Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 211/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 211/
Ședința publică din 16 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de -, cu sediul procesual ales în municipiul Târgu M,-, camera 7, județul M, împotriva sentinței nr. 1788 din 07 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta -. - SRL, prin av. și lichidatorul judiciar al -. - SRL, lipsă fiind creditorul intimat Broker de asigurare SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei, conform chitanței aflată la fila 9 dosar și un timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
De asemenea, se constată că Leasing Romania SA a depus întâmpinare.
Părțile prezente declară că nu au cereri de formulat, împrejurare de care instanța ia act, închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentantul recurentei susține recursul și solicită admiterea, modificarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei cu finalitatea respingerii cererii de deschiderea procedurii de insolvență, pentru motivele expuse detaliat în scris care au fost susținute și oral.
Administratorul judiciar al - - SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate, apreciind că debitoarea se află în stare de insolvență în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006. Depune la dosar concluzii scrise, care au fost susținute și oral.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin Sentința nr. 1788/07.10.2009 a Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr-, s-a admis cererea formulată de creditoarea Leasing România și Broker de Asigurări B, împotriva debitoarei Târgu M, s-a deschis procedura generală a insolvenței față de debitoarea Târgu M, fiind dispune și celelalte măsuri prevăzute de Legea nr. 85/2006, reținându-se că debitoarea are o datorie de 11.454,09 lei față de creditoare, și că aceasta nu a înțeles că conteste starea de insolvență, dar că datoriile nu au fost achitate, societatea fiind în insolvență, potrivit art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termene legal debitoarea, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând că în cauză ar fi fost încălcate dispozițiile art. 27 din Legea nr. 85/2006, că deși societatea debitoare a contestat starea de insolvență, prin întâmpinare, în sensul că între societăți nu există creanțe de 11.454,09 lei, și că autoturismul ce formează obiectul contractului de leasing a fost restituit către creditoare, astfel că nu sunt întemeiate condițiile prevăzute de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinare, cele două creditoare au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că debitoarea nu a contestat starea de insolvență, că, creanța deținută de cele două societăți împotriva debitoarei este certă, lichidă și exigibilă, și că de asemenea, potrivit bilanțului societății întocmit la 31.12.2008 indică lipsa gravă a lichidităților.
S-a mai arătat că, la data introducerii cererii de deschidere a procedurii, valoarea prag a creanței deținute împotriva debitoarei era de 10.000 lei, că restituirea bunului nu justifică neonorarea facturilor emise ulterior predării bunului, având în vedere dispozițiile contractuale cuprinse în art. 4 pct. 4.8 și ale art. 6 pct. 6.4 din contractul încheiat cu Leasing România
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Motivul de nelegalitate invocat de recurentă, precum că instanța ar fi făcut o aplicare greșită a legii, prin încălcarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 85/2006, nu poate fi reținută, în primul rând, datorită faptului că art. 27 invocat de recurentă se referă la cererea debitoarei pentru deschiderea insolvenței, ceea ce nu este cazul în speța de față, în cauză fiind incidente dispozițiile art.31 și urm. din lege, care reglementează deschiderea procedurii, prin cererea formulată de creditori. Oricum, chiar și în acest din urmă caz, Curtea constată că deschiderea procedurii s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legii insolvenței. După cum s-a susținut și de către creditoarea Leasing România, valoarea prag a creanței reclamată de lege a fi deținută în contra debitoarei era la data formulării cererii de 10.000 lei, dat fiind că modificarea valorii prag a creanței a fost impusă prin Legea nr. 288/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 486/14.07.2009, iar cererea a fost înregistrată anterior acestei date.
Deși recurenta susține că ar fi contestat starea de insolvență, prin întâmpinarea formulată în cauză, Curtea reține, în acord cu judecătorul sindic, că debitoarea nu a contestat starea de insolvență, ci doar a făcut aprecieri cu privire la creanțe deținute în contra acesteia. În acest sens, se impune a fi făcută distincție între două aspecte diferite, referitoare la situația debitoarei, care a înțeles să conteste creanța, nu și starea de insolvență. Or, potrivit art. 3 alin.1 din Legea nr. 85/2006, insolvența este acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Dar, chiar și în această situație, în care recurenta a înțeles să conteste creanța, respectiv caracterul acesteia, nu pot fi reținute susținerile acesteia, referitoare la faptul că facturile emise ulterior predării bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing nu ar genera plăți certe și lichide, exigibile, întrucât aceste facturi cuprind doar obligații asumate contractual, ca urmare a neexecutării de către debitoare propriilor obligații.
Și nu în ultimul rând, chiar în ipoteza, nedovedită de altfel a inexistenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, sau a celei referitoare la inexistența stării de insolvență, Curtea nu ar putea să constate aplicarea greșită a legii în speță, întrucât de la data deschiderii procedurii și până la data soluționării recursului, doar judecătorul sindic este competent să aprecieze asupra eventualilor creditori ai debitoarei, asupra naturii creanțelor deținute de aceștia, fiind în măsură să dispună, dacă se impune, și închiderea procedurii, instanța de recurs neputând dispune acest lucru, întrucât s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție în cauză, ceea ce este inadmisibil.
Întrucât nu au fost identificate alte motive care să atragă reformarea hotărârii atacate, ca urmare a examinării acesteia și din oficiu, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul promovat în cauză, potrivit art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, păstrând hotărârea atacată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de -, cu sediul procesual ales în Târgu M,-, camera 7, județul M, împotriva sentinței nr. 1788/07 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./25.03.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
