Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1115/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1115/
Ședința publică din 11 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de creditoarea SC SRL, cu sediul în B- sector 2 și cu sediul procesual ales la punctul de lucru din comuna sat - județul I, împotriva sentinței comerciale nr.1620/07.07.2008 pronunțată de jduecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr-.
La apelul nominal răspunde intimata-debitoare SC SRL G prin avocat, lipsă recurenta-creditoare SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară în sumă de 19,50 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar intimatul-pârât a depus întâmpinare, solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta intimatei depune concluzii scris și un set de acte, respectiv: extras de cont nr.60/12.11.2008, situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, bilanțul prescurtat pe anul 2007. Declară că nu are alte cereri de formulat în apărare.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta intimatei cere, conform concluziilor scrise depuse la doar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, motivând că societatea debitoare nu se află în stare de insolvență, fapt ce se poate constata din actele depuse la acest termen la dosar.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1620 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de debitoarea SC. SRL împotriva stării de insolvență și s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea SC. SRL împotriva debitoarei.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că, între părți s-au derulat raporturi comerciale în temeiul contractului de furnizare produse nr. 76/04.10.2004 iar creditoarea a formulat cererea pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 18.601,41 lei. Din probatoriul administrat în cauză, judecătorul sindic a constatat că debitoarea nu se află în stare de insolvență, având lichidități în cont și desfășurând o activitate comercială profitabilă. Totodată, partea din creanță reprezentând penalități este prescrisă întrucât facturile sunt emise la 30.11.2004 și 03.12.2004 iar prezenta cerere a fost formulată la 07.12.2007.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea SC. SRL arătând că starea de insolvență se prezumă în situația în care debitoarea nu și-a achitat creanțele lichide, certe și exigibile în termen de 30 de zile iar în speță, debitoarea nu și-a achitat datoriile timp de 3 ani. Pe de altă parte, judecătorul sindic a considerat prescrise penalitățile aferente celor două facturi deși, conform contractului, scadența acestora era în termen de 30 de zile de la data emiterii lor, iar penalitățile începeau să curgă după alte 30 de zile. Se mai arată că judecătorul sindic s-a pronunțat pe fondul cererii considerând-o neîntemeiată când corect ar fi fost să se pronunțe pe excepție dacă aceasta era întemeiată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041. pr. civ. Curtea apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, creditoarea a formulat cererea la data de 07.12.2007. La data de 15.01.2008, la dosar și-a depus declarația de creanță DGFP H pentru suma de 34.416 lei, după ce, anterior, la 19.12.2007 solicitase înscrierea în tabelul creditorilor. Asupra acestei cereri judecătorul sindic nu s-a pronunțat și nici creditoarea DGFP H nu a fost citată.
Sentința atacată se dovedește a fi nelegală și datorită faptului că judecătorul sindic a considerat creanța creditoarei SC. SRL ca fiind prescrisă în condițiile în care ambele facturi care constatau debitul principal au fost emise la data de 30.11.2004, scadența acestora și, implicit, data de la care se calculau penalitățile de întârziere conform contractului era de 30 de zile de la data emiterii facturilor. Așadar, termenul de la care se socotește prescripția este 30.12.2004, termen față de care, creanța nu este prescrisă.
Curtea mai constată, totodată, materialul probator depus de debitoare la dosar, material care a stat la baza formării convingerii judecătorului sindic că aceasta nu se află în insolvabilitate, este insuficient pentru a răsturna prezumția legală instituită de art. 2 din Legea nr. 85/2006. de cont relevă un rulaj al unor sume mici în raport cu valoarea însumată a celor două creanțe iar celelalte documente nu dovedesc existența unor fonduri bănești disponibile. Pe de altă parte, nici debitoarea nu a invocat vreun motiv pe care să-l considere de bună credință în a refuza plata.
Față de acestea, Curtea urmează a casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare judecătorului sindic pentru a se pronunța și cu privire la creanța DGFP H, iar în condițiile în care s-a stabilit că creanța creditoarei SC. SRL nu este prescrisă, va suplimenta probatoriul din care să rezulte fără echivoc solvabilitatea debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de creditoarea SRL, cu sediul în B- sector 2, împotriva sentinței civile nr.1620 din 7 iulie 2008 pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, prin judecător sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:E:
-14.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
