Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2123/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2123/2009
Sedința publică din 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. 885 din 9 martie 2009, în contradictoriu cu intimații - IMPORT EXPORT SRL, și, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă intimații și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 229 cod procedură fiscală.
S-a făcut referatul cauzei după care, intimații și arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că prezentul recurs se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părților, pe fond, asupra recursului.
Intimații și solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței comerciale atacate, învederând instanței faptul că nu datorează suma pretinsă de recurenta
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 885 din 9 martie 2009 tribunalului Comercial Cluj s-a respins cererea formulată de către creditoarea B, împotriva pârâților și.
În motivare se arată că, prin cererea de angajare a răspunderii patrimoniale înregistrată la data de 26 ianuarie 2009, creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI Bas olicitat obligarea pârâților și la plata, în solidar, a întregului pasiv al debitoarei - IMPORT EXPORT SRL. Creditoarea a arătat că potrivit OUG nr. 95/2003 privind preluarea de către AVAS a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, aceasta s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale În temeiul art. 2 din același act normativ, a încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Protocolul nr. 2/23.02.2004 având ca obiect transferul creanțelor bugetare existente în evidențele contabile ale C, inclusiv creanța față de - IMPORT EXPORT SRL. Conform prevederilor art. 2, alin. 2 din OUG nr. 95/2003, modificată prin Legea nr. 557/18.12.2003, creanța instituției are valoarea nominală de 3.928,72 lei. Din lecturarea actelor depuse la dosarul de insolvență al falitei - IMPORT EXPORT SRL, rezultă că sunt incidente dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și astfel, administratorii debitoarei ar trebui să răspundă patrimonial pentru prejudiciile pricinuite creditorilor prin încălcarea dispozițiilor legale, în primul rând a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 85/2006 și pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138, lit. c din Legea nr. 85/2006. Ei au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți. În contextul evident al văditei finalități a încetării de plăți în cazul continuării activității, membrii organelor de conducere ai debitoarei nu au luat măsuri pentru limitarea creșterii pasivului, preferând să dispună continuarea activității, să încaseze în continuare salarii, indiferent de consecințele previzibile ale continuării activității vădit nerentabile. Dispozițiile art. 138, alin. 1, lit. c din Legea nr. 85/2006 reprezintă o sancțiune care trebuie aplicată administratorilor care au continuat o activitate care ducea la încetarea de plăți, cu mențiunea că interesul acestora de a continua activitatea unui debitor aflat în încetare de plăți este prezumat, datorită faptului că mandatul în baza căruia au condus societatea comercială este unul comercial, care este prezumat a fi oneros, concluzie care rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 72 din Legea nr. 31/1990, conform cărora obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de către prevederile art. 374 Cod comercial.
Analizând acțiunea formulată, judecătorul sindic a respins-o ca neîntemeiată. Deși este evidentă crearea prejudiciului prin aceea că în acest dosar există creditori care nu și-au putut recupera creanțele față de societate și fapta pârâților care nu au virat sumele reprezentând valoarea asigurărilor sociale către CAS C, lipsește a treia condiție pentru ca o astfel de acțiune a antrenării răspunderii personale să poată fi admisă și anume, vinovăția. Pârâții nu sunt cu nimic vinovați de faptul că nu au putut achita contribuțiile de asigurări sociale, societatea nemaiavând profit datorită modificării condițiilor de autorizare de funcționare și a mediului economic. Simpla continuare a unei activități economice în pierdere, nu este prin ea însăși de natură să atragă antrenarea răspunderii personale, din moment ce nu s-a reușit să se dovedească faptul că această activitate a continuat în dauna creditorilor și în avantajul pârâților. Pârâții nu și-au însușit sume de bani din conturile societății, bani cu care s-ar fi putut achita o parte din datorii. Activitatea a continuat tocmai în perspectiva unei redresări a societății, redresare care fie și din nepriceperea pârâților nu a mai avut însă loc. conducere a unei societăți nu este însă un motiv pentru admiterea acțiunii creditoarei, nu toți comercianții având priceperea și cunoștințele necesare pentru a putea conduce o activitate comercială spre profit.
În fine, pârâții au făcut eforturi pentru a redresa activitatea societății, ei creditând-o cu sume de bani destul de însemnate, bani pe care nu i-au mai recuperat, așa cum rezultă din rapoartele lichidatorului judiciar.
Împotriva sentinței a declarat recurs AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS - B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, cu consecința admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale și obligarea pârâților la plata pasivului rămas neacoperit al debitoarei.
În motivarea recursului, recurenta arată că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Potrivit OUG nr.95/2003 privind preluarea de catre AVAS a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, AVAS s-a subrogat în toate drepturile si obligațiile procesuale ale CAS
In temeiul art. 2 din același act normativ, AVAS a încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Comercial Cluj Protocolul nr.2/23.02.2004 având ca obiect transferul creanțelor bugetare existente în evidentele contabile ale CAS (inclusiv creanța față de - IMPORT EXPORT SRL).
Conform prevederilor art. 2 alin. 2 din OUG nr. 95/2003, modificată prin Legea nr. 557/18.12.2003, creanța recurentei are valoarea nominală de 3.928.72 RON.
Din lectura rea actelor depuse la dosarul de insolență al falitei - IMPORT EXPORT SRL, rezultă indubitabil că sunt incidente dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, si astfel, administratorii debitoarei ar trebui să răspundă patrimonial pentru prejudiciile pricinuite creditorilor prin încălcarea dispozițiilor, in primul rând a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 85/2006 și pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. c din Leaea nr. 85/2006:- au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți;
Dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 trebuie interpretate ca o sancțiune ce trebuie aplicată administratorilor care au continuat o activitate care ducea la încetarea de plăți, cu mențiunea că interesul acestora de a continua activitatea unui debitor aflat în încetare de plăți este prezumat, datorită faptului că mandatul în baza căruia au condus societatea comercială este unul comercial, care este prezumat a fi oneros, concluzie care rezultă din interpretarea coroborată a următoarelor texte de lege: "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat (comercial - )" - art. 72 din Legea nr. 31/1990 - Legea societăților comerciale.
- "Mandatul comercial nu se prezumă a fi gratuit - art. 374. com.
În concret, În ceea ce privește această situație, din interpretarea textelor de lege susmenționate, rezultă că administratorul unei societăți comerciale răspunde patrimonial pentru continuarea în interes personal a unei activități care ducea la încetarea de plăți a societății comerciale administrate, situație în care se cere dovedirea de către cei prejudiciați numai a existenței stării de încetare de plăți a debitorului și prejudiciului suferit ca urmare a continuării unei activități în încetare de plăți, cu precizarea că interesul personal al administratorilor de a continua activitatea este prezumat, deoarece mandatul comercial este prezumat a fi oneros (întrucât ar fi ilogic ca o persoană să muncească gratuit pentru o societate comercială), situație în care, în acest caz, nu este necesară dovedirea de către creditori a acestuia.
În cazul de față, sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege, în sensul că debitorul se află în insolvență - fără a solicita declanșarea procedurii și că din continuarea acestei activități creditorii bugetari au suferit un prejudiciu cert. Interesul administratorilor rezultă din faptul că au continuat activitatea pentru salarii și alte indemnizații de conducere, în loc să solicite deschiderea procedurii de reorganizare judiciară sau faliment.
Examinând recursul instanța constată că acesta este nefondat din următoarele considerente:
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește cazurile și condițiile concrete și totodată calitatea procesuală activă în formularea unor astfel de acțiuni.
Este de remarcat că, în actuala reglementare legii insolvenței legiuitorul conferit calitatea procesuală activă în formularea cerilor întemeiate pe prev. art.138 din lege în principal a administratorului judiciar/lichidatorului și în subsidiar în cazuri precis determinate comitetului creditorilor.
Se constată însă că în speță nici unul din cei indicați în lege nu și înțeles să promoveze o atare acțiune, așa încât cu atât mai puțin creditorului AVAS B nu îi este conferită o atare calitate procesuală.
Din raportul lichidatorului rezultă că acesta nu a constatat fapte de natură să presupună stabilirea unor răspunderi personale pentru intrarea societății în insolvență în sensul celor prev.de art. 138 din Legea nr. 85/2006, astfel că acțiunea având ca obiect antrenarea răspunderii personale a pârâților este neântemeiată.
Față de considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 885 din 09.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
Red. dact. GC
3 ex/14.07.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
