Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 117/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 117/2010
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de debitoarea - reprezentată prin administrator judiciar Cabinet de Insolvență împotriva Sentinței comerciale nr.1395/C din 19 octombrie 2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă avocat pentru intimata creditoare - Leasing SA S, lipsă fiind recurenta debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei:
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta intimatei creditoare solicită respingerea recursului ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr.1395/C din 19 octombrie 2009, pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Sibiu în dosar nr-, a fost admisă contestația formulată de către creditoarea - Leasing SA S, privind cuantumul creanței înscrise în preliminar al debitoarei - SRL S, și pe cale de consecință:
-s-a dispus înscrierea în preliminar al creanțelor, a creanței creditoarei reclamante în cuantum de 256.771,39 lei.
Pentru a se pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că în speță, creanțele creditoarei - Leasing SA izvorăsc din contractul de leasing, ale cărui clauze au fost însușite de societatea debitoare în calitate de utilizator al bunurilor. Potrivit dispozițiilor art.8 din OUG nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, contractul de leasing constituie titlu executoriu dacă utilizatorul nu predă bunul la termen.
S-a reținut că penalitățile de întârziere și daunele fiind aferente debitelor anterioare rezilierii contractului de leasing, acestea vor fi înscrise în tabelul preliminar al creanțelor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, debitoarea - SRL S, criticând soluția pronunțată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că creanța pretinsă de creditoarea intimată - Leasing -SA se compune atât din rate de leasing scadente neachitate cât și din penalități de întârziere, în plată, penalități de întârziere în predarea bunurilor și daune interese. Creditoarea a depus în susținerea declarației sale de creanță un document intitulat calculația sumelor datorate în urma rezilierii contractelor de leasing financiar nr.0059/20.03.2006, nr.0079/23.06.2006, nr.0253/15.03.2007, nr.0291/24.05.2007, nr.0316/20.06.2007 și nr.0383/8.10.2007.
Totalul sumelor contestate sunt în valoare de 187.940,50 lei. Aceste sume nu au fost recunoscute și înscrise în tabelul preliminar al creanțelor de administratorul judiciar. Acesta a admis înscrierea creditoarei cu suma de 69.055,89 lei, reprezentând totalul soldului la data rezilierii contractelor de leasing.
Se precizează că facturile emise de creditoare pentru penalitățile de întârziere și reposesie au fost refuzate la plata de recurentă nefiind înregistrate în evidențele contabile iar pentru daune interese nu s-a emis nici o factură de către creditoare.
Se apreciază că este criticabilă soluția instanței de fond privind înscrierea în table a întregii sume pretinse de creditoare, atâta timp cât aceasta nu a făcut dovada că toate sumele pretinse sunt certe, lichide și exigibile așa cum prevăd dispozițiile art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 și art.379 cod pr.civilă.
Se mai apreciază că este discutabilă și legalitatea cererii creditoarei în ce privește creanțele reprezentând penalități de reposesie cumulate cu daunele interese de 10% din valoarea totală a contractului.
Creditoarea a utilizat împotriva recurentei procedura executării silite prin executorul judecătoresc, așa cum rezultă din procesele verbale întocmite în acest sens și aflate la dosarul cauzei. Cu această ocazie creditoarea și-a putut pune în executare titlul reprezentat de contractele de leasing și să pretindă sumele cuvenite. Din procesele verbale de executare silită reiese că executorul a fost investit cu ducerea la îndeplinire a dispozițiilor titlurilor executorii. Executarea silită a încetat la cererea creditoarei, întrucât"s-au îndeplinit dispozițiile titlurilor executorii" (mențiunea finală din procesul verbal din data de 6 februarie 2009 încheiat în dosarul execuțional nr.12/2009).
Analizând recursul sub aspectul motivelor formulate se consideră că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
Creditoarea a pretins înscrierea sa în tabelul preliminar al creanțelor cu o creanță în sumă de 256.771,39 lei.
În contestația depusă pentru justificarea cererii de creanță aceasta pretinde sume nerecunoscute de societatea debitoare.
Totalul sumelor contestate de către debitoare sunt în sumă de 187.940,50 lei, iar aceste sume nu au fost recunoscute și înscrise în tabelul preliminar al creanțelor de către administratorul judiciar.
Acesta a admis înscrierea creditoarei cu suma de 69.055,89 lei reprezentând totalul soldului la data rezilierii contractului de leasing.
Facturile emise de către creditoare pentru penalitățile de întârziere au fost refuzate la plata către societatea debitoare, nefiind înregistrate în evidențele contabile.
Soluția instanței de fond este criticabilă, atâta timp cât creditoarea nu a făcut dovada că toate sumele pretinse sunt certe, lichide și exigibile, așa cum prevăd dispozițiile art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 și art.379 Cod procedură civilă.
Cum instanța de fond a admis cererea creditoarei, fără face o verificare a temeiniciei pretențiilor creditoarei și fără să administreze proba cu expertiza contabilă de specialitate pentru a se verifica caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor, se consideră că nu a fost epuizată cercetarea fondului, motiv pentru care Curtea în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va admite recursul și va casa sentința cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către debitoarea - SRL S împotriva sentinței comerciale nr.1395/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Sibiu -secția comercială și contencios administrativ, în dosarul nr- și în consecință:
Casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.02.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. SM.
2ex./15.03.2010.
Jud.sindic.
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Ioan Cibu, Gilica
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
