Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1150/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1150/
Ședința publică din 08.10.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea LEASING SA B împotriva sentinței comerciale nr. 785/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SA T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecarea litigiului și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 785/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006 formulată de creditorul LEASING SA B în contradictoriu cu debitoarea SC - SA T cu motivarea că deși creditoarea a invocat o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 18.819,80 lei probată cu facturile fiscale de la dosar, se constată că facturile nu au fost semnate și de debitoare și nu s-a făcut dovada expedierii lor prin fax sau cu poștă recomandată, iar în ce privește art.3 pct.6 alin.2 din contract, clauza nu poate fi interpretată în sensul că prima obligație a proprietarului de a emite factura este absolut opțională, depinde de bunul său plac și deci arbitrară deoarece în această ipoteză se poate interpreta că este o clauză abuzivă și în consecință neopozabilă debitorului obligației.
Judecătorul sindic apreciază printr-o interpretare logică, că dacă din motive obiective proprietarul se află în imposibilitatea de a emite și expedia o factură, textul nefăcând referire la mai multe facturi fiscale, obligația de plată rămâne în sarcina debitorului și că nedepunerea contestației de către debitoare nu atrage sancțiunea prevăzută de art. 33 alin.6 din Legea insolvenței deoarece art.33 alin.2 prevede că debitorul trebuie să conteste existența stării de insolvență în termen de 10 zile de la primirea copiei, ori în speță, procedura fiind îndeplinită prin afișare, nu s-a făcut dovada primirii copiei de către debitor.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea LEASING SA B care a solicitat casarea hotărârii ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare în sensul admiterii cererii de deschidere a insolvenței, invocând în drept art. 304 pct.8 și 9.proc.civ. și art.8 din Legea 85/2006.
În motivele recursului se reiterează starea de fapt ce se referă la raporturile comerciale dintre cele două societăți ce au stat la baza creanței solicitate, după care se consideră că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății întrucât nu a luat în considerare întreg probatoriul depus din care rezultă clar debitul înregistrat în contractul de leasing încheiat între acestea, neavând relevanță faptul că facturile de la dosar nu poartă ștampila unității și semnătura de primire dat fiind că ele nu sunt obligatorii conform art. 155 pct. 5 și 6 din Codul fiscal.
Mai mult, potrivit art. 3 pct.6 din contractul de leasing neemiterea facturii sau neajungerea sa la utilizator nu constituie motiv de neplată sau de întârziere a plății, nu-l exonerează pe debitor de consecințele ce rezultă din aceasta iar un alt motiv de recurs se referă la lipsa de temei legal și încălcarea sau aplicarea greșită a legii prin hotărârea pronunțată întrucât în mod eronat s-a stabilit că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru deschiderea procedurii, argumentând asupra caracterului cert, lichid și exigibil al creanței și intervalul mai mare de 30 de zile de la scadența acesteia.
Recurenta mai apreciază că starea de insolvență a debitoarei reiese explicit din neachitarea facturilor emise de societate cu o valoare mult peste pragul cerut de art. 3 pct.12 din Legea insolvenței dar și din emiterea de bilete la ordin care au fost refuzate la plată din lipsă parțială de disponibil bănesc în cont și care au fost anexate la dosarul cauzei.
Examinând calea de atac promovată de creditoare prin prisma motivelor invocate de aceasta și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea apreciază ca fondat recursul pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic, fiind sesizat cu o cerere de deschidere a procedurii generale a insolvenței, se impunea să facă o analiză a îndeplinirii sau nu a cerințelor pe care Legea 85/2006 le impun în sarcina creditoarei între care existența unei creanțe certe, lichide și exigibilă și a unei stări de insolvență a patrimoniului debitoarei, însă prin hotărârea pronunțată acesta a făcut o apreciere greșită a înscrisurilor depuse la dosar și a dispozițiilor legale aplicabile, care a determinat ca în final acesta să nu se pronunțe asupra fondului pricinii.
Astfel, judecătorul sindic nu a mai analizat creanța din punctul de vedere al existenței și caracterului său interpretând greșit dispozițiile din art.3 pct.6 alin.2 din contractul de leasing financiar încheiat între părți, iar pe de altă parte, a apreciat de asemenea greșit asupra posibilității debitoarei de a depune contestație și efectul pe care-l are neformularea unui astfel de înscris în apărare în condițiile art. 33 alin.2 și 6 din Legea insolvenței.
Cu privire la acest ultim aspect ce se regăsește în finalul motivației judecătorului sindic în sensul că debitoarea nu a depus contestație întrucât nu s-a făcut dovada primirii copiei acțiunii și astfel nu a avut posibilitatea să conteste starea de insolvență, se impunea pentru a nu se încălca dreptul la apărare și principiul contradictorialității, să ia toate măsurile de comunicare a acțiunii și să permită debitoarei să-și exercite un drept stabilit de însăși Legea insolvenței.
În raport cu toate aceste elemente reținute, Curtea concluzionează că judecătorul sindic nu a analizat cererea de deschidere a procedurii depusă de creditoare, a încălcat drepturi procesuale ale părților și astfel se impune în conformitate cu art. 312 alin.5 proc.civ. casarea hotărârii și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea LEASING SA B împotriva sentinței comerciale nr. 785/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, casează hotărârea atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. Dr.
GREFIER
RED.//13.10.2009
TEHNORED. /13.10.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Magdalena
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
