Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 199/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 199/ DOSAR NR-
Ședința publică din 23 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - președinte de secție
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de debitoarea împotriva sentinței civile nr. 303/Sind din 5 februarie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Laura l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 aprilie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 23 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă cu nr. 303/sind/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - în dosarul cu numărul de mai sus a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea debitoare
S-a admis cererea formulată de creditorul SC SRL, pentru deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului SC SRL ( fosta ).
În temeiul art. 33 alin 6 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC SRL.
În temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței, -a numit administrator judiciar pe care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, cu o retribuție de 1.500 lei plus
În temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus administratorului judiciar notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a fixat termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță la 03.04.2009.
S-a fixat termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 30.04.2009.
S-a fixat termenul pentru soluționarea eventualelor contestații la 21.05.2009 și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 29.05.2009.
S-a fixat data ședinței adunării creditorilor la data de 04.05.2009 ora 12,00 și s-a convocat creditorii debitorului.
S-a dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii, de către administratorul judiciar.
În temeiul art. 4 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancar din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii. În caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținută că:
Creanța debitoarei este certă, lichidă și exigibilă, având o valoare ce depășește valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea 85/2006 chiar și în condițiile în care creditoarea ar fi încasat suma de 10.000 lei din biletul la ordin înmânat la 13.06.2008.
De astfel sac onstat și s-a reținut că debitoarea nu a administrat nici un fel de dovezi din care să rezulte că suma de 10.000 lei a fost încasată de creditoare.
Nu au putut fi reținute afirmațiile debitoarei cu privire la existența unor înțelegeri verbale dintre patronii celor două societăți în contra sau peste stipulațiile contractului de vânzare - cumpărare și respectiv a facturilor emise de creditoare și acceptate la plată de debitoare în condițiile art. 46 Cod Comercial.
În consecință, contestația a fost respinsă față de dispozițiile art. 3 pct. 12 din Legea 85/2006 și s-a admis acțiunea creditoarei.
S-a constatat că cererea formulată la data de 18 decembrie 2008 de creditorul SC SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței a fost comunicată debitorului la data de 12.01.2009
S-a constatat că nu s-a formulat contestație potrivit art. 33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței, și debitorul se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu înscrisurile depuse la dosar.
S-a constatat că creditorul are o creanță comercială, certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului în cuantum de 24.933 lei dovedită cu actele anexate cererii.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs debitoarea B - prin reprezentant legal - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că: a) greșit prima instanță a reținut în considerentele hotărârii atacate că debitoarea nu a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței în condițiile art. 33 alin.6 din Legea nr. 85/2006; b) greșit instanța de fond a omis a se pronunța asupra cererii debitoarei având ca obiect obligarea societății creditoare la plata cauțiunii prevăzute de art. 33 alin.3 din Legea nr. 85/2006; c) pe fondul cauzei, se susține de către societatea debitoare că greșit prima instanță a constatat că creanța deținută de creditoarea este certă, lichidă și exigibilă, și are o valoare - prag ce depășește limita prevăzută de art.3 pct.12 din Legea nr. 85/2006. Arată recurenta că - datorită relațiilor de prietenie existente inițial între reprezentanții celor două societăți - plata mărfurilor livrate de către creditoarea - intimată s-a făcut pe măsura vânzării acestora de către debitoarea - recurentă. Ulterior, cu rea-credință, creditoarea a promovat cererea de deschidere a procedurii insolvenței, invocând o creanță în sumă de 24.933 RON ce nu îndeplinește cerințele art. 379 Cod procedură civilă și ale art.3 pct.6 din Legea nr. 85/2006.
Se mai susține de către societatea recurentă că nu se află în stare de insolvență, că are deschisă o linie de credit la Credit Euro Bank, că derulează relații comerciale cu alte societăți, astfel încât cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței nu trebuia admisă de către prima instanță.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației formulate de către debitoare și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței introdusă de către creditoarea B, cu obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 160, 299-316 Cod procedură civilă, ale art. 3,8, și 33 din Legea nr. 85/2006 actualizată.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri (extrase de cont, copii contracte comerciale încheiate de către recurentă cu diverși furnizori sau beneficiari, etc.).
În cauză, intimata creditoare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. Arată intimata că societatea debitoare a făcut într-adevăr o plată parțială în sumă de 10.000 lei, însă creanța rămasă în sumă de 14.933 de lei este certă, lichidă și exigibilă. Debitoarea nu are fonduri bănești pentru plata datoriei, astfel încât recursul trebuie respins.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea constată că recursul este parțial fondat.
În speță, astfel cum rezultă din actul aflat la filele 27-29 dosar nr. 3865/2008 și înregistrat pe rolul Tribunalului Alba, cât și din practicaua sentinței atacate (fila 41 dosar Tribunal B), societatea debitoare a formulat contestație la cererea de deschidere a procedurii insolvenței promovată de creditoarea
Contestația s-a întemeiat pe dispozițiile art. 33 alin.2 din Legea nr. 85/2006.
Asupra contestației, prima instanță s-a pronunțat prin dispozitivul sentinței civile atacate cu prezentul recurs, indicându-se în considerentele aceleiași hotărâri motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în sensul respingerii contestației respective.
Ca atare, prima critică adusă sentinței este nefondată, urmând a fi înlăturată.
Este de asemenea, nefondată și critica recurentei cuprinsă la pct. "b"din cadrul motivelor de recurs menționate în considerentele prezentei decizii.
Prin contestația introdusă la data de 25.08.2008 pe rolul Tribunalului Alba, debitoarea (recurentă) Bas olicitat și obligarea societății creditoare B la plata cauțiunii prevăzute de art. 33 alin.3 din Legea nr. 85/2006.
Asupra acestei cereri nici instanța inițial sesizată - Tribunalul Alba -și nici instanța investită ulterior prin declinare de competență ( Tribunalul Brașov ) nu s-a pronunțat.
Curtea reține că omisiunea instanței de fond de a statua asupra cererii debitoarei de obligare a creditoarei la plata cauțiunii prevăzute de textul art. 33 alin.3 din legea susmenționată nu constituie - prin ea însăși - independent de alte cauze de nelegalitate - un motiv de recurs care să se încadreze în cele indicate de legiuitor în cuprinsul art. 304 Cod procedură civilă și care să ducă la casarea sau modificarea hotărârii.
Omisiunea respectivă nu reprezintă nici motiv "de ordine publică" de natură a atrage casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței primei instanțe, și care ar putea fi examinat de instanța de control judiciar în condițiile art. 3041Cod procedură civilă. Pe de altă parte, din interpretarea logico-gramaticală a textului art. 33 alin.3 din Legea nr. 85/2006 rezultă că este lăsată la latitudinea judecătorului instituirea în sarcina creditoarei a obligației de plată a cauțiunii. Deci, dacă nu se dispune prin încheiere în sensul arătat mai sus, se prezumă că judecătorul fondului nu a considerat necesară obligarea la plată și nici stabilirea cuantumului cauțiunii respective.
Deci, și acest motiv de recurs este nefondat.
Este însă întemeiată ultima critică adusă sentinței.
În acest sens, recurenta a produs probe (înscrisuri constând în extrase de cont, contracte de vânzare -cumpărare, ) din care rezultă că debitoarea derulează relații de afaceri și cu alte societăți comerciale, cărora le face plăți, pentru produsele livrate și că are lichidități pentru a achita o parte din creanța societății recurente (în sumă de 10.000 lei - fila 30 dosar Tribunal).
Din extrasele de cont depuse în probațiune la dosar mai rezultă că societatea recurentă are deschisă o linie de credit la o instituție bancară (Credit Europe Bank), credit care ar fi fost imposibil de obținut în contextul în care debitoarea ar fi avut insuficiente fonduri bănești pentru derularea activității, achitarea ratelor și a dobânzii.
În raport de cele arătate anterior, se constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele legii pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea (recurentă), sens în care Curtea, văzând prevederile art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, ale art. 3 pct.1 și art. 8 alin.(1) din Legea nr. 85/2006 va admite recursul declarat și va modifica în tot sentința atacată - conform dispozițiilor prezentei decizii.
Reținându-se culpa procesuală a intimatei-creditoare se va dispune obligarea acesteia la plata către recurenta debitoare a sumei de 20,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurenta B - prin reprezentant legal - împotriva sentinței civile cu nr. 303/sind/05.02.2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pronunțată în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe, pe care o modifică în tot în sensul că admite contestația formulată de contestatoarea și respinge cererea formulată de creditoarea.C B având ca obiect deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei susmenționate.
Obligă pe intimata creditoare B la plata către recurenta debitoare a sumei de 20,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.: /20.05.2009
Tehnored: /25.05.2009/ -2 ex -
Judecător sindic:
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
