Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 208/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 208/
Ședința publică din 03 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de SC SRL,j-, CUI R0 -, cu sediul în T- județul H, împotriva sentinței civile nr.2641/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.534/-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 19,50 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimata-creditoare DGFP Had epus întâmpinare prin serviciul registratură, iar recurenta a depus o cerere de amânare pentru angajarea unui apărător.
Instanța respinge ca nefondată cererea de amânare formulată de recurentă și în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 2641/17.11.2008 a Tribunalului Harghita, s-a respins contestația debitoarei SC SRL T, s-a admis cererea creditoarei DGFP H, pentru deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, dispunându-se începerea procedurii simplificate a insolvenței, fiind dispuse și celelalte măsuri prevăzute de procedură.
În considerentele sentinței s-a reținut că, debitoarea datorează bugetului consolidat al statului suma de 22.679 lei, creanță certă, lichidă și exigibilă, sumă scadentă de mai mult de 30 de zile. Contestația formulată de debitoare a fost respinsă, judecătorul sindic apreciind că din aceasta a achitat anumite sume de bani către creditoare, acest fapt nu dovedește că nu se află în insolvență, deoarece nu a probat că dispune de sume de bani disponibile care ar acoperi creanța creditoarei. Mai mult, potrivit precizării depuse de creditoare, deși debitoarea a efectuat unele plăți, acestea nu sunt relevante, în raport de valoarea datoriilor, în cuantum de 20.236 lei, neputând fi reținută nici împrejurarea, susținută de debitoare, că ar avea de încasat creanțe de la diferite persoane fizice, în cadrul unei proceduri de executare silite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal, debitoarea, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând că, potrivit bilanțului contabil aferent anului 2007, societatea a înregistrat profit de 63.350 lei; că pentru debitorii restanți ai acesteia s-a declanșat procedura executării silite și că plățile către bugetul de stat nu au fost întrerupte.
Prin întâmpinare, creditoarea DGFP Has olicitat respingerea recursului, arătând că în prezent, cuantumul datoriilor a crescut la 25.038 lei (data formulării întâmpinării), că măsurile inițiate de debitoare (executarea silită) nu conferă garanții suficiente pentru stingerea creanței și că potrivit legii insolvenței, realizarea de către debitoare de eventuale beneficii - cum este cazul, realizarea de profit - nu împiedică deschiderea procedurii.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente precum și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Este cert că valoarea datoriilor acumulate de debitoare față de bugetul de stat, sunt peste valoarea prag, aspect necontestat de altfel de către debitoare, creanța fiind așadar certă, lichidă și exigibilă.
Pentru deschiderea procedurii, din acest punct de vedere, este relevantă, insuficiența fondurilor bănești ce pot fi, sau sunt disponibile pentru plata datoriilor exigibile, coroborate cu o stare de încetare de plăți, mai mare de 30 zile.
În aceste condiții, este de observat că în mod just cererea creditoarei a fost apreciată ca întemeiată.
Pe de altă parte, deși debitoarea susține că plățile către bugetul de stat nu au fost întrerupte, nu justifică în vreun fel acest aspect, chiar prin plăți modice, care ar reprezenta existența unor minime disponibilități financiare. În altă ordine de idei, este nerelevantă susținerea debitoarei recurente potrivit căreia sumele ce pot fi obținute în cadrul procedurii executării silite ar fi suficiente pentru acoperirea datoriilor prezente și restante față de buget, întrucât starea de insolvență a acesteia a fost probată de creditoare.
Și nu în ultimul rând, după cum s-a susținut și în întâmpinare, nimic nu împiedică debitoarea să răstoarne prezumția de insolvență, instituită legal, prin plata datoriilor, or, neprocedând astfel, concluzia care se desprinde este aceea a imposibilității plății datoriilor exigibile, generată de insuficiența fondurilor bănești disponibile, chiar în condițiile în care societatea ar realiza profit, aspect neavut în vedere de legiuitor.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul promovat în cauză este neîntemeiat, urmând ca potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să-l respingă ca atare, menținând hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de SC SRL,j-, CUI R0 -, cu sediul în T- județul H, împotriva sentinței nr.2641/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.534/-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, din 03 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
23 martie 2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
