Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 261/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 261
Ședința publică de la 02 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Poiană Cipriana
JUDECĂTOR 3: Șfabu Traian
Grefier: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, prin reprezentant legal, împotriva deciziei nr. 187 din 07.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul intimatei-creditoare " " I, lipsă fiind contestatorul I și intimatul-debitor "M " I, prin lichidator
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, la data de 26.05.2008 s-a depus prin serviciul de registratură din partea contestatoarei I precizări scrise la cererea formulată în cauză.
La data de 27.05.2008 s-a depus prin serviciul de registratură din partea intimatei-creditoare S-C- " " I precizări scrise la contestația formulată în cauză.
Avocat apărătorul intimatei-creditoare depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare în instanță, precizând că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată, contestația în anulare în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat apărătorul intimatei-creditoare solicită respingerea contestației în anulare, motivând că I nu are calitate procesuală activă în prezenta cauză nefiind parte la instanța de fond, la judecătorul sindic acesta nu a participat în cauza privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și nici nu a avut calitate de recurent la instanța de control.
Consideră, că prezenta contestație în anulare nu se încadrează în dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, solicitând respingerea cererii, fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin decizia com. nr. 187/ 07.04.2008, a Curți de Apel Iași, s-a admis recursul declarat de " " I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței com. nr. 496/S/ 20.11.2007, a Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o modifică în tot în sensul că respinge cererea formulată de administratorul judiciar I, în contradictor cu debitorul vânzător "M " I, și pârâta-cumpărătoare " " I, având ca obiect anularea antecontractului de vânzare-cumpărare cu promisiune irevocabilă de vânzare, autentificat prin încheierea nr. 2153/ 14.06.2006, la..
S-a reținut că, prin sentința comercială nr.496/S/20.11.2007, a Tribunalului Iași - judecător sindic, s-a admis cererea formulată de administratorul judiciar în contradictor cu debitorul-vânzător M I și pârâta-cumpărătoare
Anulează contractul de vânzare-cumpărare, cu promisiunea irevocabilă de vânzare, autentificat prin încheierea nr.2153/14.06.2006 la., dintre debitorul-vânzător și pârâta-cumpărătoare, privind imobilul proprietatea debitorului situat în I, - - nr.2A, compus din teren în suprafață de 14910,10. împreună cu Secția de (clădire industrială sub denumirea unitatea UB cu număr de inventar 1007, în suprafață de 1742. construită, arie desfășurată de 5.226. regim de înălțime, cu fundație din beton și suprastructură tip cadre).
Dispune repunerea părților în situația anterioară perfectării antecontractului sus-indicat, în sensul reintroducerii bunului în patrimoniul debitorului vânzător.
Se reține că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.2153/14.06.2006 la BNP, debitorul-promitent se obligă irevocabil să înstrăineze către SC SRL I imobilele teren în suprafață de 14.910,10. și construcții, respectiv întreaga incintă cu împrejmuirile aferente cunoscută sub numele de FABRICA + Secția MIp entru prețul de 1.109,350 euro. Așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de autentificare, acest antecontract s-ar fi încheiat pentru debitor în baza hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor societății din data de 17.10.2005.
La dosar s-a depus actul denumit "Hotărâre din 17.10.2005" prin care la art.1 "se aprobă vânzarea de active ale societății pentru plata creanțelor bugetare" dar această hotărâre este deficitară pentru că dincolo de faptul că nu se specifică ce fel de active urmau a fi înstrăinate, nici prețul de vânzare ori modalitatea de evaluare a lor nu se analizează, nu există nici o dovadă a convocării adunării generale extraordinare și nici a publicării hotărârii respective în Monitorul Oficial potrivit art.131 alin.4 din Legea 31/1990. În lipsa publicării, potrivit art.131 alin.5 din Legea nr.31/1990, hotărârea adoptată nu putea fi executată.
În pofida acestor impedimente legale și a interdicției de înstrăinare, urmare sechestrului aplicat de creditorul bugetar, chiar în ziua deschiderii procedurii față de debitor, administratorul unic al acestuia a trecut la formularea unei promisiuni irevocabile de vânzare pentru activele indisponibilizate care reprezintă de fapt voința debitorului este inexistentă prin încălcarea normelor procedurale de convocare a adunării și publicitate a hotărârii dar și fraudulos, pe această cale încercându-se nu numai ocolirea interdicției de înstrăinare dar și diminuarea masei active cu reducerea substanțială a șanselor creditorilor de a-și recupera creanțele, intenția reală frauduloasă rezultând din circumstanțele încheierii actului.
Astfel, promisiunea de înstrăinare s-a făcut la un preț inferior, chiar și în raport de valoarea estimată prin expertizele efectuate în vederea executării silite de către creditorul bugetar și prin favorizarea nepermisă a acestuia, fie el și garantat, în mare grabă, chiar în ziua deschiderii procedurii deși debitorul cunoștea că împotriva lui au fost promovate mai multe cereri pentru a fi supus procedurii.
Faptul că încheierea acestui antecontract s-a realizat cu acordul creditorului bugetar, deși un astfel de acord nu a fost probat, nici nu are relevanță, față de încheierea actului cu încălcarea prevederilor art.79 și art.80 din Legea nr.85/2006.
Chiar dacă ar fi existat un astfel de acord, este lipsit de relevanță, actul încheiat prejudiciind atât interesul debitorului cât și interesele creditorilor concurenți întrucât crează un avantaj material cert creditorului bugetar prin stingerea parțială a creanței acestuia care, potrivit obligațiilor, este în sumă de 21.370.755 lei, a valorii derizorii a bunurilor ce urmau a fi înstrăinate, de numai 1.109.350 euro, echivalentul sumei de 3.903.802,65 lei.
Susține terțul-beneficiar al promisiunii că urma să plătească prețul stabilit prin expertiza de evaluare întocmită chiar de creditorul bugetar numai că așa cum rezultă din aceste expertize, valoarea estimată pentru aceste imobile de 3.928.409 lei fără TVA (suma de 2.418.820 lei pentru terenul în suprafață de 14.910,10. și respectiv suma de 1.509.589 lei pentru secția tricotaje) reprezenta doar valoarea de pornire a licitației ce urma să se organizeze în cadrul executării silite de drept comun de către creditorul bugetar.
Independent de acest aspect, dacă rațiunea acestor înstrăinări de active a fost aceea de a se achita datoriile la bugetul de stat iar debitorul se afla în situația de a scoate la vânzare active din patrimoniu, amenințat fiind de executarea silită, se presupune în această împrejurare că încearcă să obțină un preț cât mai mare, însă în mod cu totul neobișnuit și fără justificare față de situația financiară precară în care se afla și de uzanțele comerciale, debitorul încheie antecontractul la un preț inferior chiar valorii estimate prin expertizele efectuate de creditorul bugetar, promițând irevocabil vânzarea la acest preț fără posibilitatea majorării, indiferent de evoluția inflației și a cursului de schimb valutar ori evoluția pieței imobiliare. În aceste împrejurări, nu se poate reține că valoarea contraprestației adică prețul activelor ar fi putut constitui vreun motiv determinant pentru încheierea antecontractului, scopul real al acestuia fiind acela de a-și diminua patrimoniul, sustrăgând bunurile de la gajul general al creditorilor ale căror șanse de a-și recupera creanțele au devenit astfel mult diminuate.
Totodată, debitorul și-a asumat în această operațiune obligații care sunt vădit disproporționate față de contraprestația terțului beneficiar al promisiunii care, cu un avans plătit de doar 10.000 lei, cunoscând existența cel puțin a creditorului bugetar, promisiunea încheindu-se tocmai în scopul plății creanțelor acestuia și în lipsa acordului acestui creditor care avea instituit sechestre asupra bunurilor (acord solicitat de terț dar neprimit) și-a creat avantaje sub forma "penalităților de întârziere de 1.000 euro/zi de întârziere" și a "daunelor interese" egale cu prețul stabilit prin antecontract.
Ca atare, cunoscând incapacitatea debitorului de a-l plăti pe creditorul bugetar și că parte din activele ce urmau a-i fi transmise sunt indisponibilizate, nu se poate reține că terțul beneficiar al promisiunii era îndreptățit a considera că nu există nici o legală la cumpărarea acestora, ceea ce caracterizează conduita sa ca fiind de rea-credință, cu atât mai mult cu cât a acceptat să plătească și un preț inferior valorii reale a bunurilor și mai mic chiar decât valoarea estimată prin expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I solicitând modificarea în tot și respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
La 14.06.2006, între debitoare și pârâta Iai ntervenit un antecontract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.2153 din acea zi privind suprafața de 14910,10. împreună cu suprafața construită de 1742. cu suma de 687.360 Euro privind terenul și 428.962 privind construcția conform rapoartelor de evaluare ale creditorului bugetar I nr.50963 și 50958/1.06.2006. Vânzătoarea a fost reprezentată de administrator și în baza hotărârii AGA din 17.10.2005 a cerut acceptul creditorului pentru scoaterea la vânzare directă a imobilelor iar sumele obținute se vor vira direct creditorului în contul datoriilor bugetare.
I, cu adresa nr.53125/14.06.2006 a cerut cumpărătorului acceptul de a cumpăra terenul și clădirile care aparțin altei societăți, respectiv, fiind grevate de garanții. În urma verificărilor întreprinse, s-a constatat că sunt grevate de sechestru, instituit de creditorul bugetar, celelalte garanții nefiind actuale, omițându-se doar radierea.
cumpărător a comunicat acordul la 16.06.2006 virându-i în cont avansul convenit, urmând ca la perfectarea contractului să vireze întreaga sumă.
Prin aceeași hotărâre AGA s-a aprobat vânzarea terenului în suprafață de 19.000. și clădiri cu doar 700.000 dolari, reprezentând 473.000 Euro unei alte societăți, necontestat de lichidator, cu toate că este mai mic față de valoarea de piață și valoarea de vânzare a contractului a cărui anulare se cere.
Prima instanță reține eronat că terenul și clădirile vândute recurentei ar constitui întreaga incintă, deși în realitate 70% s-au înstrăinat la prețuri mult mai mici.
Antecontractul ce face obiectul cauzei de față s-a încheiat cu știrea creditorului privilegiat și cu respectarea condițiilor de validitate prevăzute de art.948 Cod civil, la prețul stabilit legal, nefiind încheiat în frauda intereselor creditorilor.
Prin urmare, promitentul a oferit un preț, cu mult mai mare pe un teren ocupat cu construcții ale altei societăți și mai mare decât cel obținut prin vânzarea a 19.000. altei societăți.
Nu s-a dovedit reaua credință a cumpărătorului, caracterul fraudulos iar hotărârea recurată nu este motivată în drept. Nu s-a făcut dovada că actul s-a încheiat cu viclenie în scopul înșelării creditorilor.
Analizând aspectele vizate în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Antecontractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat între părți cu respectarea dispozițiilor legale în materie, constituind legea părților în virtutea dispozițiilor art.969 Cod civil, respectând condițiile de validitate prevăzute de art.948 Cod civil, nefraudând interesele creditorilor.
Nu s-a făcut dovada relei credințe a cumpărătorului, vânzarea fiind aprobată prin hotărârea AGA din 17.10.2005, după ce au fost cerute și comunicate acordurile prealabile ale organelor abilitate, inclusiv al creditorului privilegiat.
Cât privește prețul, acesta este serios în raport cu alte vânzări, fiind mai mare decât vânzarea a 19.000. aprobată prin aceeași hotărâre AGA, fără construcții, ale unei societăți vecine, cum este vânzarea de față. Se impune sublinierea că vânzarea celor 19.000. nu a fost contestată de lichidator, ori astfel de acțiuni nu pot fi discreționare, impunându-se o linie constantă și principală de apreciere.
În contextul dat, considerentele primei instanțe avute în vedere la pronunțarea hotărârii de admitere a cererii formulate de administratorul judiciar sunt doar supoziții fără suport probator.
Mai mult, prima instanță analizează legalitatea hotărârii din 17.10.2005 deși nu este investită cu o cerere care să aibă un asemenea obiect.
Nu s-a constatat existența unor impedimente legale sau interdicții de înstrăinare iar faptul că unele formalități sunt efectuate la momente apropiate nu afectează valabilitatea convenției. Încheierea contractului s-a efectuat cum arătam în precedent cu acordul creditorului bugetar, nefiind violate prevederile art.79 și 80 din Legea 85/2006, în nici un mod.
Așa fiind, se constată că actul s-a încheiat cu respectarea condițiilor de validitate a convențiilor, cu știrea și acordul creditorului bugetar la prețul stabilit de expertizele efectuate la cererea acestuia.
Prin consecință, văzând și prevederile art.312 Cod procedură civilă, se va admite recursul, va fi modificată în tot sentința recurată și va fi respinsă acțiunea formulată de administratorul judiciar
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare a Județului I, susținând că, prin sentința comercială nr. 496/S/20.11.2007 pronunțată de către Tribunalul Iași - judecător sindic a fost admisă acțiunea formulată de către administratorul judiciar desemnat în cauză -, privind anularea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2135/14.06.2006 încheiat între " M " și " AD "
Prin antecontractul, cu promisiune irevocabilă de vânzare. încheiat între "M " și " AD " I, autentificat sub nr. 2135/14.06.2006, vânzătorul s-a obligat să înstrăineze terenul în suprafață de 14.910.10 și construcții, respectiv întreaga incintă cu împrejmuirile aferente cunoscută sub numele de Fabrica - Secția M I, situate în I,-, pentru suma de 1.109.350 euro. Din cuprinsul încheierii de autentificare se desprinde ideea că acest antecontract s-a încheiat pentru debitor în baza Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor societății din data de 17.10.2005, care precizează la art. 1 "se aprobă vânzarea de active ale societății pentru plata creanțelor bugetare".
În mod corect instanța de fond a reținut faptul că aceasta hotărâre este deficitară și nu poate fi luată în considerare, pentru mai multe considerente: în primul rând nu se menționează activele care urmează a fi înstrăinate, modalitatea de evaluare, precum și prețul de vânzare, iar în al doilea rând, conform art. 131 alin. 4 din Legea nr. 31/1990privind societățile comerciale care menționează "Pentru a fi opozabile terților hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la Oficiul Registrului Comerțului, spre a fi menționate în registru și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a", iar potrivit alin. 5 "Ele nu vor putea fi executate mai înainte de aducerea la îndeplinire a acestor formalități".
Așa cum menționează și instanța de fond, la dosarul cauzei, nu există nici o dovadă a convocării adunării generale extraordinare a acționarilor debitorului "M " și nici a publicării hotărârii luate în cadrul acestei adunări, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-
Plecând de la aceste aspecte, ținând cont și de faptul că acest antecontract a fost încheiat în data de 14.06.2006, data care coincide cu data deschiderii procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitorului "M ", deși debitorul avea cunoștință că există mai multe cereri de deschidere a procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995, tindem să credem că administratorul unic al debitorului, în mod unilateral, intenționat și încălcând flagrant legea, a dorit să înstrăineze activele în cauză, care de altfel constituie și substanța patrimoniului debitorului, sustrăgându-le de la gajul general al creditorilor, în vederea obținerii de foloase materiale necuvenite, aducând astfel participanții la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, respectiv creditorii, în imposibilitatea recuperării creanțelor.
Astfel promisiunea de vânzare s-a făcut la un preț inferior, respectiv 1.109.350 euro (echivalentul sumei de 3.903.802,65 lei), chiar și în raport cu valoarea stabilită prin expertizele efectuate în cauză, respectiv 3.928.409 lei farț TVA, expertize realizate la solicitarea creditorului bugetar în vederea începerii executării silite. Valoarea stabilită prin rapoartele de expertiză reprezintă prețul de pornire al licitației ce urma să se organizeze în cadrul procedurii de executare silită de către creditorul bugetar și nicidecum nu reprezintă prețul de cumpărare a acestor active.
Ba mai mult dacă interesul înstrăinării acestor active a fost acela de a se achita creanțele bugetare, iar debitorul se afla în situația de a scoate la vânzare active din patrimoniul său, s-ar putea trage concluzia că se încearcă obținerea unui preț cât mai mare pentru a se achita obligații fiscale restante, însă în mod, cu totul bizar și neobișnuit și fără justificare față de situația financiară dezastruoasă și încălcând prevederile comerciale, debitorul încheie antecontractul la un preț inferior, față de cel stabilit prin rapoartele de expertiză, promițând irevocabil vânzarea la un preț fără posibilitatea majorării indiferent de evoluția inflației și a cursului de schimb valutar ori evoluția pieței imobiliare.
Interesul creditorului bugetar era acela de a-și recupera creanța în cuantum de 21.370.755 lei pe care o are față de debitorul "M ", prin valorificarea activelor menționate la un preț cât mai mare, ori exprimându-și acordul, așa cum a reținut instanța de recurs, de a se încheia acest antecontract pentru o sumă care nu reprezintă, nici măcar cuantumul stabilit prin rapoartele de expertiză, reprezintă o contradicție.
Actul mai sus menționat a fost încheiat fără a avea acordul organului fiscal, care avea instituit sechestru asupra a două imobile și a suprafeței de teren de 14910,1 mp, deși în prealabil, "M "SA a solicitat un acord prin adresa nr.51697/13.06.2006 la care executorul fiscal nu a emis un aviz de aprobare, motivat de faptul că nu s-au efectuat actele de dezmembrare, pe imobilele respective fiind instituite ipoteci în favoarea, Judecătoria Iași -, Consiliul Local I, I - I, iar din certificatele de informare emise de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I rezultă existența unor comandamente instituite în favoarea " " și
Ca urmare a acestei solicitări din partea debitorului SC "M "SA, I - Iaf ormulat răspuns, înregistrat sub nr. 53125 din data de 14.06.2006, prin care i s-au adus la cunoștință aceste aspecte și cu toate acestea debitorul le-a ignorat și a încheiat antecontractul menționat.
Prin aceasta, promitenta vânzătoare a încălcat dispozițiile art. 151 alin.9 Cod procedură fiscală care prevede "De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă", potrivit alin. 10 "Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. 9 sunt lovite de nulitate absolută".
Analizând criticile în raport de dispozițiile legale în materie se constată că, cererea nu este întemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Împotriva sentințe instanței de fond nr. 496/S/20.11.2007 a Tribunalului Iași - judecător sindic a declarat recurs " " I, a Județului I fiind intimat-creditor.
Potrivit art. 317 al. 1 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, în procedura de chemare a părți, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu au fost îndeplinite potrivit cerințelor legii, când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență sau când aceste două motive au fost invocate, iar instanța de recurs pentru că avea nevoie de verificări, sau dacă recursul s-a respins fără să fi fost judecat în fond. Mai pot fi atacate cu contestație în anulare, hotărârile date în recurs potrivit art. 318 al. 1 Cod procedură civilă, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când s-a respins recursul ori s-a admis numai în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Art. 317 al. 1, partea finală prevede însă că aceste motive pot fi invocate numai dacă nu au putut fi invocate pe calea recursului.
Prin urmare, dacă a Județului I ar fi fost recurentă, ar fi putut invoca motive din cele arătate mai sus (de principiu) ceea ce nu o poate face ca intimată.
Așa fiind, a Județului I nu-și justifică calitatea procesuală - activă în formularea contestației în anulare de față.
Prin cele precizate s-a răspuns și excepției invocate de " "
Mai mult decât atât, analizând contestația în anulare prin prisma art. 317 și 318 Cod procedură civilă, se constată că aceste motive nu se regăsesc în criticile formulate care să poată să ducă la retractarea hotărârii contestate.
Nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 al. 1 și 2 cod procedură civilă, care să conducă la admiterea contestației și rejudecarea fondului, procedura de citare fiind completă pentru ziua judecării pricinii, iar hotărârea a fost dată de judecători cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la competență.
Recursul a fost judecat în fond, iar instanța nu a avut nevoie de verificări de fapt.
a Județului I, prin contestație înserează aspecte de fond care au fost avute în vedere de instanța de recurs.
Prin consecință contestația în anulare se vădește a fi neîntemeiată față de aspectele evocate, urmând a se respinge și a se menține decizia adoptată de instanța de recurs fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, prin reprezentant legal, împotriva deciziei nr. 187/ 07.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 02.06.2008.
Președinte
Judecător Judecător
Grefier
Red.
Dact.
3 exemp.
09.06.2008
Curtea de Apel Iași: - - -
-
- - -
Tribunalul Iași - judecător sindic: -
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Poiană Cipriana, Șfabu Traian
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
