Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 233/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 233/
Ședința publică din 12 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursul formulat de DGFP-Administrația Finanțelor Publice Reghin, cu sediul în Reghin- județul M, împotriva sentinței nr.1812/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutite de plata taxei de timbru conform art.17 al Legii nr.146/1997, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1812 din 13 noiembrie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr- a admis propunerea formulată de lichidatorul judiciar Consult privind închiderea procedurii de faliment as debitoarei falite SRL și în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și dizolvarea și radierea din evidențele ORC cu toate consecințele juridice.
Judecătorul sindic a reținut că, fiind analizate documentele societății în cauză, s-a impus angajarea răspunderii personale a fostului administrator statutar, sentința de angajare a răspunderii neputând fi pusă în executare deoarece nu au fost identificate bunuri în averea acestuia. De asemenea, s-a reținut că a fost prezentată și situația patrimoniului debitoarei, neexistând bunuri în plus, obiecțiunile formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M și AVAS B la raportul final fiind respinse.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M care a solicitat modificarea în sensul continuării procedurii falimentului, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele de aplicare a prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006 câtă vreme nu există certitudine privind existența/inexistența bunurilor, insolvabilitatea societății trebuind a fi dovedită. S-a mai precizat că legea nu instituie obligația judecătorului sindic de a închide procedura pe baza simplului raport al administratorului judiciar sau lichidatorului, mai înainte putând fi verificate posibilitățile conferite de art. 79 și 80 precum și art. 138-141 din Legea insolvenței.
Recurenta a mai invocat neatingerea scopului procedurii și consecințele negative ale nerecuperării creanței bugetare asupra bugetului general consolidat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Recurenta invocă în motivare argumente de natură teoretică, principii ale procedurii insolvenței, făcând practic abstracție de datele concrete ale dosarului, de demersurile efective făcute de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, care, prin raportul său prezintă tocmai etapele procedurale, demersurile efectuate în cursul procedurii, modul de finalizare, aspecte care sunt importante și au valoare probatorie, contrar susținerilor recurentei, care le reduce la un "simplu raport". În plus, face trimitere la valorificarea posibilității oferită de art. 79-80 și 138-141 din Legea nr. 85/2006, omițând faptul că judecătorul sindic nu se poate autosesiza și în plus, neobservând că în cauză s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorului statutar, însă, din cauza lipsei bunurilor în averea acestuia, nu s-a putut finaliza executarea silită.
În altă ordine de idei, dar relevant în cauză trebuie avut în vedere că judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii după ce obiecțiunile la raportul final au fost respinse și aprobat acest raport irevocabil, judecată în cursul căreia au fost analizate aspectele invocate în cererea de recurs de către creditoare. Obiecțiunile au fost respinse prin sentința nr. 200 din 28 februarie 2008 iar prin decizia nr. 816/Reclamant din 16 octombrie 2008 s-a respins recursul împotriva acesteia, astfel că judecătorul sindic avea chiar obligația să continue demersul procedural în vederea închiderii procedurii, câtă vreme creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M nu a invocat elemente noi față de conținutul obiecțiunilor care să fie în măsură să justifice continuarea procedurii falimentului.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M - Administrația Finanțelor Publice Reghin, cu sediul în Reghin,-, județul M împotriva sentinței nr. 1812 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-16.04.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
