preluată de la. D, interpretarea dată de instanța de fond potrivit căreia pentru diferența născută în timpul procedurii ar fi trebuit ca declarația de creanță să fie depusă de D este eronată. Aceasta întrucât, după intrarea în procedura de faliment sunt aplicabile dispozițiile art. 62 - 76 din Legea nr. 85/2006; pe de altă parte, aceste creanțe născute în timpul procedurii nu au fost contestate și nici anulate în instanță.
Analizând hotărârea atacată în limitele motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește creanța preluată de la., succesoare în drepturi a, judecătorul-sindic a reținut în mod corect incidența dispozițiilor legale cuprinse în art. 69 alin. 2 și art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Conform acestor texte legale, operațiunea de consolidare, prev.de art. 21 alin. 2 și art. 40 din nr.OUG 51/1998 nu poate opera decât până la deschiderea procedurii de faliment; după confirmarea planului de reorganizare creanța nu mai poate fi modificată, rămânând înscrisă la valoarea în lei, la cursul existent la data deschiderii procedurii.
Referitor la creanța preluată de la. D, creditoarea nu poate fi înscrisă cu sume care nu au făcut obiectul preluării în temeiul legii speciale; creanța nu poate fi alta decât cea existentă la data conformării planului de reorganizare, conform art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În legătură cu motivul de recurs privitor la creanța preluată de la Oltenia, cuantumul acesteia este cel înscris în planul de reorganizare rezultat din aplicarea art. 69 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 și nu cel indicat de creditoare.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat și hotărârea primei instanțe reținută în totalitate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea B împotriva sentinței civile nr. 730/Sind/2008 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și Contencios Administrativ, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Șt./11.05.2009
Dact./14.05.2009/3 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă, Carmen Bujan
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 203/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
