Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2120/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2120/2009
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul formulat de pârâții și, împotriva sentinței civile nr. 657 din 18.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu în calitate de administrator judiciar al SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
În data de 26.06.2009, s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea lichidatorului, precum și copia unor ordine de plată trimis prin fax, din partea SC SRL ( 21).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 iunie 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 657 din 18 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de administratorul judiciar desemnat pentru insolvența debitoarei SC SRL împotriva pârâților domiciliat în B M,-/40, CNP - și.
Pârâții au fost obligați să suporte pasivul societății debitoare la nivelul sumei de 919.510 lei și să plătească această sumă în contul de faliment.
S-a fixat termen pentru continuarea procedurii la 10.06.2009.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr. 241/13.02.2008 (235-236 vol.1) s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei SC SRL B M, la cererea creditoarei Leasing SA Administrator judiciar a fost numit dl..
Întrucât nimeni dintre cei îndreptățiți nu a depus vreun plan de reorganizare, prin sentința civilă 1426/09.07.2008 ( 54-55, vol. 2) s-a dispus deschiderea procedurii de faliment, lichidator fiind numit administratorul judiciar.
Administratorii statutari ai debitoarei nu au depus la dosar actele cerute de art. 28 din legea 85/2006 privind procedura insolvenței (lista bunurilor, lista creditorilor) motiv pentru care lichidatorul a formulat denunț penal înregistrat sub nr. 176/03.07.2008 ( 49 vol. 2) la parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Au fost identificate bunuri care să aparțină debitoarei doar scriptic. Nici un bun nu a fost predat lichidatorului.
În tabelul definitiv al creditorilor din 28.10.2008 (134 vol. 2) au fost înscriși 9 creditori cu un total de 919.520,8 lei, astfel:
- BM- 105.309 lei,
- Primăria BM- 3.465,63 lei
- Leasing SA B - 463.547,32 lei
- SC Leasing România SA - 123.693,16 lei
- SC Motor SRL B - 1203,58 lei
- - BM- 56.854,1 lei
- Leasing B - 3.187,74 lei,
- - BM- 87.642,5 lei
- - BM- 74.607,8 lei.
La data de 08.07.2008, lichidatorul a formulat acțiune împotriva administratorilor statutari ai debitoarei, și, pentru ca prin sentința ce se va pronunța pârâții să fie obligați să suporte în solidar, din averea proprie, pasivul societății declarate în faliment, respectiv să fie obligat la plata sumei de 919.510,8 lei ( precizare de acțiune 136).
În drept au fost invocate prevederile art. 138 lit. "a", "c" și "d" din Legea 85/2006 modificată privind procedura insolvenței.
Acțiunea inițial înregistrată sub dosar nr- a fost conexat la dosarul de faliment, conform Încheierii nr. 2140/10.09.2008.
În motivarea acțiunii s-a depus Raportul nr. 724/07.04.2008 întocmit de lichidator cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei ( 10-11 dosar -).
Pârâții prin avocat au depus întâmpinare la 05.11.2008 ( 146 vol. 2) prin care au solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că nici una din situațiile reglementate de art. 138 din lege 85/2006 modificată, necesare pentru antrenarea răspunderii administratorilor nu este întrunită.
La 14.01.2009 ( 153) s-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile la cererea pârâților, s-a stabilit un onorariu provizoriu de 3.000 lei pe care pârâții nu l-au achitat la termenele din 11.02.2009 și 18.03.2009, situație în care au fost decăzuți din probă și s-a trecut la judecarea cauzei.
Din raportul privind cauzele insolvenței a rezultat că pârâții au ridicat de la casierie suma de 32.752,96 lei, pe care nu au restituit- Deși societatea a înregistrat pierderi care au depășit valoarea activelor, pârâții administratori statutari nu au luat nici o măsură. Evidența contabilă a fost condusă necorespunzător.
Aspectele de mai sus întrunește prevederile art. 138 lit. "a", "c" și "d" din Legea 85/2006 modificată privind procedura insolvenței - folosirea bunurilor persoanei juridice în interes propriu, continuarea activității, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți, neconducerea contabilității cu respectarea reglementărilor în vigoare. Aceste împrejurări au determinat insolvența debitoarei, motiv pentru care va fi angajată răspunderea administratorilor statutari pârâți, în solidar, pentru pasivul societății în faliment.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții și solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate în sensul respingerii cererii formulată de lichidatorul judiciar, prin care solicită răspunderea împotriva administratorilor; în subsidiar solicită casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții arată că, lichidatorul judiciar desemnat pentru insolvență a formulat acțiune în răspundere îndreptată împotriva pârâților, în calitate de foști administratori, solicitând obligarea acestora la plata pasivului societății debitoare în cuantum de 919.510 lei, invocând faptul că societatea a înregistrat pierderi cumulat pe ultimii 3 ani, că nu a mai depus situații financiare la organul fiscal, că ar fi condus defectuos contabilitatea și faptul că ar fi refuzat lichidatorului cererea acestuia de a depune documentele prevăzute de art. 28 alin 1 din Legea nr. 85/2006.
Precizează în continuare recurenții că au intrat în încetare de plăți datorită faptul că la rândul lor, creditorii au refuzat plata mașinilor vândute, iar unele dintre mașini au fost furate, existând pe rol plângeri penale împotriva celor care sub pretextul că verifică calitățile mașinilor au fugit cu acestea: așa cum s-a arătat activitatea contabilă a fost ținută de către o firmă specializată și nu de către recurenți, căruia îi achitau contravaloarea prestației, în nici un caz nu au ținut o altă contabilitate fictivă, nici nu au făcut să dispară documente din contabilitate, ci așa cum au mai arătat până în anul 2007 se găsesc la d-l lichidator, iar pentru 2008 la contabil; nu au ascuns nici măcar o mică parte din activul societății debitoare, drept urmare creditoarea LEASING a recuperat o Mp arte din autoturisme.
La societatea debitoare sau la pârâți nu se mai găsește nici o parte din activul societății, însă d-l lichidator nu a făcut nici un demers pentru a afla situația reală.
La alineatul 1 din art. 138 din Legea nr. 85/2006 se precizează că judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei ajuns în stare de insolvență să fie suportată de către membrii organelor de conducere.
Intimatul în calitate de lichidator judiciar la SC SRL prin întâmpinarea depusă la data de 18 iunie 2009 solicită respingerea recursului formulat în cauză, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării intimatul arată că, administratorul judiciar a desfășurat procedura prevăzută de lege a identificat principalele cauzei ale insolvenței, și masa credală pe baza documentelor puse la dispoziție de către DGFP, Primăria și ORC M întrucât administratorii statutari deși au fost notificați nu au depus la dosar documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 astfel că lichidatorul a avut la dispoziție actele constitutive, bilanțul și balanța contabilă întocmite și depuse la organul fiscal teritorial la 31 decembrie 2006 și 30 iunie 2007, precum și documente fiscale, contractuale și alte informații furnizate de către creditori.
Întrucât administratorii statutari nu au colaborat la desfășurarea procedurii, nu au predat gestiunea și documentele contabile ale debitoarei determinarea masei credale și pasive s-a efectuat cu dificultate și au făcut imposibilă identificarea faptică a bunurilor în vederea valorificării lor în cadrul procedurii pentru achitarea creanțelor depuse în dosar de către creditori.
Analizând recursul declarat de către pârâții și prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Cererea formulată lichidatorul desemnat în procedura privind pe debitoarea SC SRL a fost motivată prin invocarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit.a, c, d și e din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență a debitorului.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - căreia i-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență impune indeniabil și primordial existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită prin pronunțarea sentinței nr. 241 din data de 13.02.2008.
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare ca fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art. 138 alin 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 reținându-se că au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de-al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr. 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Legiuitorul a instituit cerința existenței unei fapte culpabile care să ducă la apariția insolvenței fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la apariția ei.
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și ca o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
dispoziției legale, potrivit căreia judecătorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozițiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în condiții identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta.
Astfel că susținerile recurentului că nu a depus documentele contabile întrucât nu a fost notificat despre deschiderea procedurii apar ca nereale dovezile privind citarea în calitate de pârât a administratorului statutar confirmă că aceste apărări puteau fi realizate iar existența faptei prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 putea fi negată prin prezentarea documentelor contabile din care să se rețină că nu a ținut o contabilitate fictivă și nu a făcut să dispară unele documente contabile și a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Fapta ilicită care determină nașterea prejudiciului trebuie să fie săvârșită anterior deschiderii procedurii întrucât cerința legii este ca acestora să le fie imputabilă apariția stării de insolvență, fapt demonstrat prin înscrisurile prezentate în probațiune.
Dacă sunt îndeplinite toate condițiile antrenării răspunderii, atât cele generale, prevăzute de dreptul comun în materia răspunderii civile respectiv fapta ilicită a unei persoane determinate, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă ilicită, vinovăția făptuitorului, suprapuse peste cele speciale, fapta ilicită constând în una din următoarele fapte au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți; au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia; au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; în luna precedentă încetării plăților au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori să fie săvârșită de o persoană care să aibă calitatea membru al organelor de conducere - administrator, director, cenzor și de orice altă persoană - cărora le este imputabilă apariția stării de insolvență va putea fi angajată în sarcina membrilor organelor de conducere ale debitoarei răspunderea patrimonială reglementată de art. 138 din Legea privind procedura insolvenței.
Legiuitorul a instituit prin dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 o prezumție în ceea ce privește faptul că săvârșirea unor abateri de la regulile de conducere a contabilității este de natură a determina starea de insolvență iar omisiunea prezentării documentelor contabile justifică declanșarea procedurii instituite de art.138 de către administratorul judiciar împotriva persoanelor considerate a fi responsabile.
În speță, se poate observa că pentru întocmirea rapoartelor specifice activității în insolvență precum și pentru formularea cererii de angajare a răspunderii administratorilor societății debitoare, lichidatorul a avut la dispoziție situațiile financiare ale anului 2006 și cele depuse la 30.06.2007 precum și informațiile existente la Oficiul registrului comerțului M, neexistând, însă, nici un document din contabilitatea primară a debitoarei.
Probele administrate în cauză de către judecătorul sindic au evidențiat împrejurarea că pasivul societății a fost determinat exclusiv ca urmare a depunerii de către creditorii acesteia a declarațiilor de creanță însoțite de documente justificative, verificate și ulterior evidențiate în tabelul definitiv consolidat al creditorilor. Se poate observa, de asemenea, că pasivul determinat prin acest procedeu de către lichidator este inferior celui recunoscut de către administratorii statutari la data de 30 iunie 2009.
Nu în ultimul rând trebuie remarcat că activul scriptic al debitoarei reprezentat de mijloace fixe (autovehicule, investiții în derulare, mobilier birotica, etc.) precum și creanțele de încasat au fost stabilite la aceeași dată - 30.06.2009 -, prin același procedeu ca fiind în sumă de 1.285,168 lei, însă, bunurile nu au fost predate lichidatorului judiciar pentru a putea fi inventariate și ulterior valorificate, astfel că se poate susține cu temei că administratorii acestor bunuri au ascuns activul persoanei juridice.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul promovat ca fiind nefondat și în consecință în temeiul art. 312 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 657 din 18.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./03.07.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Eleonora Gheța, Augusta Chichișan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
