Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 185/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 185/
Ședința publică din 28 Februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de F:-F-, cu sediul în str. -. - nr. 1-3, împotriva sentinței comerciale nr. 1700 din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1700 din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și în consecință s-a constatat că în patrimoniul debitoarei SRL cu sediul în, nu există bunuri care să fie supuse procedurii de lichidare. În baza art. 127/1 lit. f din Legea nr. 31/1990 s-a dispus dizolvarea societății, iar în baza art. 131 și 132 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitoarei din evidențele Registrului Comerțului și publicarea acestei hotărâi în Monitorul Oficial al României. Prin aceeași sentință s-a dispus ca hotărârea se notifică debitorului reprezentat prin lichidator, tuturor creditorilor, către Direcția Generală a Finanțelor Publice M și ORC M, administratorului și se va afișa în extras la sediul tribunalului.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că la data de 04.11.2003 s-a deschis procedura de reorganizare și lichidare judiciară a debitoarei SC. SRL, numindu-se totodată administratorul judiciar, ulterior lichidatorul. Prin raportul final întocmit, acesta a propus închiderea procedurii întrucât în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri valorificabile în vederea îndestulării creditorilor. Cum împotriva raportului nu au fost formulate obiecțiuni, în temeiul art. 131 și art. 132 di Legea nr. 85/2006, s-a dispus în consecință.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea DGFP M, arătând că în mod greșit judecătorul sindic a închis procedura întrucât, patrimoniul debitoarei este incert câtă vreme în cadrul procedurii nu a fost pusă în discuție răspunderea personală a administratorilor. În acest sens, creditoarea arată că lichidatorul, în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, în mod eronat a ajuns la convingerea că nu se identifică cauze care să impună atragerea răspunderii organelor de conducere a debitoarei. Pentru acest considerent, creditoarea apreciază că se impune continuarea procedurii cu atât mai mult cu cât prejudiciul cauzat de debitoare bugetului de stat este considerabil.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041. pr. civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Procedura de faliment a debitoarei SC. SRL a fost deschisă prin încheierea nr. 105 din 01.02.2005. În raportul întocmit la data de 01.06.2005, lichidatorul a consemnat cauzele care au dus la starea de insolvență, arătând că administratorul debitoarei, se face vinovat de pierderea de material lemnos în valoare de aproximativ 150.00.000 lei. Acest raport a fost notificat creditoarei la data de 23.06.2005 ( fila 179), însă aceasta nu a înțeles să-l conteste și nici să formuleze cerere pentru angajarea răspunderii personale a administratorului, cu atât mai mult cu cât, procedura se desfășura în temeiul Legii nr. 64/1995 ceea ce-i permitea, în calitate de creditor, să formuleze o asemenea cerere. Așadar, pentru pasivitatea manifestată cu privire la acest aspect, practic recurenta își invocă propria-i culpă, cu atât mai mult cu cât, susținerile sale din cererea de recurs sunt nereale, lichidatorul identificând culpa administratorului pentru o parte din debitele societății.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, o parte din bunurile debitoarei au putut fi valorificate, însă sumele rezultate nu au acoperit în totalitate nici măcar cheltuielile de lichidare. Pe de altă parte, creditoarea nu a înțeles să formuleze obiecțiuni la raportul final al lichidatorului, ceea ce duce la concluzia că și-a însușit propunerea acestuia de închidere a procedurii, iar judecătorul sindic, în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 131 și 132 din Legea nr. 85/2006.
Față de cele reținute mai sus, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 1700 din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-31.03.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
