Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 197/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 197
Ședința publică de la 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent B, recurent... PU-ȘI - ADM.. PU- și pe intimat SC " R & S" SRL I, intimat SC "" SA, intimat SC " " SRL, intimat SC" ELECTRIC SRL, intimat SC "" SA, intimat SC""SA, intimat SC""SA, intimat SC" "SRL, intimat SC "" SA, intimat SC " " SRL, lichidator judiciar LICHIDATOR, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 1/S din 8 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindec.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul Direcția Generală a Finanțelor publice a județului I - Administrația Finanțelor Publice I reprezentat de d-na cons.jr..
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
La interpelarea instanței, d-na cons.jr. precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
concluzii de admitere a celor două recursuri, cel formulat de - Administrația Finanțelor Publice I și de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, d-na cons.jr. solicită casarea hotărîrii recurate și trimiterea dosarului cauzei spre rejudecare, apreciind că în această cauză se impune autorizarea comitetului creditorilor pentru antrenarea răspunderii patrimoniale.
Prin închiderea procedurii fără posibilitatea comitetului creditorilor de a formula cerere pentru autorizarea introducerii acțiunii în răspunderea patrimonială a persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, este prejudiciat dreptul creditorilor de a recupera creanțele în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, trecîndu-se, astfel, peste o etapă importantă a procedurii susține d-na cons. jr..
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 1/S/05.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, s-a hotărât:
Respinge obiecțiunile formulate de creditorii Administrația Finanțelor Publice a Mun. I, cu sediul în I, str. -, nr. 26 și, cu sediul în B, str. -. -. Al., nr. 50, sector 1 împotriva raportului final întocmit de Lichidator I, în calitate de lichidator al debitorului " "
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar Lichidator I și, în consecință,
În temeiul art. 132 alin. 5 din Legea nr. 85/2006,
Dispune închiderea procedurii falimentului debitorului " " cu sediul în I,-.
Dispune radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
Descarcă pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Aprobă plata către acesta, din contul debitorului, a sumei de 1.254,71 lei onorariu și cheltuieli de procedură.
În temeiul art. 135 din Legea nr. 85/2006,
Dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I și Oficiului registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Constată că prin încheierea nr. 59/24.01.2002 s-a deschis procedura reglementată de Legea nr. 64/1995 (act normativ atunci în vigoare) împotriva debitorului " " I, procedură care a continuat sub forma falimentului.
Bunurile identificate în averea debitorului au fost valorificate în cadrul procedurii, sumele astfel obținute fiind distribuite conform încheierii nr. 290/05.12.2006, fără a se reuși acoperirea în întregime a creanțelor înregistrate în obligațiilor debitorului.
Constatându-se că în patrimoniul debitorului nu mai există bunuri din a căror valorificare să poată fi plătite creanțele creditorilor, la data de 17.08.2007 lichidatorul judiciar a înregistrat raportul final cu propunere de închidere a procedurii pe temeiul art. 132 din Legea nr. 85/2006, precizând totodată că nu există motive temeinice pentru angajarea răspunderii personale a organelor de conducere ale debitorului.
Creditorii Administrația Finanțelor Publice a Mun. I și B au obiectat cu privire la propunerea formulată, apreciind că anterior închiderii procedurii se impune completarea raportului final cu informații vizând cauzele care au generat starea de insolvență și persoanele cărora le-ar fi imputabilă aceasta, existând suficiente dovezi pentru a se aprecia în sensul aplicării art. 138 din Legea nr. 85/2006 față de administratorul statutar al debitorului.
Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar a solicitat respingerea obiecțiunilor formulate și admiterea raportului final, cu motivarea că atât timp cât răspunderea personală a administratorilor nu se prezumă iar în cauză, administratorul statutar s-a conformat obligației de predare a actelor contabile și a gestiunii societății, nu există motive pentru a-i antrena răspunderea personală.
În condițiile în care lichidatorul judiciar arată în mod clar în raportul depus că "nu a identificat motive de angajare a răspunderii persoanelor din organele de conducere a debitorului, nefiind cazul promovării unei acțiuni în acest sens", raportul final nu poate fi completat cu referiri la fapte ce nu au fost săvârșite și nu se poate vorbi de o omisiune în sensul art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și care să îndreptățească o eventuală autorizare a celor doi creditori pentru promovarea unei acțiuni în răspundere, după cum aceștia sugerează în obiecțiunile formulate.
Prin urmare, se vor respinge obiecțiunile formulate de creditori și se va dispune închiderea procedurii pe temeiul art. 132 din Legea nr. 85/2006 întrucât în lipsa bunurilor sau a altor elemente de patrimoniu, procedura este lipsită de obiect iar continuarea ei în aceste condiții nu ar avea altă finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Totodată, pentru activitatea desfășurată se va încuviința decontul prezentat de lichidatorul judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât B cât și a jud. I - a municipiului I,considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, B susține că judecătorul sindic a pronunțat această hotărâre fără să cerceteze cauza sub toate aspectele, respectiv fără să analizeze modul în care a fost administrată societatea, precum și care au fost cauzele reale ale insolvenței acesteia, omițând, în același timp, să se pronunțe asupra cererii recurentei de convocare a comitetului creditorilor în vederea analizării oportunității introducerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai falitei.
Întreaga activitate a lichidatorului judiciar fiind supusă "cenzurii" judecătorului sindic, învederează instanței că a fost aprobat un Raport final în care lichidatorul nu a prezentat cauzele și împrejurările care au determinat intrarea societății în incapacitate de plată, cu indicarea persoanelor cărora le-r fi imputabilă această situație, limitându-se doar la a prezenta bilanțul general al activității desfășurate.
Referitor la acest aspect, apreciază că era absolut necesar ca Raportul final să fie completat cu aceste precizări, din considerentele prezentate în continuare.
Legea nr. 85/2006, conform art. 138 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului,persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar conform principiului rolului activ al judecătorului desemnat în cauză, acesta ar fi trebuit să dispună, din oficiu, completarea raportului final cu precizările referitoare la cauzele și împrejurările care au determinat intrarea societății în insolvență,precum și cu cele referitoare la persoanele cărora le-ar fi imputabilă această situație.
Consideră că era absolut necesar ca lichidatorul judiciar să-și completeze raportul final cu acele mențiuni care privesc săvârșirea de către persoanele prevăzute de art. 138 vreuna din faptele prevăzute de acest articol, pentru că acei creditori ale căror creanțe nu au fost acoperite în totalitate, să aibă posibilitatea să efectueze demersuri pentru recuperarea creanțelor rămase neacoperite pe calea atragerii răspunderii patrimoniale a administratorilor, dacă sunt îndeplinite condițiile. Se precizează că nu și-a recuperat integral creanța deținută față de " " I, aceasta datorând în continuare instituției recurente suma de 32.343 lei, reprezentând creanța preluată de la Casa de Asigurări de Sănătate
Lichidatorul judiciar nu a verificat, în mod amănunțit, în ceea ce privește creanța bugetară preluată de de la. cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul național unic de asigurări sociale și de sănătate, raportat la obligațiile angajatorilor prevăzute de art. 8, 51, 53 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate.
Analizând hotărârea pronunțată, se poate observa faptul că, în motivarea sa, instanța de fond a reținut că obiecțiunile la raportul final sunt nefondate, întrucât, în speța de față, lichidatorul judiciar a arătat că nu a identificat motive de angajare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori.
Din punctul de vedere al recurentei în sarcina foștilor administratori se poate reține săvârșirea unora dintre faptele de atragere a răspunderii patrimoniale, aspecte care au evidențiate în rapoartele depuse de lichidator, respectiv:
- managementul defectuos în administrarea societății;
- continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți;
- neefectuarea demersurilor pentru recuperarea creanțelor falitei;
- neexercitarea unui control financiar intern;
- nerespectarea obligațiilor de plată a contribuțiilor la bugetul de stat și la Fondul național unic de asigurări de sănătate și utilizarea acestor sume de bani pentru susținerea activității curente a societății.
După cum se poate observa, nu a fost stabilit contextul intrării societății în incapacitate de plăți, fiind prezentate doar cauze generale, din punctul nostru de vedere fiind necesare precizări suplimentare în acest sens, motiv pentru care le-a solicitat pe calea obiecțiunilor la raportul final.
De altfel, în legea insolvenței se prevede, în mod expres, faptul că activitatea unei debitoare se analizează, pentru a se stabili contextul intrării în incapacitate de plăți,pe o perioadă de 3 ani anteriori declanșării procedurii.
Or, în speța de față, o astfel de analiză nu a fost efectuată de către administratorul/lichidatorul judiciar desemnat.
Simplele afirmații ale lichidatorului judiciar referitoare la faptul că fosta conducere a debitoarei nu a comis una dintre faptele prevăzute de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, fără a fi însoțite de o analiză complexă și pertinentă a activității debitoarei și a cauzelor care au generat încetarea de plăți, nu pot constitui raportul "amănunțit"prevăzut de lege.
În data de 03.12.2007 recurenta a solicitat convocarea comitetului creditorilor, în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, în vederea analizării oportunității introducerii acțiunii de angajare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, în considerarea faptului că, în cauză, există premisele săvârșirii unor astfel de fapte.
Cu toate acestea, judecătorul sindic s-a rezumat să respingă obiecțiunile formulate la raportul final și, luând în considerare numai susținerile nedovedite ale lichidatorului judiciar, a omis să se pronunțe cu privire la cererea de convocare a Comitetului creditorilor.
Consideră că, în situația descrisă, judecătorul sindic nu și-a exercitat rolul activ, rezumându-se la a lua hotărârea închiderii procedurii insolvenței numai pe baza unor simple afirmații ale lichidatorului judiciar în ceea ce privește incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 în cazul în speță, fără a stărui, prin toate mijloacele legale, în aflarea adevărului, așa cum prevede legea și ignorând total faptul că au rămas nerecuperate o serie de creanțe.
Prin închiderea procedurii fără posibilitatea comitetului de a formula cerere privind autorizarea introducerii acțiunii în răspunderea patrimonială a persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, consideră că i s-a prejudiciat dreptul de a întreprinde toate măsurile în vederea recuperării creanței înscrise în cadrul dosarului de faliment, eliminându-se o etapă a procedurii destul de importantă, pe această cale fiind lipsite de eficiență dispozițiile legale referitoare la recuperarea creanțelor în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, având în vedere că procedura se desfășoară în interesul creditorilor și al recuperării creanțelor.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului.
a jud. I - a municipiului I, în motivarea recursului susține că, lichidatorul judiciar s-a preocupat mai mult de identificarea, evaluarea și vânzarea bunurilor debitorului iar creditorilor nu le-a fost comunicat un Raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitorului " "
Pe de altă parte, nu sunt indicate în concret cauzele și împrejurările care au condus la intrarea debitoarei în incapacitate de plată, ci acesta menționează doar că nu a identificat cauze de antrenare a răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului, fără a arăta pe ce se bazează susținerile sale (o expertiză contabilă etc.).
În raportul final, lichidatorul judiciar solicită instanței pronunțarea unei hotărâri de închidere a procedurii insolvenței motivat de faptul că și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege, respectiv de lichidarea colectivă a bunurilor și distribuirea fondurilor. Sub aspectul incidenței prevederilor dispozițiilor art. 138 alin. 1 din lege menționează doar că "nu a identificat" cauze de atragere a răspunderii materiale și nu că acestea nu ar fi existat.
În speță, creditorul bugetar a solicitat să fie autorizat a demonstra că se impunea analizarea de către instanța de fond a sancțiunii prevăzute de lege, întrucât faptele au fost săvârșite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, și creditorul nu trebuie privat de dreptul conferit de legiuitor de a formula acțiunea prevăzută la alin. 1.
Se critică sentința anterior menționată pentru aceea că instanța de fond a preluat textual punctul de vedere al lichidatorului judiciar cu privire la incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006 și le-a respins cererea cu privire la autorizare având la bază doar o singură frază a acestuia, lipsindu-le astfel de un drept legal în încercarea de a recupera măcar o parte din datoriile pe care " " le are față de bugetul de stat.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8,9; art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă art. 2, art. 138 alin. 1 lit. "c,d" și alin. 3 din Legea nr. 85/2006; art. 73 din Legea nr. 31/1990.
Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului.
Analizând ambele recursuri în contextul dispozițiilor legale invocate și al probelor administrate în dosarul de fond atașat, instanța de recurs constată că ambele recursuri sunt nefondate.
În motivarea acestei soluții instanța de recurs a reținut că recurentul B susține ca motiv de recurs faptul că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal sau că ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în speță dispozițiile Legii nr. 85/2006 art. 138 alin. 1, ce formează conținutul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, însă fără a proba susținerile sale.
Recurentul B susține că în sarcina foștilor administratori se poate reține săvârșirea unor fapte care ar atrage răspunderea patrimonială a acestora pentru pasivul societății debitoare, acestea fiind: managementul defectuos; continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți; neefectuarea demersurilor pentru recuperarea creanțelor falitei; neexercitarea unui control financiar intern; nerespectarea obligațiilor de plată a contribuțiilor la bugetul de stat și la Fondul național unic de asigurări de sănătate și utilizarea acestor sume de bani pentru susținerea activității curente a societății, însă fără să administreze probe în acest sens, din raportul lichidatorului judiciar nefiind posibil să se constate că administratorii au desfășurat aceste activități culpabile și nici alte probe în acest sens neexistând.
În același context se înscrie și recursul declarat de I - a municipiului I, care susține existența culpei fostului administrator în activitatea de administrare a societății debitoare " " I prin ajungerea ei în stare de încetare de plăți,fără totuși să administreze probe în acest sens.
De altfel nici lichidatorul judiciar în raportul său nu stabilește răspunderea personală a administratorului pentru pasivul societății debitoare, obiecțiunile ambelor recurente fiind respinse în mod temeinic de prima instanță.
De asemenea, recurenta a județului I - a municipiului I invocă existența motivelor de modificare a sentinței primei instanțe, prevăzută de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, respectiv că "prima instanță interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia" și că "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", dar fără să dovedească susținerile sale.
În concluzie, instanța de recurs va respinge ambele recursuri și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de I - I și B împotriva sentinței comerciale nr. 1/S/08.01.2008 a Tribunalului Iași, judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14.04.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic:
03.06.2008
2 ex.-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
