Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 207/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 207
Ședința publică de la 26 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de AVAS B împotriva Sentinței nr. 1633/C/04.11.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că, prin Sentința comercială nr. 1633/C/04.11.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibius -au respins obiecțiunile AVAS B, iar în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, prin raportare la art. 129 din același act normativ, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC "" SRL.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că societatea debitoare nu a desfășurat nicio activitate economică și nu s-a putut identifica nicio persoană care să aibă legătură cu debitorul sau asociatul acestuia; că nu au fost identificate bunuri ori creanțe de recuperat, că din datele înregistrate în evidențele fiscale s-a constatat că debitorul a încetat activitatea comercială fără a-și fi achitat integral datoriile exigibile față de bugetul local și față de bugetul statului și, de asemenea, că prin procedură nu s-au recuperat creanțele celor trei creditori înregistrați în tabelul definitiv consolidat, în cuantum de 142.541,97 lei.
S-a mai reținut că, în prezenta procedură au fost respectate și parcurse etapele impuse de dispozițiile Legii insolvenței nr. 85/2006 modificată, sens în care judecătorul sindic a reținut că, în ceea ce privește solicitarea creditoarelor AVAS și DGFP S, de promovare a acțiunii în atragerea răspunderii, prin raportul întocmit de lichidatorul judiciar pe această temă, nu există cauze imputabile foștilor administratori sociali ai debitoarei. Pentru acest motiv, în temeiul dispozițiilor art. 138 aliniat 3 din legea insolvenței, judecătorul sindic a dispus ținerea Adunării creditorilor, având pe ordinea de zi discutarea oportunității promovării acțiunii în atragerea răspunderii. În acest sens, creditorul majoritar (ponderea sa fiind de 96% din totalul creanțelor înscrise în tabelul consolidat), Municipiul S - Direcția Fiscală Locală S și-a exprimat poziția, atât în cadrul Adunării creditorilor, cât și în ședința publică din data de 8.07.2009, în sensul că nu opinează pentru promovarea acțiunii în atragerea răspunderii. Pentru aceste motive, și în temeiul dispozițiilor art. 138 din legea insolvenței, judecătorul sindic a respins la termenul de judecată din data de 30.09.2009 cererile formulate de cele două creditoare. Cele două creditoare au reiterat judecătorului sindic, oral, sub forma obiecțiunilor la raportul final, cererea de promovare a acțiunii în atragerea răspunderii față de fostul administrator social al debitoarei. Pentru argumentația deja expusă, în temeiul dispozițiilor art. 129 aliniat 2 din Legea insolvenței, judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs AVAS B, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond cu reluarea procedurii de la ultimul act procedural îndeplinit.
În motivarea recursului se arată că nu i-a fost comunicat raportul final al lichidatorului judiciar; că fostul administrator social nu a solicitat la timp deschiderea procedurii insolvenței; că în raportul final depus la dosar nu s-au identificat împrejurările care au condus la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență și nici faptul că fostul administrator se face vinovat de acest lucru, pe temeiul art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006; că a solicitat în data de 18.05.2009 convocarea comitetului creditorilor în vederea analizării oportunității introducerii unei cereri de atragere a răspunderii împotriva fostului administrator, cerere aprobată de adunarea creditorilor în data de 03.06.2009; că nedepunerea actelor de către fostul administrator reprezintă o faptă ilicită sancționată de textul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, că inclusiv judecătorul sindic era obligat, în temeiul art. 129 din Codul d e procedură civilă să aibă un rol activ în dosar și să administreze din oficiu probe din care să rezulte dacă în cauză s-au săvârșit sau nu de către administratorul social vreuna din faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor formulate, se constată că recursul nu este fondat.
În primul rând, se dovedește a fi falsă afirmația recurentei, potrivit căreia nu i-a fost comunicat de către lichidator raportul final, în condițiile în care acesta nu numai că i-a fost comunicat raportul final, dar a și formulat obiecțiuni la acest raport, respins însă de către judecătorul sindic, așa cum rezultă din conținutul sentinței atacate.
Pe de altă parte, dată fiind constatarea lichidatorului judiciar prin raportul final depus la dosar, potrivit căreia societatea nu deține bunuri urmăribile, situație care conduce la închiderea procedurii insolvenței pe temeiul art. 131 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, nici nu se impune, în cauză, întocmirea unui raport final în contextul art. 129 din același act normativ, în legătură cu care creditorii ar fi putut formula obiecțiuni, textul art. 131 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 fiind foarte clar sub acest aspect.
În aceste condiții, în care creditoarea recurentă și-a expus în fața judecătorului sindic un punct de vedere cu privire la închiderea procedurii, soluționat ca atare, acesta nu mai poate invoca în fața instanței de recurs vreo vătămare procesuală relativă la acest moment în derularea procedurii.
În al doilea rând, în condițiile în care, așa cum se recunoaște în cauză, comitetul creditorilor a decis promovarea unei cereri de atragere a răspunderii împotriva fostului administrator, o altă cerere nu mai poate fi promovată la inițiativa creditoarei recurente.
Pe de altă parte, chiar dacă s-a hotărât de către creditori oportunitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii împotriva fostului administrator social, câtă vreme o atare cerere nu a fost efectiv promovată, judecătorul sindic nu era în măsură să analizeze cauzele și împrejurările care au condus la ajungerea societății în stare de insolvență și o eventuală responsabilitate a fostului administrator pe acest temei. Susținerea recurentei în sensul că judecătorul sindic era obligat, în lipsa unei cereri de antrenare a răspunderii, efectiv promovată de către comitetul creditorilor, să procedeze la administrarea de probe, din oficiu, în virtutea rolului său activ reglementat de art.129 din Codul d e procedură civilă, este neîntemeiată, judecătorul sindic având exclusiv atribuții jurisdicționale în această materie, de verificare a condițiilor atragerii răspunderii membrilor organului de conducere pe temeiul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și nu de administrare de probe, această sarcină revenind persoanelor abilitate să promoveze o atare acțiune, în virtutea dispozițiilor art. 1169. civ. și nu judecătorului sindic.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de AVAS B împotriva Sentinței nr. 1633/C/04.11.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 4/21.04.2010
Jud. sindic:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
