Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 206/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia nr. 206/
Ședința publică din 16 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de --DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în M C,-, județul H și lichidator judiciar GENERAL CONSULT, pentru debitorul EXPORT IMPORT, împotriva sentinței nr. 1140/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul procedural și scutite de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, se constată că pârâta a depus întâmpinare precum și o cerere de amânare a judecării cauzei pentru a se comunica întâmpinarea recurenților.
Fiind pusă în discuție cererea de amânare, instanța o respinge ca nejustificată, după care, în raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1140/25.05.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de lichidatorul judiciar GENERAL CONSULT și a obligat pârâta să plătească în contul de faliment al debitoarei " EXPORT IMPORT" suma de 792,44 lei.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic reține următoarele:
La data de 02.03.2009, se arată în considerentele hotărârii atacate, lichidatorul judiciar a solicitat, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, angajarea răspunderii personale a pârâtei pentru întreg pasivul debitoarei, inclusiv cel constând în cheltuielile legate de procedura de lichidare judiciară, motivându-se că prin raportul privind cauzele și împrejurările care au cauzat starea de insolvență s-ar fi constatat că prin managementul neperformant, deficitul de cash - flow, folosirea disponibilităților bănești și a bunurilor debitoarei în interes propriu sau în interesul altora, neconducerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legii.
Prin întâmpinarea formulată, se arată în continuare în hotărârea atacată, pârâta a solicitat respingerea cererii, afirmând că lichidatorul judiciar nu ar fi făcut dovada cu acte juridice sau alte probe că prin activitatea sa ar fi condus la insolvență, susținând că în perioada 1998- 2001 efectuat mai multe deplasări în Ungaria, fapt dovedit cu delegații de deplasare și facturi ale serviciilor de telefonie, cu scopul de a recupera debitele societății și de a încasa sumele evidențiate în contabilitate, astfel că lipsa de diligență invocată de lichidator nu i se poate imputa. Mai susține că în anii 2001 - 2002 notificat debitorii societății prin transmiterea unor somații de plată.
Judecătorul sindic, în motivarea angajării răspunderii personale a pârâtei, a reiterat concluziile raportului privind cauzele și împrejurările care au generat starea de insolvență, constatând că pentru lipsa numerarului din casă, în sumă de 773,53 lei, ca și a bunurilor constatate lipsă la inventar, în contravaloare de 18,91 lei, din care judecătorul sindic a tras prezumția că pârâta a folosit lichiditățile bănești și bunurile societății în folosul propriu, fiind incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din 85/2006.
În schimb, judecătorul sindic a respins cererea de angajare pentru temeiul privind lit. daa rt. 138 alin. 1, pentru aceeași sumă, neputându-se trage concluzia că lipsa de numerar din casă, ca și a unor bunuri din inventar, s-ar fi reflectat deformat în contabilitate.
Față de această hotărâre au declarat recurs atât creditoarea H, cât și lichidatorul judiciar GENERAL CONSULT.
Prin recursul formulat, creditoarea Has olicitat modificarea în întregime a hotărârii atacate și admiterea în întregime a cererii de angajare a răspunderii personale a pârâtei intimate, fără să motiveze concret cererea de recurs, decât în mod formal.
Lichidatorul judiciar a solicitat, prin recursul formulat, admiterea acestuia și, prin modificarea hotărârii atacate, admiterea cererii de stabilire a răspunderii materiale a pârâtei intimate pentru întregul pasiv al debitoarei în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006. În continuare, recurentul arată că prin lipsa materialelor consumabile, lipsa din soldul casei, ca și prin prescrierea creanțelor din cauza lipsei de diligență a intimatei, în calitatea sa de administrator statutar al societății debitoare, conduce la prezumția că a folosit aceste bunuri fie în folosul propriu, fie al debitorilor societății aflate în insolvență. Recurentul mai arată că intimata nu a predat analiticele, astfel că la contul 411 - clienți nu s-au putut identifica facturile emise către debitori, astfel că recurentul nu a putut identifica numele, adresa și suma datorată de fiecare debitor, creanțe care oricum nu mai puteau fi recuperate, ele fiind prescrise. În ce privește deconturile privind deplasările în Ungaria ale intimatei, recurentul susține că prin documentele depuse în probațiune nu pot fi justificate cu certitudine aceste demersuri pentru recuperarea creanțelor în sumă totală de 73.445,40 lei. În legătură cu neținerea contabilității în conformitate cu legea, recurentul susține că cu ocazia inventarului s-au găsit mai multe lipsuri în gestiune, ca și lipsă în caserie, deși aceste bunuri erau evidențiate scriptic în contabilitate.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, menținându-și și reiterând apărările invocate și în fața judecătorului sindic.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, a apărărilor formulate de intimată prin întâmpinare, cât și în temeiul principiului devolutiv prevăzut de art. 3041Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Așa cum rezultă din cererea de angajare a răspunderii personale, formulată de lichidatorul judiciar față de intimată, cerere care preia, practic, integral constatările făcute în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență, efectuat de același lichidator, în esență se reține ca faptă concretă faptul că, cu ocazia inventarierii bunurilor societății, faptic nu s-au regăsit numerarul în casă în valoare de 773,53 lei, deși, scriptic, existau evidențiate aceste sume în contabilitate.
În opinia lichidatorului judiciar, recurent în prezenta cauză, această faptă concretă constituie atât fapta abstractă prevăzută de lit. a) a art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, prin prezumția că intimata și-a însușit aceste sume lipsă, cât și fapta prevăzută de lit. d) din același text întrucât nu a organizat și condus evidențele contabile.
Din această succintă prezentare a cererii introductive de instanță, respectiv cererea de angajare a răspunderii personale a intimatei, rezultă în mod evident că limitele judecății date de lichidatorul judiciar, care, potrivit art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă, nu pot fi depășite de instanță, se circumscrie strict la această faptă concretă, respectiv lipsa din inventar mai sus - prezentată, în sumă de 773,53 lei (deși judecătorul sindic a extins angajarea răspunderii și pentru suma de 18 lei, instanța nu va putea schimba această hotărâre, cu toate că a extins aceste limite, în cauză fiind incident principiul potrivit căruia nu le poate fi înrăutățită situația recurenților în propria cale de atac. Dacă intimata ar fi declarat recurs, evident că se putea pune problema extinderii nejustificate, pentru această modică sumă, a limitelor judecății de către judecătorul sindic).
Din această perspectivă, instanța reține că în mod corect judecătorul sindic a concluzionat, pe baza aplicării prezumției simple că lipsa la inventar a bunurilor justifică ipoteza că intimata și-a însușit bunurile lipsă, fapt pentru care a și dispus angajarea răspunderii personale în raport cu această faptă concretă, pe care în mod just a încadrat-o dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Totodată, instanța reține că același judecător sindic în mod judicios a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru a atrage răspunderea pentru fapta prevăzută de lit. d) a aceluiași articol, în conținutul său privind neținerea contabilității prevăzute de lege, după cum pretinde lichidatorul judiciar în cererea de angajare a răspunderii personale a intimatei.
Astfel, instanța constată o inconsistență logică a argumentelor lichidatorului, reiterate de altfel și în calea de atac extraordinară, și anume că deși a apar în evidența contabilă sumele de bani la care acesta face referire, totuși ele apar lipsă la inventariere: or, în măsura în care se acceptă, corect cum a făcut de altfel judecătorul sindic, că aceste sume au existat și ele au fost evidențiate contabile însă au fost însușite de intimată (sau cel puțin există prezumția simplă pentru a trage această concluzie), este logic necesar a se accepta faptul/prezumția că sumele în cauză au fost evidențiate corect în contabilitate. În caz contrar, dacă nu ar fi trebuit evidențiate, evident că nu se mai punea problema lipsei la inventar.
În ce privește argumentele din recurs, formulate de lichidatorul judiciar, potrivit căruia nu a prezentat, intimata, analiticile, instanța constată că acest argument a fost prezentat pentru prima dată în această cale de atac, deși avea posibilitatea, în raport cu actele contabile ridicate de la intimată pe parcursul procedurii insolvenței, de a indica judecătorului sindic acest fapt. Totodată, nici nu face dovada, chiar în recurs, că intimata nu ar fi predat analiticele contabile. Nu în ultimul rând, nici nu rezultă cum s-ar putea justifica neținerea contabilității, prin pretinsa neprezentare a analiticelor, în raport cu fapta concretă alegată în fața judecătorului sindic, și care se referă strict la lipsa de la inventar a bunurilor mai sus - menționate.
În fine, nici argumentul lichidatorului judiciar, că prin lipsa la inventar ca faptă concretă, singura cu care a fost sesizat judecătorul sindic și față de care acesta s-a pronunțat, s-ar putea atrage răspunderea pentru întreg pasivul nu poate fi primită - dimpotrivă, în mod corect judecătorul sindic a avut în vedere fapta concretă, prejudiciul creat, în suma indicată de acesta, ca și raportul de cauzalitate direct între faptă și prejudiciu. În niciun caz nu se poate extinde o faptă concretă și un prejudiciu concret la întreg pasivul societății debitoare, ca fiind un prejudiciu ce i-ar fi imputat intimatei, cu atât mai mult cu cât lichidatorul judiciar nu a sesizat în mod efectiv, cu argumente de fapt și de drept, că această faptă ar fi condus la existența întregului pasiv al societății. Astfel, instanța constată că în mod corect judecătorul sindic a angajat răspunderea limitat la fapta concretă cu care a fost sesizat.
Pentru toate aceste rațiuni, instanța va respinge ca nefondate și neîntemeiate recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H și General Consult Târgu M, cu sediul în Târgu M,-,. 1, județul M, împotriva sentinței nr. 1140/25.05.2009 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./19.03.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
