Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2121/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2121/2009
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, împotriva sentinței comerciale nr. 867 din 05.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - PRO SRL, - DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE " FURNIZARE TRANSILVANIA NORD"SA, ON GAZ ROMÂNIA SA, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, MUNICIPIUL C - N, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C, SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE, - SRL și - H & B, având ca obiect procedura insolvenței - închiderea procedurii falimentului.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 iunie 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 867 din 5 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -au respins, ca neîntemeiate, obiecțiunile formulate de creditoarea a jud. C împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar în procedura insolvenței debitoarei - SRL.
A fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Societatea H & B în cadrul procedurii insolvenței debitoarei - SRL, J- și s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei.
S-a dispus radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj și notificarea prezentei sentințe Direcției Generale a Finanțelor Publice a jud. C și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Au fost încuviințate cheltuielile de procedură avansate de lichidator în cuantum de 701,95 lei + TVA, precum și onorariul lichidatorului judiciar în cuantum de 6.500 lei + TVA, care au fost achitate din fondul de lichidare constituit conform art.4 din Legea nr.85/2006.
A fost descărcat lichidatorul judiciar de îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că creditoarea Caf ormulat obiecțiuni la raportul final, solicitând judecătorului sindic să-i pună în vedere lichidatorului să formuleze cererea întemeiată pe disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, precum și sesizarea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 143 alin.1 din același act normativ.
În ceea ce privește această cerere, judecătorul sindic a respins-o raportat la faptul că disp. art. 11 din Legea nr.85/2006 nu reglementează o astfel de atribuție, legitimarea procesuală activă pentru promovarea unei astfel de cereri fiind cea prevăzută de disp. art. 138 alin.1 sau cea prevăzută de alin.3, în ipoteza admiterii cererii de autorizare. Mai mult decât atât, o atribuție a judecătorului sindic în sensul celor solicitate de creditoare ar fi incompatibilă cu atribuția de soluționare a cererii de antrenare a răspunderii organelor de conducere, atribuție prev. de art. 11 alin.1 lit. g din legea nr. 85/2006.
De asemenea, judecătorul sindic a observat că obiecțiunile se referă exclusiv la o pretinsă antrenare a răspunderii administratorilor, creditoarea opunându-se închiderii procedurii fără a fi antrenată răspunderea, ignorând însă condițiile în care aceasta poate fi antrenată prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost desemnat comitetul creditorilor prin sentința comercială nr. 957/24.04.2008 (180-182, vol.II).
Judecătorul sindic nu a analizat incidența vreunuia dintre motivele invocate de creditoare, cu privire la antrenarea răspunderii, motivând că nu a fost învestit cu o astfel de cerere.
S-a mai apreciat că prin procedura reglementată de Legea nr. 85/2006, legiuitorul nu a instituit obligativitatea, nici măcar a exercitării acțiunii în răspunderea patrimonială, și cu atât mai puțin a atragerii efective a răspunderii, decât în condiții bine determinate și reglementate prin disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, scopul legiuitorului nefiind acela de a institui răspunderea patrimonială a vreunei persoane prin doar simpla deschidere a procedurii insolvenței, așa cum încearcă creditoarea să susțină prin obiecțiunile formulate.
În ceea ce privește cererea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii,radierea debitoarei din evidențele ORC și descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități, s-a reținut că derularea procedurii insolvenței a avut loc sub supravegherea administratorului judiciar, ulterior lichidator judiciar și sub controlul judecătoresc al judecătorului sindic lichidatorul judiciar a întocmit raport final și l-a supus aprobării judecătorului sindic, urmându-se și procedura prev. de art. 129 din Legea nr. 85/2006. Raportul final privind propunerea de închidere a procedurii a fost depus la dosarul cauzei la data de 4 martie 2009, fiind anexate dovezile de efectuare a tuturor cheltuielilor de procedură, precum și dovezile de comunicare și notificare referitoare la raportul final și propunerea de închidere a procedurii insolvenței debitoarei.
.S-a mai reținut că în cadrul procedurii, în urma analizei documentelor contabile, lichidatorul a apreciat că nu sunt incidente disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, constatând totodată că debitoarea nu deține nici un fel de bunuri care, în urma valorificării, ar fi putut conduce la îndestularea creditorilor ale căror creanțe au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor.
Judecătorul sindic a mai motivat că în considerarea disp. art. 129 din Legea nr. 85/2006, s-a procedat la comunicarea raportului final și a situațiilor financiare tuturor creditorilor și debitoarei, prin Buletinul procedurilor de insolvență, precum și prin comunicare cu creditoarea, fiind și afișat la ușa instanței că s-a procedat la convocarea adunării creditorilor debitoarei, în vederea discutării raportului final, aducându-li-se la cunoștință că pot formula obiecțiuni cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării.
S-a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora în orice stadiu al procedurii prevăzute de această lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care se va dispune și radierea debitorului din registru în care este înmatriculat.
Analizând cele învederate de lichidatorul judiciar cu privire la situația averii debitoarei, prin prisma dispozițiilor sus evocate, judecătorul sindic a constatat că aceste dispoziții sunt pe deplin incidente, în averea debitoarei nefiind nici un fel de bunuri de valorificat pentru îndestularea creditorilor și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze vreo sumă de bani pentru continuarea procedurii insolvenței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea arată că, judecătorul sindic în mod greșit a respins obiecțiunile formulate de aceasta, la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar H & B și în mod greșit a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru închiderea procedurii insolvenței, în condițiile în care nu exista nici un fel de bunuri de valorificat și nici unul dintre creditori nu a avansat sume pentru continuarea procedurii, fapt pentru care a respins obiecțiunile formulate de către instituția recurentă formulate împotriva raportului final.
S-a susținu că din actele depuse de recurentă rezultă că societatea debitoare nu a achita impozitele care se rețin și se virează prin stopaj la sursa și nu a achitat la bugetul de stat taxa pe valoare adăugată, fapta care apreciază că se încadrează în prevederile art. 138 lit e din Legea nr.85/2006, iar din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar rezultă că încă din anul 2003 debitoarea a înregistrat pierderi deoarece veniturile realizate au fost mai mici decât cheltuielile, iar cu toate acestea nu a formulat cerere de a fi supusă prevederilor Legii nr. 85/2006, continuând să înregistreze în mod constant pierderi până în anul 2007.
În opinia recurentei lichidatorul judiciar era obligat să formuleze sesizare penală împotriva administratorului statutar pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 143 alin 1 din Legea nr. 85/2006, acesta nemotivând în nici un fel soluția de respingere a obiecțiunilor recurentei la împrejurarea că membrii organelor de conducere ale debitoarei au săvârșit infracțiunea de bancrută iar lichidatorul judiciar nu a formulat sesizare penală împotriva lor.
S-a mai menționat că situațiile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în alin 1 art 138, lit a-g din Legea nr. 85/2006, iar natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, încălcarea oricărei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Curtea, analizând recursul declarat, reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit conținutului art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006, în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii recurate, cererea pentru obligarea membrilor organelor de conducere și /sau supraveghere precum și a oricărei persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului pentru una din faptele enumerate la lit.a)-lit.g), poate fi formulată de administratorul judiciar sau lichidator. De asemenea comitetul creditorilor poate să ceară judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea menționată anterior.
Din conținutul normei legale indicată anterior nu rezultă că acesta are caracter imperativ și nici nu este stabilită o sancțiune pentru nepromovarea unei cereri având obiectul menționat anterior.
Mai mult, în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul nu promovează o astfel de acțiune, potrivit art. 138 alin 3 din lege, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută de art. 138 alin. 1.
În raportul final al lichidatorului se menționează că " nu a identificat persoane care prin faptele lor ar fi cauzat ajungerea societății în stare de insolvență".
Față de cele reținut anterior, Curtea apreciază că soluția judecătorului sindic de respingere a obiecțiunilor creditoarei recurente DGFP este legală și temeinică.
În susținerea acestei soluții, Curtea mai are în vedere faptul că la termenul din 20.01.2009 creditoarea și-a exprimat intenția de a face demersuri pentru a solicita autorizarea prevăzută de art. 138 alin. 3 din lege, dar aceasta nu s-a mai concretizat deși comitetul creditorilor era constituit deja în baza Sentinței comerciale nr. 957/24.04.2008.
Chiar dacă în cauză s-ar dovedi existența unor fapte de natură să atragă răspunderea vreunei persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului, aceasta nu este suficient pentru a promova cu succes o astfel acțiune în stabilirea răspunderii, atât timp cât inițiativa, respectiv legitimarea procesuală activă este recunoscută persoanelor expres prevăzute de lege, respectiv administratorului judiciar/lichidatorului sau comitetului creditorilor care a fost autorizat în aceste sens. În lipsa unei astfel de inițiative și în considerarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța nu poate obliga nici una dintre aceste persoane să promoveze o astfel de acțiune.
Prin urmare criticile formulate în recurs sunt nefondate astfel că, în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C împotriva sentinței civile nr. 867 din 05.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./9.07.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Eleonora Gheța, Augusta Chichișan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
