Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2.328/2009
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea SC. SRL împotriva sentinței civile nr. 393 din 22.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița, în contradictoriu cu intimții DIESEL și MANAGEMENT UV L,având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se arată că, un exemplar din întâmpinarea depusă de intimata DIESEL s-a comunicat cu reprezentantul recurentei.
La solicitarea instanței, reprezentantul recurentei arată că, a depus în probațiune actele aflate la filele 18-24, pentru a arăta că societate reclamantă este în dizolvare, însă nu înțelege ca, raportat la această împrejurare, să invoce excepții în prezenta procedură. Se mai arată că debitoarea este în imposibilitatea de a efectua plata întrucât, din rea credință, societatea creditoare a comunicat contul unei persoane fizice, nu al societății, și fiind vorba de o sumă peste 5000 lei, plata nu se poate face în numerar, ci numai prin virament bancar.
Reprezentantul recurentei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, arătând că societatea nu este în stare de insolvență, înregistrând profit, având disponibil în conturi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 393 din 22 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, s-a dmis cererea formulată de creditoarea DIESEL AUSTRIA împotriva debitoarei B ca fiind întemeiată și în consecință, în baza art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-a constatat că debitoarea este în stare de insolvență prezumată ca fiind vădită și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SRL
Totodată, în temeiul art. 34 din lege s-a numit administratorul judiciar MANAGEMENT UV B, urmând ca acesta să îndeplinească atribuțiunile prevăzute de art. 20 și art. 21 al. 1 din lege și să prezinte în termen de 30 de zile de la prezenta, un raport conform art. 54 alin. 1 din lege; în baza art. 47 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, s-a ordonat ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
Conform art. 33 alin. 7 raportat la art. 61 din lege, s-a dispus notificarea deschiderii procedurii cu debitoarea, creditorii și Oficiul Registrului Comerțului B-N în vederea efectuării mențiunilor, precum și cu băncile la care debitorul are disponibil în conturi, ordonând acestora din urmă, în baza art. 48 al. 1 din lege, să nu facă operațiuni cu privire la disponibil fără ordinul administratorului judiciar, iar conform art. 35 din lege, a fost obligat debitorul ca în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 al. 1 lit. a - l din Legea nr. 85/2006.
Prin aceeași hotărâre, s-a fixat următoarele termene: pentru depunerea creanțelor la 10 iulie 2009; pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor, data de 13 august 2009; pentru soluționarea eventualelor contestații la 17 septembrie 2009; urmând ca tabelul definitiv să fie afișat la 24 septembrie 2009, iar în final s-a fixat ședința adunării creditorilor pentru data de 30 septembrie 2009, ora 10, sala 7, la sediul Tribunalului Bistrița -
S-a dispus ca în termen de 2 zile de la notificare debitorul să deschidă un cont din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în caz contrar, s-a autorizat administratorul judiciar să deschidă contul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, creditoarea Diesel Austria a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea, cu motivarea că aceasta din urmă îi datorează suma de 5.642,76 Euro reprezentând contravaloare carburant, datorie care depășește pragul legal, este mai veche de 30 de zile și are un caracter cert, lichid și exigibil.
La cererea formulată, creditoarea a anexat contractul de prestări servicii dintre părți, factura și situația sintetică conținând alimentarea cu combustibil în baza cărora s-a emis factura, notificarea pentru încasarea sumei.
A mai reținut prima instanță că, debitoarea nu a formulat contestație în termenul prev.de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, dar a depus întâmpinare prin care a invocat inițial lipsa calității de reprezentant a societății de avocatură care a formulat acțiunea, susținând apoi că societatea are profit, că nu are obligații restante față de nici o altă societate, că nu există litigiu cu privire la suma solicitată de către creditoare, că i s-a pus în vedere în mai multe rânduri să plătească, dar i s-au indicat două conturi deschise la bancă, conturi ce aparțin firmei de avocatură, pe care banca le-a refuzat la plată.
La întâmpinare s-a anexat balanța de verificare pe luna decembrie 2008.
Ulterior, Societatea de Avocatură & Asociații Baf ăcut dovada existenței contractului de reprezentare, astfel că debitoarea nu a mai insistat în această excepție.
Prin concluziile scrise depuse la dosar debitoarea a reiterat susținerea că, contul indicat de firma de avocatură aparține unei persoane fizice și a depus în acest sens un certificat emis de bancă sub nr. 743/21 mai 2009, din care rezultă că denumirea beneficiarului nu corespunde cu nr. de cont indicat, titularul contului fiind o persoană fizică. S-a mai depus și ordinul de plată din data de 23 ianuarie 2009 emis de debitoare.
Analizându-se cererea formulată de creditoare, precum și actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor Legii nr. 85/2006 judecătorul sindic a admis cererea și a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, pentru următoarele considerente:
S-a dovedit că debitoarea are o datorie față de creditoare care depășește valoarea prag de 10.000 lei menționată în lege, că această datorie este mai veche de 30 de zile, și că creanța respectivă este certă, lichidă și exigibilă.
Conform definiției date de art. 3 alin. 1 lit.a din Legea nr. 85/2006 insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor.
Apărările formulate de debitoare, a reținut prima instanță, nu pot fi primite, întrucât ordinul de plată datat 23 ianuarie 2009 nu conține dovada depunerii sale la bancă, iar în ordinul de plată este înscris contul -R -, cont care este indicat și pe corespondența cu Societatea de Avocatură mandatată să facă demersurile pentru încasarea datoriei.
Important în cauză, a apreciat instanța de fond, este însă faptul că în convenția dintre părți, creditoarea a indicat contul deschis la Bank SA - B - Agenția, IBAN: -R-, care este diferit de cel în care debitoarea susține că a încercat să facă plata, același cont de plată este indicat și pe facturile emise pentru plată în data de 15 aprilie 2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea, solicitând admiterea acestuia, casarea cu trimitere spre rejudecare având în vedere ca instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor pe care le-a formulat, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței întrucât societatea nu este în stare de insolvență, înregistrând profit, având disponibil în conturi și desfășurând în continuare o activitate profitabilă.
În subsidiar, debitoarea a solicitat modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii formulate de creditoare.
În motivarea recursului, debitoarea a arătat că n cursul anului 2007 înregistrat diverse operațiuni comerciale cu Diesel din Germania și nu a avut nici o intenție să nu achite suma datorată, însă din informațiile pe care le are, respectiva societate și-a încetat activitatea.
În această situație, a mai relevat debitoarea, a încercat inițial să achite creanța în contul indicat în contract, însă s-a dovedit că acest cont nu exista. Nici demersurile pe care le-a făcut de a contacta telefonic societatea nu au avut nici un rezultat, iar când a primit somația de la societatea de avocatură, a încercat, de asemenea, să efectueze plata în contul indicat în somație, însă banca la care avea deschis contul, a respins plata si a informat-o că numărul de cont apartine unei persoane fizice.
de aceste aspecte, debitoarea apreciază că era în imposibilitate de a efectua plata, însă acest incident procedural nu are nimic de a face cu pretinsa stare de insolvență, deoarece nu a fost niciodată în incapacitate de plată, a înregistrat în fiecare an profit, a achitat furnizorii si a plătit la timp impozitele, desfășurându-și corect activitatea.
În acest context, debitoarea apreciază că a fost pusă în unei cereri aberante, făcute cu vădită rea-credință.
În concret, i se cere să plătească o suma n contul unei persoane fizice, cu toate că o asemenea conduită înseamnă complicitate la evaziune fiscală din partea celor care o săvârșesc. Plata în contul unei persoane fizice o scutește pe aceasta de obligația de plata taxei pe valoare adăugată si, în special, de plata impozitului pe venitul înregistrat.
Debitoarea subliniază reaua-credință a firmei de avocatura si prin aceea că cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost anexată unei cereri de emitere a unei somații de plată.
De asemenea, la citația comunicată la primul termen de judecată, a primit anexată doar cererea de somație de plată pentru ca ulterior, la data procesului, să i se comunice si faptul că mai exista o cerere, în același dosar, de deschidere procedurii insolvenței.
În acest context, debitoarea critică faptul că acest incident procedural nu a fost evidențiat de către instanța de fond care, mai mult, a arătat că nu a fost în termen cu depunerea contestației.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Prin sentința recurată, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC" "SRL B, fiind desemnat administratorul judiciar și stabilindu-se în sarcina sa obligații în vederea administrării acestei proceduri.
S-a apreciat că debitoarea este în stare de insolvență prezumată ca fiind vădită, în condițiile în care sunt incidente prev.art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, existând o creanță certă, lichidă și exigibilă a creditoarei SC" Diesel Austria, scadentă de la data de 31.03.2007, în cuantum de 5642,76 euro.
De asemenea s-a constatat că debitoarea nu a formulat contestație și că nu a dovedit susținerile conform cărora ar fi făcut o serie de demersuri în vederea achitării creanței mai sus arătate.
Prin recursul declarat de către debitoare se învederează că judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra apărărilor conform cărora societatea nu este în stare de insolvență, înregistrând profit, iar pe de altă parte, se invocă imposibilitatea achitării creanței, în condițiile în care banca a refuzat să onoreze ordinul de plată emis de către debitoare, dat fiind faptul că contul indicat în corespondența cu creditoarea aparține unei persoane fizice.
Curtea apreciază că aceste motive de nelegalitate nu pot fi reținute, deoarece debitoarea nu și-a manifestat în mod expres poziția procesuală, în sensul formulării și susținerii unei contestații la cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
Astfel, la data de 20.03.2009, la dosarul de fond, debitoarea a înregistrat un înscris intitulat "întâmpinare", prin intermediul căreia a învederat că societatea înregistrează profit și că are activitate în continuă creștere, fiind formulate și apărări conform cărora a fost în imposibilitate de a achita creanța, din cauza atitudinii creditoarei.
In opinia instanței de recurs, principiul disponibilității impune ca partea interesată să își manifeste în mod expres intenția de a sesiza judecătorul sindic cu o cerere prin care să se conteste starea de insolvență, act procedural reglementat prin disp.art.33 alin. 2 din Legea nr.85/2006, în lipsa unei astfel de manifestări, prezumându-se că debitoarea recunoaște starea de insolvență.
Or, deși reprezentată prin avocat, recurenta nu a sesizat, în mod expres, judecătorul sindic cu contestație și nici nu a depus la dosarul cauzei timbrajul aferent unei astfel de cereri, motiv pentru care, instanța de fond a făcut în mod corect aplic.disp.art.3 pct.1 lit.a și art.33 din Legea nr.85/2006, constatând că nu s-a depus contestație iar în lipsa acesteia, orice referire la situația patrimonială a societății, este neavenită.
Așa se justifică distincția practică existentă între contestație, al cărei unic obiectiv este contestarea stării de insolvență și întâmpinare, prin care se pot invoca apărări legate de caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocate în cererea introductivă și de valoarea prag.
In concluzie, în condițiile în care debitoarea nu a înțeles să formuleze contestație, nu poate invoca, în recurs faptul că judecătorul sindic nu s-ar fi pronunțat asupra unor apărări referitoare la situația reală a societății și existența unor disponibilități în conturi.
În acest context, trebuie subliniată și împrejurarea că nu sunt fondate susținerile conform cărora judecătorul sindic s-ar fi pronunțat în sensul în care contestația ar fi fost depusă tardiv, neexistând nicio referire la această împrejurare în dosarul de fond, aceste considerații fiind valabile fiind valabile și în privința apărărilor conform cărora debitoarei i-ar fi fost comunicat doar un exemplar al cererii privind emiterea unei ordonanțe conținând somația de plată.
Pe de altă parte, se reține că sunt neavenite și motivele de recurs referitoare la refuzul achitării creanței invocate, pe temeiul complicității la evaziune fiscală, întrucât modalitatea de fraudare relevată prin calea de atac, pe de o parte, nu a fost dovedită, iar pe de altă parte, nu este de resortul și competența debitoarei.
De asemenea, se reține că recurenta nu a înțeles să conteste caracterul cert, lichid și exigibil al creanței în cuantum de 5642,76 euro, ci a invocat doar că a încercat, în repetate rânduri, să facă plata, însă conturile indicate în contractul încheiat cu creditoarea și notificările expediate, nu aparțin Diesel Austria.
Curtea apreciază că nici aceste susțineri nu au fost dovedite, în condițiile în care singurul act invocat în apărare este ordinul de plată depus la dosarul de fond la fila 78, emis la aproape 2 ani de la scadența creanței și care nu conține dovada depunerii lui efective la bancă.
Or, această întârziere nu este justificată în nici un mod și ea atestă, așa cum a subliniat și judecătorul sindic, reaua credință a debitoarei, în condițiile în care, la data de 12.12.2007, recurenta a solicitat creditoarei amânarea plății, pe motivul existenței dificultăților financiare (8 dosar recurs), fiind notificată despre schimbarea contului în care trebuie efectuată plata la data de 7.11.2008.
De altfel, în fața instanței de recurs reprezentantul debitoarei a relevat faptul că datoria nu este achitată nici până în prezent, ceea ce este inexplicabil, raportat la soluția instanței de fond și la existența unor alte mijloace legale prin intermediul cărora recurenta putea depăși dificultățile invocate în ceea ce privește contul indicat pentru efectuarea plății, cum ar fi oferta reală de plată urmată de validare.
Așa fiind, recursul va fi respins în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. cu consecința menținerii hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea împotriva sentinței civile nr. 393 din 22 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.MB.
21.10.09/5 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
