Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 208/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 208
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
PREȘEDINTE: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 2: Lotus Gherghină
JUDECĂTOR 3: Doina Lupea
GREFIER:- -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea - & -, împotriva sentinței nr.1281 din 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoare - SRL
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata - debitoare - SRL C, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta - creditoare - & -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 8 alin.2 din Legea nr.85/2006 coroborat cu art.303 alin.1 pr. Civ. timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a mai învederat că prin serviciul arhivă al instanței, intimata debitoare a depus întâmpinare la motivele de recurs, după care, constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimata debitoare solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, având în vedere că nu este certă, lichidă și exigibilă creanța pe care creditoarea o are împotriva debitoarei, care de altfel nu este în încetare de plăți sau în dezechilibru financiar. Solicită obligarea recurentei creditoare la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 1281 din data de 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială în dosarul nr- s-a admis contestația debitoarei
S-a respins cererea formulată de creditoarea - &, privind deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei
A fost obligată creditoarea să achite debitoarei suma de 2620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Creditoarea - &, în calitate de prestator, și debitoarea -, în calitate de beneficiar au încheiat contractul de furnizare de servicii dedicate Internet-comunicații de date IP și acces la rețeaua nr.-/05.11.2003 și contractul de furnizare de servicii de telefonie nr.-/11.11.2008, primul fiind modificat prin mai multe acte adiționale. Potrivit art.4 din actul adițional nr.1/01.05.2004, serviciile stipulate în prezentul act adițional se vor compensa cu serviciile/produsele furnizate/livrate de către beneficiar către. Dacă nu va consuma serviciile/produsele furnizate de către beneficiar, contravaloarea acestora se va păstra într-un sistem de credit iar totalul va fi folosit de către la data stabilită de acesta.
Susținerea creditoarei privind limitarea aplicabilității clauzei contractuale înscrisă în art.4 din actul adițional nr.1/01.05.2004 doar la serviciile prestate în baza acestui act modificat ulterior, a fost înlăturată în condițiile în care clauzele unui act adițional fac parte integrantă din contractul pe care îl modifică, iar încetarea unei clauze contractuale trebuie să fie rezultatul acordului părților.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv ordine de compensare, facturi fiscale, proces-verbal de compensare, borderouri privind operațiunile de compensare, a mai reținut că între părți a operat compensarea serviciilor și după modificarea actului adițional nr.1/01.05.2004.
A reținut din balanța analitică privind activitatea debitoarei pe perioada 01.09.2009-30.09.2009 coroborată cu contractele încheiate de debitoare în cursul anului 2009 că debitoarea a răsturnat prezumția de insolvență prevăzută de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, creditoarea - & -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, creditoarea - & - a criticat sentința, arătând că, în mod greșit a fost respinsă cererea sa de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL C, fără a se lua în considerare faptul că insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoriile și că debitoarea nu a plătit serviciile furnizate invocând compensarea în temeiul unui contract care nu - și mai producea efecte, fiind modificat.
A mai susținut creditoarea că debitoarea nu a contestat faptul că a primit facturile, ci doar susține că nu are obligația de a le plăti, precum și că a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile.
La data de 19.02.2010, intimata - debitoare - SRL C a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În cuprinsul întâmpinării debitoarea a arătat că prin actul adițional nr. 1/01.05.2004, contractul nr. - încheiat cu creditoarea - & - a fost modificat în sensul prevederii compensării cu serviciile/produsele furnizate/livrate de către beneficiar, iar în cazul în care nu se consumă serviciile/produsele furnizate/livrate, contravaloarea acestora se va păstra într-un sistem de credit care va fi folosit de la data stabilită de acesta.
Tot în întâmpinare debitoarea a arătat că facturile invocate de către creditoare sunt nesemnate și neștampilate, deci neacceptate la plată.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 31 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii poate formula o cerere introductivă împotriva unui debitor prezumat în insolvență.
În accepțiunea Legi nr. 85/2006, conform art. 3 pct. 6, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
În înțelesul aceleiași legi insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile și este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori(art. 3 pct. 1 lit. a).
Din interpretarea textelor menționate coroborate cu dispozițiile art. 3 pct.12 care definesc valoarea prag ca reprezentând cuantumul minim al creanței-30.000 lei RON- pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, rezultă condițiile ce trebuie îndeplinite pentru deschiderea procedurii insolvenței: existența unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 30 de zile în cuntumul precizat și starea de insolvență.
Condițiile enumerate mai sus nu sunt întrunite în speță, cum corect a reținut și instanța de fond.
Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul (art. 379 alin. 3.pr.civ).
În speță, în condițiile în care debitorul nu a acceptat la plată facturile emise de creditoarea - & -, invocând modificarea contractului nr. - din 05.11.2003 prin actul adițional nr. 1 din 01.05.2004 în sensul stabilirii modalității de plată a compensării pentru serviciile/ produsele furnizate/livrate, creanța nu este certă.
În cererea de deschidere creditoarea a invocat chiar contractul de furnizare nr. - din 05.11.2003.
În acest context se impune ca raporturile dintre părți privind existența obligațiilor de plată și a modului de plată să fie stabilite pe calea dreptului comun și nu în cadrul unei proceduri speciale de executare colectivă cum este procedura insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Referitor la condiția stării de insolvență, Curtea apreciază că nici aceasta nu este îndeplinită.
de către debitor după 30 de zile de la scadență a datoriei sale față de unul sau mai mulți creditori prezumă insolvența definită ca insuficiența fondurilor bănești disponibile ce face imposibilă stingerea prin plată a datoriilor exigibile, însă această prezumție poate fi răsturnată de debitor care poate proba existența disponibilităților.
Simpla neplată la scadența datoriilor nu este o probă concludentă insolvenței, ci trebuie dovedită și insuficiența fondurilor bănești disponibile.
Insuficiența fondurilor bănești disponibile semnifică lipsa unor sume de bani de care debitorul să poată dispune imediat, cum ar fi: sume de bani în casă, disponibilități în conturile bancare, efecte de comerț sau valori imobiliare, sume provenind din împrumuturi bancare sau împrumuturi acordate de alte persoane etc.
Or, în speță debitoarea a dovedit că dispune de sume de bani disponibile, cu balanța pe perioada 01-30 septembrie 2009 și contractele încheiate în cursul anului 2009 precum și cele aflate în curs de derulare.
În plus, procedura insolvenței nu se aplică în situația în care debitorul, deși dispune de lichidități nu achită datoriile exigibile, pentru o asemenea situație creditorul neplătit având deschisă procedura executării silite pe calea dreptului comun.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea - & - cu sediul în B, sector 5, Dr. 3., nr.75, faza 1, 2, împotriva sentinței nr.1281 din 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoare - SRL C cu sediul în C, str. - -, -E, 1, 2, 12, județul
Obligă recurenta - & - către intimata - SRL C la plata sumei de 3. lei reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red - LG/3/ex/24.02.2010
Jud sindic -
Tehnored - MB/24.02.2010
23 Februarie 2010
Președinte:Carmen MladenJudecători:Carmen Mladen, Lotus Gherghină, Doina Lupea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
